Tradiții românești - Pintilie Călătorul

Ziua lui Pintilie Călătorul era ținută de frica trăsnetelor, grindinei, furtunilor, secetei. Se considera că acela care muncea în această zi ”se călătorea”, adică murea nu după mult timp. Se spunea că, atunci când trăsnea Pintilie, săreau pruncii din femei. Când a trăsnit o dată, a sărit Maica Precistă din scaun, iar ea l-a blestemat și i-a luat mâna dreaptă și piciorul drept, așa că, acum, când trăznește, dă cu stânga. Se spune că, de la Pantelimon, ”se călătorește vara” și vine toamna, că iese cerbul din apă, iar apa se răcește, că frunzele teiului se întorc pe dos, jelind plecarea verii, că încep să se scuture petalele florilor și frunzele codrului, că se pregătesc să plece cocorii… Este o zi de hotar, o zi în care se mănâncă mere, ziua în care se scutură mărul de aur din rai.

Sf. Mucenic Pantelimon s-a născut în anul 284 în orașul Nicomidia. Din anul 303 d.H., anul morții sale, Sf. Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor. Miracolele pe care le-a realizat acest sfânt sunt nenumărate. Amintim aici doar câteva dintre manifestările Sfântului Duh.

Sf. Pantelimon l-a avut ca îndrumător pe Sf. Ermolae (prăznuit pe 26 iulie). Acesta l-a învățat că Hristos este dătătorul de viață și sănătate. Sf. Pantelimon, dorind să probeze cele învățate de la Sf. Ermolae, s-a rugat la Mântuitorul Iisus Hristos pentru un copil care tocmai murise. Acesta a înviat. Acest miracol l-a determinat pe Pantelimon să se boteze.

După primirea Sfântului Botez, prin Pantelimon, Sfântul Duh vindeca boli incurabile și neputințe nespuse. Sf. Pantelimon făcea minuni atât prin harul primit, cât și prin tratamentele pe care le dădea celor bolnavi. Unii medici ai vremii, invidioși pe tânărul vindecător, l-au denunțat autorităților că este creștin. A fost arestat și supus torturilor. Tânărul a fost legat de un stâlp și trupul i-a fost sfâșiat cu gheare de fier, rănile arse cu făclii aprinse. Torțele s-au stins, iar rănile sfântului s-au vindecat. A fost scufundat în plumb topit și aruncat în mare, legat de un pietroi. Dar a ieșit la suprafață, fiind ridicat de Îngerii din Lumina Necreată. A fost aruncat, apoi, fiarelor sălbatice, dar acestea s-au îmblânzit în prezența Sf. Pantelimon. Împăratul s-a înfuriat și a dat ordin ca sfântul să fie legat de o roată cu lame ascuțite, care să fie rostogolită de la înălțime, în fața întregului oraș. Hristos l-a eliberat pe sfântul mucenic. Roata a strivit un mare număr de necredincioși. Maximian a dat ordin ca Sf. Pantelimon să fie decapitat, iar trupul să fie dat în foc. Mai multe miracole s-au realizat în momentul morții sfântului: după ce i-a fost tăiat capul, a curs lapte din gâtul lui, trupul său a devenit alb ca neaua, iar măslinul uscat de care fusese legat a înverzit imediat și a rodit fructe.

* ”Se duce vara ca o pâine, vine iarna ca un câine”

Sărbătoarea de la sfârșitul lui Cuptor se numește Pantelimon (în Muntenia), sau Pantelimonul Oveselor (în Oltenia), sau Sfântul Ilie cel Mic. În Moldova, i se spune cel mai adesea, Pintilie sau Pentelei Călătorul. Era ținută de cei care călătoreau des și de cojocari. Tot acum se serbează coacerea harbujilor.

În legătură cu denumirea sărbătorii Pintilie Călătorul, există peste tot credința că de la Pintilie Călătorul ”se călătorește vara”. Această ”călătorie” a verii este semnalată prin câteva evenimente, precum plecarea păsărilor migratoare în țările calde, ”pălitul” frunzelor.

Altădată se credea că, la Pintilie Călătorul, se desparte vara de toamnă. De aici și expresia ”se duce vara ca o pâine, vine iarna ca un câine”. Se mai spune că Pintilie, ca martor al călătoriei verii, o roagă să revină și la anul, tot așa bogată ca și în anul pe care tocmai îl părăsește.

Pe vremuri, în sâmbăta dinaintea sărbătorii sau chiar în ziua lui Pintilie, se făceau praznice, dându-se de pomană mere și pere, uneori cu felii de pâine, pentru sufletele copiilor morți. Dacă nu se făcea așa, se credea că pruncii morți nu vor putea mânca mere pe cealaltă lume.

În această zi, la sate încetau muncile agricole. Bătrânii îi învățau pe copii că este bine să fie prăznuit acest sfânt, pentru tămăduirea bolilor și pentru prevenirea frigurilor. Orbii și șchiopii trebuiau să-l cinstească în această zi, pentru a li se ușura suferința.

În ziua praznicului, exista tradiția ca, la masă, să se servească preparate din porumb și dovlecei. Se spunea despre aceste alimente că întăreau oamenii, pentru a fi mai viguroși peste iarnă.