În fiecare primăvară, cam în perioada curățeniei de Paște, Lacul Bicaz devine un depozit de PET-uri, asortate cu tot felul de alte obiecte devenite inutile la casa omului. Iar omul locuiește de la Hangu până în Suceava, pe tot cursul Bistriței și pe afluenți, și face cum a învățat el acasă, de mic: duce gunoiul la pârâu. Că, între timp, s-au înființat tot felul de instituții și o groază de ONG-uri care se ocupă cu păstrarea mediului curat, este o altă discuție. Activitatea și, mai ales, eficiența lor se vede cu ochiul liber, oriunde pe cursul râului, dar și prin pădurile adiacente, unde lucrează harnicii tăietori de lemne, consumatori pasionați de bere la PET. Ei bine, nu capra neagră, nu ursul carpatin și nici barajul de la Bicaz sau bradul secular ar trebui să apară pe stema turistică a județului Neamț, ci PET-ul.
Banalul recipient din plastic, ”importat” după 1989, a ajuns să ne definească gradul de civilizație. În vreme ce, oriunde în lumea civilizată, PET-ul și doza de aluminiu sunt colectate, pentru că se plătesc, la noi nu s-a găsit încă o soluție, cu toate ministerele de mediu, păduri și ape și cu fundațiile ecologice cu tot. PET-ul plutește nestingherit, pe mai toate cursurile de apă și pe lacurile din țara asta și mai are extrem de puțin până să devină simbolul național al nesimțirii.
O nesimțire care se prelinge din ministerele de plastic, până la gărzile de mediu din teritoriu, și ele din plastic, și până la primarii de comune, care se minunează când trece covorul de PET-uri pe râu, dar n-au curiozitatea să vadă cu cât contribuie comunitățile pe care le păstoresc la tot dezastrul ecologic, care se perpetuează de ani de zile.
Hidroelectrica, responsabilă cu luciul de apă din Lacul Bicaz, încheie tot felul de contracte, unele chiar ”interesante”, cu diverși prestatori de servicii care ar strânge gunoaiele, dar ”curg” altele și problema de fond rămâne. În fiecare din localitățile din amonte, chiar dacă toată lumea dă vina pe vecin, deși fiecare știe foarte bine că și în comuna lui există oameni care, de când se știu, duc gunoiul la pârâu și așteaptă să vină apa mare, fără să se gândească vreo clipă la ce se întâmplă mai ”la vale” de porțiunea de mal care e strict în dreptul grădinii lui. Și, cum nimeni nu vine să-l tragă de mânecă, face și mâine la fel, încredințat că râul sau pârâul care curge prin fundul grădinii nu are alt rol decât să-i care lui gunoiul cât mai departe de casă.
Anul acesta, însă, râul Bistrița a devenit un ”vehicul” aglomerat, care n-a mai făcut față ”civilizației” și abia a reușit să ducă la vale, trei zile la rând, un covor compact de plastic, lemne și cârpe, de toată lumea a spus că s-a rupt groapa de gunoi de la Iacobeni (Suceava). Ei bine, nu s-a rupt nicio groapă de gunoi la Iacobeni! Nici măcar nu există una în apropierea cursului Bistriței. Covorul de PET-uri, care a curs zile în șir, de la Borca la Hangu, pe teritoriul județului Neamț, este expresia ”plastică” a grijii pentru mediul în care trăim. Și – este adevărat – o bună parte din covorul de PET-uri este ”meritul” vecinilor din Suceava, că și pe acolo sunt oameni ”educați” că pârâul are un singur scop pe planetă: să care gunoiul la vale!
”Pe vremea lui Ceaușescu, toate sticlele se strângeau”
Mergând pe ”drumul PET-ului”, de la baraj la deal, primele imagini care rănesc ochiul omului de bun-simț sunt cele din parcările de pe marginea drumului național. Deși există coșuri, ambalajele de tot felul, inclusiv ”eternele” PET-uri, sunt împrăștiate pe jos. Aspect valabil și în cazul platformelor betonate, ”plantate” prin toate comunele care au fost incluse în mărețul program SMID (Sistemul de Management Integrat al Deșeurilor). Și, cum orice comunitate are câinii ei, care caută prin gunoaie, efectul colectării deșeurilor în niște spații îngrădite parțial este garantat.
”La noi, vine mașina de gunoi în fiecare luni și acest lucru se știe, dar, după ce trece, se mai găsesc unii să ducă doi-trei saci și, până seara, îi împrăștie câinii”, spune Gavril Lupu, primarul de Hangu. ”Mai am o problemă la Potoci, am discutat și cu primarul de Bicaz în sensul ăsta, dar încă nu am găsit o soluție. Acolo e o groapă, ca un fel de găleată, de 6 metri, și lumea se duce și aruncă. Nici n-ai cum să igienizezi acolo. Eu cred că soluția trebuie să vină de la nivel guvernamental. Să se dea un act legislativ care să prevadă valorificarea PET-urilor. Cinci bani dacă s-ar da pe unul, sunt convins că s-ar găsi oameni care să le adune. Pe vremea lui Ceaușescu, se strângeau toate sticlele și borcanele și se duceau la centre de colectare. Acum de ce nu se poate? În Occident, dacă te duci la magazin cu 4 doze de aluminiu goale, primești una cu suc sau cu bere gratuit. Și nu vezi ambalaje nicăieri. La noi, e groaznic. Am avut niște spanioli în vizită, i-am plimbat cu vaporul pe lac și mi-a fost rușine. Malurile sunt pline de gunoaie. Păcat de peisaj, dar lumea este de vină”.
La fel ca toate primăriile de pe cursul Bistriței, și cea din Hangu a încheiat un contract cu firma Agmady SRL din Ceahlău, pentru ridicarea gunoiului, prețul fiind de 7.000 de lei pe lună. Și, la fel ca în toate celelalte comune, la Hangu nu s-a dat nicio amendă oamenilor care n-au făcut contracte cu primăria pentru ridicarea deșeurilor, pe considerentul că ”se descurcă ei cumva”.
”Cu cât adunăm mai mult, cu atât se dublează cantitatea”
La Poiana Teiului, gunoiul costă dublu, adică 14.000 de lei lunar, iar primăria ia de la localnici doar 35 de lei pe an, tocmai pentru a-i stimula să fie mai curați. Efectul, însă, nu se vede, iar primărița Ana Ancuța ne-a declarat că, la fiecare acțiune de ecologizare a malurilor Bistriței, cantitatea de gunoaie este mai mare decât data trecută: ”De 4 ani, în fiecare săptămână, facem igienizare pe cursul râului, cu oamenii care primesc ajutor social, însă, cu cât adunăm mai mult, cu atât se dublează cantitatea. Mă gândesc să punem niște baraje din plasă, atât la intrarea în comuna noastră, cât și la ieșire, și așa avem imaginea corectă a cantității de gunoi care se strânge de la noi. Altfel, suntem tentați să dăm vina pe vecinii din amonte. Probleme sunt, însă, și în parcările de la Călugăreni, de unde am scos și 150 de saci de gunoi odată. Însă acolo cred că se aduce din alte localități. Noi distribuim saci menajeri negri în toată comuna, iar mașina merge din poartă în poartă și-i ridică. Prin parcări am găsit și saci verzi, și roz, așa încât cred că vin oameni din altă parte și lasă gunoiul la noi. În privința localnicilor, eu sunt optimistă, pentru că văd că au început să se autoeduce. Cel puțin copiii ăștia, de 18-20 de ani, nu au instinctul să arunce nimic pe jos”.
Dincolo de optimismul doamnei primar, în satele (lungi) din comuna Poiana Teiului, sunt și oameni care aruncă gunoiul în albiile pâraielor Dreptu și Galu sau direct pe malurile Bistriței. Dar, cum nu li se întâmplă nimic și nu primesc nicio amendă – deși n-ar fi dificil de verificat ce fac cu gunoaiele familiile care n-au încheiat contracte cu primăria -, lucrurile merg în continuare la fel, iar apa Bistriței rămâne cea mai sigură ”firmă” de salubritate din toată zona. Și e și gratis pe deasupra!
”Acum e bine, să vedeți ce mizerie o să fie”
Lumea din Farcașa s-a uitat cu groază la apele Bistriței, care au împrăștiat gunoaie pe ambele maluri. O femeie își amintește că a văzut cele mai multe PET-uri în ziua de Sfânta Treime (20 iunie), după ploaia torențială din seara precedentă: ”N-a fost până acum așa ceva! Hai că mai veneau gunoaie, dar ca în ziua aceea, să nu se mai vadă apa deloc, nu s-a întâmplat niciodată! Oamenii sunt de vină, că-s nesimțiți! Și mulți s-au dus și au aruncat chiar în zilele alea gunoiul, când era apa plină de PET-uri și oricum nu se mai cunoștea”.
La Farcașa, strânge deșeurile aceeași firmă Agmady, pentru 6.500 de lei pe lună. Mașina vine în fiecare săptămână, din 2008 încoace, iar oamenii abia acum s-au obișnuit să scoată sacii cu gunoi la poartă.
”Au trecut 8 ani de când am încheiat primul contract cu firma și nici acum localnicii nu țin minte în ce zi trebuie să scoată gunoiul”, ne-a declarat primarul Cristinel Gheorghiu. ”Nu vreau să mă gândesc cum vor arăta toate satele astea după ce se va aplica noul proiect Eco Neamț. Atunci se vor colecta doar deșeurile strânse pe platforme. Noi avem 16 în toată comuna, dar omul nu se duce 300-400 de metri să-și care sacii cu gunoi, în condițiile în care, de 8 ani, uită să-i scoată până la poartă. Vorbesc despre unii, că nu sunt toți la fel, dar eu cred că acum putem spune că e încă bine. Însă să vedeți ce mizerie va fi peste câteva luni, un an. Sigur, și acum sunt zone cu probleme, la Popești, de exemplu, unde tot timpul se aruncă gunoaiele aiurea. N-am amendat pe nimeni, pentru că trebuie să-i prind mai întâi. M-am gândit să împrumut niște camere de luat vederi, cum au paznicii ăștia de pe la fondurile de vânătoare, dar era riscul să le fure și n-am mai pus. La Stejaru, unde stau romii, este iarăși mizerie, dar în toate localitățile sunt și oameni care duc gunoiul la pârâu, că așa sunt ei învățați. Noi am mai făcut curățenie și acțiuni cu copiii de la școală, dar nu păstrează nimeni, asta e problema. Și, în loc să vedem schimbări în bine, pe măsură ce trece timpul, e mai rău ca înainte. Atâtea PET-uri ca anul ăsta, milioane la număr, eu n-am văzut de când sunt, pe râul Bistrița! Și nu doar PET-uri, că erau și scânduri, și materiale de construcții, și polistiren, tot ce vrei. Am crezut că a intrat apa prin vreo groapă de gunoi și a spălat-o. De fapt, așa se și vorbea prin comună. Soluții? Nu știu, abia am avut o ședință la Prefectură și s-a discutat despre asta, cu cei de la mediu și de la ape. Numai colectarea la nivelul întregii țări, că altfel nu se va rezolva. Eu, dacă aș găsi undeva niște automate din alea, în care să bagi PET-ul, îți dă banul și-l toacă după aceea, aș cumpăra vreo două- trei. Numai să nu fie prea scumpe”.
”Bistrița a avut 310 mc/s, a curățat tot”
Ovidiu Geo Niță, primarul de Borca a ”studiat” pe viu problema PET-urilor, prin prisma debitului Bistriței. Și crede că ce-a avut de ”spălat” a spălat în prima parte a lunii iunie, când a curs, două săptămâni la rând, cu 150 mc/s. Brusc, după niște ploi sănătoase, debitul a crescut la 310 mc/s și, imediat, a apărut dezastrul în toată splendoarea: suprafața apei a fost ”înghițită” de milioanele de PET-uri. Și, dacă era nevoie de o confirmare în plus că orice problemă reală din țara asta se ”rezolvă” printr-o afacere, care n-are nicio legătură cu problema în sine, o avem, ferm, de la primarul de Borca: ”Pe noi ne îneacă gunoaiele venite din Suceava și cele produse de oamenii din comună, că-i avem și noi pe-ai noștri. Și m-am trezit cu TIR-ul încărcat cu compostoare în fața primăriei. Compostoarele fiind niște recipiente din plastic, vreo 960 la număr – mai am și acum 400, că n-a vrut să le ia nimeni -, în care să pui resturi la putrezit. N-au fund și vin așezate direct pe pământ. Chiar mă gândeam dacă or fi destul de rezistente să le umplu cu piatră și să fac gabioane din ele, că oricum la altceva nu știu la ce le-aș putea folosi. Nimic nu se poate face ca lumea la nivelul conducerii județului Neamț. Eu m-am lămurit deja și prefer să bat drumurile la București, ca să rezolv câte ceva. Iar Sistemul de Gospodărire a Apelor Neamț este stat în stat! Și știu ce spun, am argumente. Nimeni nu controlează instituția asta, care ar trebui să se ocupe cu o grămadă de proiecte și abia pe planul «n» cu igienizarea cursurilor de apă. Dar, dacă nimeni nu vede, asta e situația!. Și mergem înainte, printre PET-uri, printre proiecte blocate aiurea, cum o fi… Nu mă mai miră nimic în țara asta! Eu zic că-mi fac treaba, pentru că la mine în comună firma de salubritate vine de două ori pe săptămână, și sâmbăta, și lunea, că se mai aduna gunoi la sfârșit de săptămână. Plătesc 12.000 de lei în fiecare lună, dar efectul real nu se vede, pentru că, vrem, nu vrem, avem vecini și asta-i treaba”.
Suceava se reciclează
Nu că ai noștri nemțeni ar fi mai bravi, dar Suceava – de unde a văzut multă lume mizeria curgând pe Bistrița – se laudă în gura mare cu proiectul SMID: «Consiliul Județean Suceava implementează la nivelul județului proiectul ”Sistem de management integrat al deșeurilor în județul Suceava”. Proiectul constă în investiții în sectorul de gestionare a deșeurilor și este finanțat în cadrul Programului Operațional Sectorial Mediu, Axa prioritară 2 – ”Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deșeurilor și reabilitarea siturilor contaminate istoric”, domeniul major de intervenție (DMI) Dezvoltarea sistemelor integrate de management al deșeurilor și extinderea infrastructurii de management al deșeurilor. Proiectul are ca scop implementarea unui sistem de management integrat al deșeurilor la nivelul întregului județ, care să îmbunătățească atât calitatea vieții, cât și pe cea a mediului si să corespundă din punct de vedere al protecției mediului cu cerințele legislației române și europene. Proiectul se va conforma cu obligațiile asumate în Tratatul de Aderare și obiectivele stabilite prin POS Mediu».
Acum să vedem ce înseamnă proiectul în fapt și cam care este utilitatea lui concretă, dacă ne raportăm nu la multitudinea de probleme pe care le implică deșeurile de toate felurile într-un județ întreg, ci strict la cursurile de apă.
Și iată care sunt ”realizările”, consemnate atent și în termeni pe care tot omul îi pricepe. Posibil ca stilul să fie valabil și pentru alte județe din țară, inclusiv Neamț:
«NOUTĂȚI ȘI EVENIMENTE
- Vizită mass-media la depozitul neconform urban Suceava, închis în cadrul proiectului ”Sistem de management integrat al deșeurilor în Județul Suceava” (29 Octombrie, 2015)
- S-a semnat contractul pentru achiziția unui număr de 15 tocătoare în Județul Suceava (12 Octombrie, 2015)
- S-a semnat contractul pentru achiziția unui număr de 44.000 unități de compostare individuală în județul Suceava (n.r. – acestea sunt compostoarele incriminate de primarul de Borca, deci se ”poartă” și în vecini) (4 August, 2015)
- S-a semnat contractul pentru achiziția de echipamente necesare colectării deșeurilor reciclabile în județul Suceava (4 August, 2015)».
După care – tăcere. Și, în curând, se împlinește aproape un an, timp în care nu s-a mai filmat nicio ”realizare”, nicio vizită în vreun loc emblematic, promovat contra cost.
Realitatea e cu totul alta. Dură, tristă, înfricoșătoare de-a dreptul. Din dorința de câștig, oameni care-și spun români își bat joc de țara asta. Orbiți de fascinația banului, uită că trăim, de fapt, cu toții, într-o țară pe care – vorba regelui Mihai – am împrumutat-o de la copiii noștri. Ce le lăsăm acestor copii?
Pe hârtie – contracte ”deștepte”, rupte total de nevoile imediate și reale. În fapt, o groapă de gunoi! O mare groapă de gunoi, acoperită, aparent inteligent, cu tot felul de hârtii ”justificative”. Dar mirosul nu poate fi ”amăgit” cu nimic. Iar România duhnește!
Cristina MIRCEA
