Remember: Secvențe din filme cunoscute turnate în Neamț

* ”Dumbrava minunată”

”Dumbrava minunată”, încântătorul film pentru copii conceput de regizorul Gheorghe Naghi, autorul capodoperelor ”Telegrame”, ”Două lozuri” și ”D’ale carnavalului”, are, pe alocuri, imagini ”culese” și de la Piatra Neamț și Târgu Neamț.

Pe Gheorghe Naghi, acum în vârstă de 83 de ani, îl leagă amintiri frumoase de orașul de sub Pietricica, mai ales că o parte din copilărie și-a petrecut-o aici. Recent, într-un interviu acordat cotidianului Adevărul, acesta a relatat cum s-a îndrăgostit de mirifica lume a filmului: ”Tata mi-a cumpărat un aparat de proiecție amator, dar stricat. El l-a reparat. Așa am ajuns să fiu primul din Piatra Neamț care proiecta filme în beci pentru vecini. Apoi l-am asistat pe proiecționistul din oraș, de la cinematograful «Trianon». Ieșeam de la școală și mă duceam direct acolo, stăteam până seara târziu. Ăsta era mare gagicar, avea o cămăruță acolo și mai urca pe la el câte-o servitoare, în ziua liberă. Și atunci mă lăsa pe mine în cabina de proiecție. La un moment dat, mi-a luat foc o rolă și am aruncat-o pe geam. Atunci proiectorul mergea pe bază de cărbuni, care trebuiau schimbați în timpul filmului. Era un întreg mecanism. L-am băgat în belele pe Vasile, proiecționistul, dar l-a iertat patronul. Toată povestea asta cu cinematograful «Trianon» a durat cam un an și șase luni. Am văzut toate filmele celebre, le știam pe de rost. Dar mie nici prin cap nu-mi trecea atunci să mă fac regizor, eu voiam să fiu actor. Ca să nu lungesc foarte mult povestea, vreun an de zile am fost băiat de scenă la Iași, făceam figurație. Așa i-am cunoscut pe Birlic și pe toți ceilalți titani, când au venit în turneu cu Teatrul Național. Venind timpul să dau admitere, i-am dat pe spate pe cei din comisia de la Iași. Au rămas impresionați de talentul meu de a repovesti fragmente din filme, plus faptul că știam pe de rost toți marii actori. Nici ei nu știau atâtea! Păi, de unde să le știe? Doar nu eram prost să le zic că fusesem ajutor de proiecționist. Am zis și eu că am văzut, am citit, m-am documentat, că i-am iubit pe acei actori, că vreau și eu să fiu ca ei. Și m-au trimis la București, la o altă comisie, care îi selecta pe cei care urmau să studieze la cea mai veche școală de film din lume, V.G.I.K. (n.red – Institutul Unional de Cinematografie), de la Moscova”.

Revenind la ”Dumbrava minunată”, Gheorghe Naghi a precizat: ”Poate lumea nu știe, dar aceasta era povestea pe care Mihail Sadoveanu i-o spunea seară de seară fiicei sale, Profira, cu care am discutat despre ecranizare. Scenariul l-a scris Draga Olteanu-Matei, care a făcut și un rol în film. Am filmat la Piatra Neamț, Bacău și Târgu Neamț, dar și la Buftea, cu fata, Diana Muscă (n.red – fiica regretatului actor Ion Muscă, de la Teatrul Tineretului), și cu Patrocle, care era un câine extraordinar. L-am închiriat de la cineva care locuia în cartier cu mine și creștea câini de rasă. Când am început pregătirile pentru filmare, Patrocle a fost dus la fetiță acasă, la Piatra Neamț, ca să se obișnuiască unul cu altul. Au stat împreună vreo trei luni, timp în care Diana învăța textul. Atât de obișnuit era cu replicile ei încât, la filmare, când Diana greșea, cățelul începea să latre a dojană. Era incredibil!”.

Gheorghe Naghi și Elisabeta Bostan au fondat Festivalul Internațional de Film pentru Copii și Tineret ”Punguța cu doi bani” de la Piatra Neamț.

 ”Totul pentru fotbal”

”Totul pentru fotbal”, o comedie spumoasă, care poartă semnătura regizorală a lui Andrei Blaier și care are în distribuție actori români celebri și un portar legendar, Rică Răducanu, a fost lansată pe piață în 1982. O serie de imagini, în care apare în special Hotelul Central, sunt filmate la Piatra Neamț.

”Acțiunea are loc într-un mic orășel de provincie, și anume în Buzău, unde totul merge strună, în afara activităților sportive. Toți locuitorii trăiesc o mare dramă, pentru că echipa orașului, Gloria Buzău, altădată «glorioasă», este acum în pragul retrogradării. Câțiva suporteri fanatici sunt gata să facă «orice pentru fotbal», chiar dacă asta înseamnă niște manevre nu tocmai oneste. Antrenorul, jucătorii, locuitorii, toți trăgeau tare la antrenamente pentru meciul decisiv, care avea să stabilească echipa rămasă în Prima Divizie. Însă cei mai mulți cetățeni nu sunt de acord cu această atitudine lipsită de fair-play, ceea ce dă naștere unui «meci» tensionant, disputat însă mai mult în afara terenului decât în el”. (cinemarx.ro)

În 2011, un fan al acestui film comenta: ”Este un film foarte frumos! Pot spune că este un film românesc memorabil!”.

”Columna”

Filmul istoric româno-est german ”Columna”, turnat în 1968, are în componență câteva secvențe realizate în pitorescul decor al Cheilor Bicazului. Regizată de Mircea Drăgan, după scenariul scris de romancierul Titus Popovici, pelicula ”Columna” a fost propunerea României la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1969.

Dintr-o relatare apărută în ziarul Ceahlăul în martie 1968, sub semnătura lui L. Martin, aflăm că ”la Bicaz, în peisajul aspru și impresionant al Cheilor, s-au filmat timp de trei zile câteva cadre din noua epopee cinematografică românească «Columna». Daci bărboși, încălțați cu opinci gurguiate și cioareci încrețiți, femei purtând lungi ii cărămizii, copii neastâmpărați au reînviat, urmăriți de ochiul atent al aparatului de filmat, o epocă de început de istorie. Pe locurile unde se păstrează încă urme ale unei așezări milenare, s-a construit, după decorurile arhitectului Liviu Popa, refugiul dacilor din valea auriferă. Miercuri, în ultima zi de filmare, întreaga echipă și-a început lucrul în zori. În programul afișat în holul Hotelului Ceahlău, cineva scrisese cu pixul: «Deșteptarea la 5, plecarea la 5,30, motor la ora 7». Seara, după 8, s-au întors”.

Unul dintre operatorii de imagine care au lucrat la ”Columna” a fost Nicu Stan, considerat de regizorii cu care a filmat drept ”o luciditate dinamică”. Reporterul l-a întrebat de ce a fost aleasă această zonă, a Cheilor Bicazului, ca loc de filmare. ”Aici, în vecinătatea carierei, există o căldare naturală în care a fost construit refugiul dacilor după căderea Sarmizegetusei. Am ales aceste locuri întâi dintr-o veche pasiune a lui Mircea Drăgan și a mea, apoi pentru măreția aspră, dură și în același timp spectaculoasă a peisajului, în sfârșit, pentru că săpăturile arheologice au scos la lumină, tocmai pe aceste meleaguri, urme ale unor așezări dace. Însăși arhitectura satelor de munte păstrează elemente ale tradiției dacice. Satul nostru este, de fapt, o adăugare a câtorva elemente de decor la casele existente în realitate. În munca noastră nu te repeți niciodată. Fiecare cadru este un examen, înseamnă ceva nou. Filmul va fi în culori, pe ecran lat. Nu este însă o superproducție de capă și spadă, ci o înfruntare, o competiție între două caractere puternice, frumoase și integre. Aș vrea să fac în «Columna» ceea ce a realizat Andreescu în pictură. Numai că în film este nespus de greu, îți trebuie o extraordinară forță de selecție. Natura e policromă, dar pe ecran policromia ei nu trebuie să iasă tărcată, ci de o mare simplitate. Apoi, avem nevoie de o imagine arhaică, o imagine a Daciei din secolul al II-lea. Cine îmi poate spune cum era aceasta? Nimeni. Ea trebuie să reiasă din scenariul lui Titus Popovici, din caracterele eroilor – dură pentru Gerula, majestoasă pentru Împăratul Traian (Amedeo Nazzari), diafană când o prezintă pe Zia (frumoasa Sidonia Manolache), plină de bun simț când este vorba despre Ciungul (Ștefan Ciubotărașu). Iar din toate trebuie să rezulte imaginea Daciei la începutul secolului al II-lea verosimilă din punct de vedere științific și plină de forță artistică”.

”Dincolo de brazi”

Apărut în 1957, ”Dincolo de brazi”, filmul de debut al regizorilor Mircea Drăgan și Mihai Iacob, are câteva cadre exterioare filmate, la fel ca în ”Columna”, în Cheile Bicazului, dar și la Lacul Roșu, Mihăilești, Buzău și București. Avându-i în distribuție pe Colea Răutu, Flavia Buref, Constantin Lipovan și Florin Păduraru, ”Dincolo de brazi” este considerat de critica de specialitate un film slab. Într-un articol scris de Horațiu Damian, în care analizează biografia profesională a regizorului Mircea Drăgan, acesta consideră că ”încă de la prima peliculă, «Dincolo de brazi» se relevă lacunele care-l apropie pe cinegraf de modelul urmat subconștient: Jean Mihail. Ca și la predecesorul interbelic, găsim aceeași inapetență/ incapacitate/ orgoliu întru nedepășirea datelor proprii, care-l țin cu încăpățânare în zona rateurilor regizorale, perpetuate de la o întreprindere la alta, fără variațiuni, fără măcar umbra unei încercări de a ridica demersul regizoral spre zona artei. Să o spunem clar: Mircea Dăgan nu a avut niciun fel de vocație pentru arta cinematografică. A fost un minor colportor de subproduse filmice, perpetuate de la o peliculă la alta, într-o serie parcă fără sfârșit”. (www.istoriafimului.ro)

Ana MOISE