Aduceri aminte: Dor de cinematograful meu

Toată copilăria și adolescența mi-au fost înfrumusețate de imaginile care se succedau pe ecranul alb, de pânză, în sala cufundată în întuneric. Primul film l-am văzut la țară, la Căminul Cultural, când eram la gradiniță. Și acum îmi amintesc zgomotul scaunelor de lemn răsturnate de emoție. În primă fază, m-am speriat de obscuritate, dar cu timpul m-am obișnuit și totul a devenit din ce în ce mai frumos. Din 1981, cinematograful Cozla din Piatra Neamț mi-a devenit a doua casă. Am fost la inaugurare, la ”Talismanul toreadorului”, și, de atunci, ori de câte ori se ivea ocazia. Nu aveam bani, așa că toate sticlele și borcanele le valorificam la magazinul din spatele complexului Orion. V-a fost vreodată teamă că doamna ”controloare” va descoperi că sticla-i ciobită și nu veți putea aduna banii de film? Mie da. De multe ori. Dintre toate cinematografele nemțene, doar Panoramic, actualmente Dacia, mai ”respiră”. În rest, fie au fost vândute, fie s-a ales praful de ele. Vremea când sălile erau înțesate a apus de vreo 25 de ani. Dar să dăm filmul înapoi…

* Reorganizarea și înființarea unor noi foruri de conducere

La 3 noiembrie 1948, când s-a decretat naționalizarea industriei cinematografice și reglementarea comerțului cu produse cinematografice, în județul Neamț figurau cu activitate 6 cinematografe: Trianon, Progresul și Popular la Piatra Neamț, Popular la Buhuși (pe atunci, localitatea făcea parte din județul Neamț), Gaetan și Trianon la Târgu Neamț.

După doi ani, a apărut, ca for decizional, ”Direcția Rețelei Cinematografice”, iar ulterior s-au înființat Întreprinderi Cinematografice de Stat Județene.

În 1952, s-a întemeiat ”Direcția Difuzării Filmelor”, pentru ca, din 1956, cele două direcții să se unească și să rezulte ”Direcția Rețelei Cinematografice și a Difuzării Filmelor” care, până în 1989, s-a aflat sub îndrumarea Ministerului Culturii.

La Neamț, Întreprinderea Cinematografică județeană a avut, în perioada de glorie, 150 de angajați care coordonau activitatea cinematografelor din mediul urban (Pietricica, Panoramic, Cozla Piatra Neamț; Ozana Târg Neamț; Club Central Bicaz; 23 August, Flacăra, Unirea Roman) și o vastă rețea sătească. Pe plan local, unitatea era subordonată Comitetului județean Neamț de cultură și educație socialistă, administratorii cinematografelor fiind numiți, uneori, de acest for de conducere. Periodic, instalațiile de proiecție treceau printr-un proces obligatoriu de verificare și revizie tehnică. Erau mobilizați în acest scop, pe bază de grafic, toți lucrătorii de întreținere și tehnicienii întreprinderii.

Încasările, mai tot timpul, erau în grafic, întreprinderea fiind o sursă generatoare de mari profituri. De exemplu, în primele 4 luni ale anului 1973, din planul anual de încasări, de 7.200.000 lei, în rețeaua cinematografică a județului se realizaseră venituri de aproape 3 milioane, în sălile cinematografelor intrând în această perioadă 1.208.345 de spectatori! Dețineau supremația la încasări cinematografele ”Panoramic” și ”Pietricica” din Piatra Neamț, ”23 August” din Roman și unitățile satești din Tazlău, Roznov, Zănești și Podoleni.

* Filmele noi ajungeau mai întâi în orașele mari

Întreprinderea Cinematografică Neamț era condusă, în 1975, de Constantin Ochean. Într-un interviu acordat ziaristului Eugen Tureschi, la 24 mai 1975, în săptămânalul Ceahlăul, acesta afirma că ”difuzarea este superioară anilor anteriori, iar cinefilii înțeleg acest lucru. În 1973, la 9.930 de spectacole, au existat 1.800.000 de plătitori, în 1974 raportul este de 10.383 la două milioane”.

Întrebat de ce ajung atât de greu marile filme la Piatra Neamț (Fellini – ”Clovnii”, Wajda – ”Pădurea de mesteceni”, Tarkovski – ”Andrei Rubliov”), Ochean spunea că prioritate aveau centrele urbane mari. ”Printr-o tradiție rău înțeleasă ele sunt dirijate întâi în toate orașele mari”.

În altă ordine de idei, Ochean preciza că ”vom experimenta, în curând, la Roman, o sală-studio pentru tineretul școlar, vom introduce încă din această lună la cinematograful Pietricica din Piatra Neamț un spectacol în plus cu filme care se vor adresa, de asemenea, tinerilor”.

La sfârșitul anului 1975, în 91 de unități de profil începea cea 19-a ediție a Festivalului Filmului la sate. ”Așadar, timp de două luni și jumătate,  majoritatea localităților rurale, vor găzdui, în două etape, o manifestare artistică de cea mai largă popularitate. Un accent deosebit se pune pe difuzarea filmului artistic și documentar din producția națională. Pentru popularizarea festivalului, vor fi difuzate în județ, nu mai puțin de 3.000 de afișe și ilustrate, 4.000 de pliante și 6.000 de calendare”. (Ceahlăul, 6 decembrie 1975).

* Decăderea a început în 1991

Nicolae Topliceanu a ocupat funcția de director al Întreprinderii Cinematografice Neamț între anii 1976 și 1993, adică în perioada de maximă glorie a acestor ”locuri de recreere”.

”Unitatea până atunci, în 1993, când am plecat la Asirom, ca inspector de asigurări, era încă intactă. Cinematograful «Pietricica» nu se vânduse, era închiriat pentru program de discotecă. Până în 1989, cinematografele erau proprietatea Consiliului Popular Județean, nu ale Întreprinderii Cinematografice. Decăderea a început în 1991, din cauza apariției casetelor video și, mai târziu, a televiziunilor prin cablu și satelit, a pirateriei, a internetului, etc. Primeam salariu cu penalizare din cauză că nu aveam încasări suficiente. Deși ne era din ce în ce mai greu, am primit sarcină să încadrăm până la 10% din personal. Nu prea am angajat, întrucât mi-am dat seama că nu o să avem bani pentru salarii.

Prima dată s-a sistat activitatea la unitățile sătești. Acestea erau întreținute de un număr de 11 lucrători de sector. Aici difuzam filme pe banda de 16 mm și, după 1990, nu au mai venit filme în acest format. Am mers cu cele din depozitul nostru până ce s-au degradat și, astfel, a dispărut rețeaua sătească. Proiecționiștii noștri de la sate, dintre ei puțini erau angajați cu jumătate de normă, restul erau plătiți cu un procent, în funcție de încasări. Filmele pe bandă de 35 mm pentru cinematografele din mediul urban le primeam de la Centrala România Film, prin Oficiul Iași, unde ne duceam lunar și făceam programare.

Prima rulare a unui film nou era la Panoramic Piatra Neamț și, dacă aveam două copii, difuzam filmul în același timp și la Unirea Roman. Acestea două erau cele mai mari. După o lună, îl plasam și la Pietricica. La trei luni ajungea și la Cozla și, tot așa, îl distribuiam apoi la Târgu Neamț și Bicaz.

Într-o lună, aveam dreptul la un singur film capitalist. Celelalte erau românești, sovietice, indiene, etc. După mine, director a venit Sandu Ilie”.

* ”O inițiativă inteligentă s-a dovedit a fi organizarea, la Roman, în sala de festivități a Bibliotecii municipale, a unui ciclu de filme destinat exclusiv elevilor. Filmele, repartizate la cererea scolilor, în funcție și de necesități impuse de programa de învățământ, sunt proiectate de 4 ori pe saptămână (câte 1-2 spectacole pe zi). Se fac întotdeauna săli pline”. (Ceahlăul,1973)

* Despre ”tăierea” filmelor și alte amintiri ale lui Nicolae Topliceanu

• ”Toată lumea credea că se «taie» din filme, dar nu era așa. Când primeam filmele, ele se controlau. Normal ar fi fost ca la fiecare rulare operatorii să-l controleze din nou. Băieții nu-l mai controlau și, uneori, banda se mai rupea. Când se trecea de la o imagine la alta și nu mai avea legătură între ele, oamenii din sală începeau să strige că fragmentăm filmul. Realitatea este că unele veneau gata tăiate, aranjate. Înainte de filmele propriu-zise, se prezentau documentare. La un moment dat, aveam spre difuzare un film documentar despre relațiile noastre economice cu Libanul. Despre cum exportăm noi oi și nu știu mai ce. La noi era o criză cruntă și m-au chemat să-l scot că nu mai «corespundea»”.
• ”La cinematograful Clubului Central din Bicaz, oamenii erau încadrați cu jumătate de normă. La Târgu Neamț, cinematograful Ozana a apărut pe locul celui vechi, Victoria. Inițial, a fost dotat cu scaune de lemn, însă prim-secretarului Ștefan Boboș, prezent la inaugurare, nu i-au plăcut și le-am înlocuit cu fotolii plușate. Sora lui Boboș, Maria (Mara) Cloșcă, a fost administrator la cinematograful Pietricica”.
• ”Când am primit spre difuzare filmul indian «O floare și doi grădinari», din cauza îmbulzelii oamenii au spart geamurile de la Panoramic. Stătea lumea de la ora unu noaptea la coadă la bilete. Am făcut un ghișeu special și vindeam bilete undeva afară, ca să nu mai avem neplăceri”.

* Unirea s-a deschis în 1973, Ozana în 1977

Cinematograful Unirea din Roman s-a inaugurat în mai 1973. Amplasat în zona centrală – în preajma cinematografului 23 August – și construit sub forma unui amfiteatru, ”primul edificiu de acest fel din județ va asigura romașcanilor condiții optime de vizionare a filmelor”.

”Primul film proiectat se anunță a fi «Geneze», monografia cinematografică a județului nostru, realizată recent în regia lui Gheorghe Naghi, la cererea Comitetului județean Neamț de cultură și educație socialistă. Între puținele realizări de acest fel din țară, «Geneze» rămâne un adevărat panoramic al realităților acestui ținut, al afirmării socialiste a Neamțului, un spectacol viu, autentic, despre frumusețea spirituală a oamenilor.

Vizionarea oficială a avut loc, joi 26 aprilie 1973, la cinematograful Panoramic din Piatra Neamț, cu participarea tovarășilor Ștefan Boboș, Mihai Ciocoiu și Nicolae Acrâșmăriței”. (Ceahlăul, sâmbătă, 28 aprilie 1973)

La cinematograful Ozana din Târgu Neamț, primele filme au rulat la începutul anului 1977. Cu o sală de 350 de locuri, noul cinema dispunea de aer condiționat și încălzire centralizată, ecran de tip cinemascop, mobilier nou și aparatura realizată de Întreprinderea ”Optica Română” București.

* Ce este cinematograful?

”Respirații întretăiate de emoție, trăiri alăturate, într-o cascadă de sentimente: hohote de râs, șoapte ritmate, inocente bătăi din palme sau din picior, crispări, lacrimi, groază (trăită cu genunchii la gură, aproape…), dar și deplină liniște, născută din admirație punctată, din când în când, de acel unic…. «aaa!» și toate trăite împreună, într-o sală, în care întunericul capătă o strălucire nebănuită. Fiindcă e viu. Filmul: bucurie simplă, bucurie adevărată!” (Tribuna, Viorel Andriescu, 2011)

* De ce merg oamenii la cinema?

”Ce-i împinge spre acea sală întunecată unde, timp de două ore, privesc jocul umbrelor pe ecran? Nevoia de amuzament? Nevoia unui anume drog?… Eu cred că motivul principal pentru care cineva merge la cinematograf este TIMPUL: timpul pierdut sau petrecut ori, pur și simplu, netrăit. El merge acolo pentru o EXPERIENȚĂ DE VIAȚĂ.

Cinematograful, ca nicio altă artă, lărgește și concentrează experiența unei persoane și o face mai lungă. Aceasta este puterea cinematografului autentic. Star-sistemul, show-business-ul, divertismentul nu au nimic de a face cu el” (regizorul Andrei Tarkovski)

* ”A fost realizată, la nivelul județului, o programare riguroasă a filmelor documentare, în ultima periodă cerute insistent de public. Numai în rețeaua sătească vor fi distribuite, până în toamna acestui an, un număr de 21 de pachete de filme documentare cu o tematică largă, de actualitate.

Repartizarea filmelor s-a realizat în urma consultării directorilor de cămine culturale și a altor factori de răspundere din comunele județului. Întreprinderea județeană dispune, de asemenea, de un număr important de filme privind protectția muncii. O parte dintre ele au fost deja repartizate unor unități economice. Se așteaptă noi cereri”. (Ceahlăul,1973)

* Pietricica s-a dat în folosință înaintea Panoramicului

În vârstă de 80 de ani acum, Grigori Baboi a lucrat patru decenii și jumătate în cinematografele pietrene. A început în 1954, după ce a absolvit Școala de Cinematografie și a primit repartiție ministerială la Piatra Neamț.

”La început, era cam anevoios din cauza aparaturii, însă, în scurt timp, ne-am dotat cu o tehnică de proiecție foarte bună, provenită din Cehoslovacia, Germania, și alta era treaba. Întâi, am lucrat la 1 Mai, unde-i Teatrul Tineretului acum, apoi la Progresul (n. red. – era amplasat în zona Școlii nr. 3 Piatra Neamț), după care am proiectat filme la Casa de Cultură a Sindicatelor. Pietricica s-a deschis în 1968, cu un an înainte de Panoramic, iar eu am ajuns acolo în 1971. Până am ieșit la pensie, în 1999, numai la Pietricica am lucrat. Am fost coleg cu Maria Scobai, Maria Vornicu, Vasile Stănică, Constantin Ploscaru, Dumitru Apetrei”, povestește acesta.

”Venea lume multă, filmul fiind foarte căutat. Alături de teatru, era singura posibilitate de petrecere a timpul liber. Erau și filmele alea fantastice, superproducții pe ecran panoramic, cinemascop, fel de fel de minuni, și oamenilor le plăcea. Apropo, am auzit că a murit Piedone (Bud Spencer), actorul care ne plăcea atât de mult.

La Pietricica, proiectam în general filme culturale. Cele comerciale se difuzau mai mult la Panoramic. Sala era mereu neîncăpătoare. Găzduiam festivaluri de film, de exemplu Zilele Filmului din RFG, simpozioane și alte manifestări cultural-artistice. Producția românească «Buletin de București» a avut încasări extraordinar de mari. Elevii beneficiau de o reducere de la 2 lei la 50 de bani biletul. La noi, la Pietricica, tichetele pentru primele rânduri costau 2 lei, următoarele 3 lei și tot așa, maximum de preț fiind 6 lei.

După ’89, am contactat doi ingineri din Germania și am transformat sala. Din 500 de locuri, au rămas 300. S-a gândit o reamenajare în stil occidental, cu mese, mâncai, îți cumpărai ceva de la bar și te uitai și la un fim. Ulterior, am schimbat. Până la ora 21, rulam filme, iar în continuare, până la 5 dimineața, era program de discotecă. Sala producea bani permanent. Noi aveam cinematograful și ingineri nemți dețineau discoteca. Activitatea de difuzare a filmului la Pietricica a încetat în anul 2000”.

* Inaugurare cu ”Lacul lebedelor”

Perla Coroanei, Cinematograful Panoramic – actualmente Dacia (650 de locuri) – a fost dat în folosință în ultima zi a anului 1969, cu producția sovietică ”Lacul lebedelor”. Zilnic, rulau câte 5 spectacolele, iar costul biletelor varia în funcție de sistemul de difuzare pe ecran (panoramic, cinemascop, clasic). Tot aici s-a desfășurat, timp de două decenii, Festivalul internațional al filmului pentru copii și tineret ”Punguța cu doi bani”, eveniment la care-și dădeau întâlnire cei mai importanți regizori, actori și oameni de film din țară și străinătate.

”Ultima zi a anului 1969 a marcat pentru pietreni un eveniment mult așteptat: darea în folosință a cinematografului Panoramic, construcție modernă de mare capacitate, care oferă condiții optime de confort, vizibilitate și audiție tuturor iubitorilor celei de-a 7-a arte din municipiul Piatra Neamț. Cu prilejul inaugurării noi săli de spectacole, cu o capacitate de 650 de locuri, a fost prezentată o producție cinematografică pe ecran panoramic «Lacul Lebedelor» – ecranizare realizată de cineaștii sovietici după baletul cu același nume, pe muzica lui Piotr Ceaikovski.

Spectacolele noului cinematograf încep zilnic la orele 10, 13, 17, 19 și 21, prețul biletelor de intrare fiind de 8, 6, și 4 lei pentru spectacolele pe ecran panoramic, de 4, 3, și 2 lei pentru filmele pe ecran cinemascop și obișnuit”. (Ceahlăul, duminică, 4 ianuarie 1970)

Printre angajații de la Panoramic, s-au numărat Frida Abramovici, Ludvic Boyte, Marcel Gruzinschi, Constantin Zaharia, Felicia Turtureanu, Lila Petrescu, operatorul șef Adrian Cozma și, nu în ultimul rând, doamna Germana Ifrim, de la bufetul cinematografului, care a…îndulcit copilăria atâtor și atâtor micuți veniți în ”cetatea” filmului.

* Constantin Ifrim a plecat ultimul de la cinematograful Cozla

Constantin Ifrim a lucrat între anii 1959 și 1964 ca operator cinema la Sindicatul ”Constructorul” de pe platforma Săvinești. După efectuarea stagiului militar, din 1966, timp de 14 ani, a fost operator șef și operator coordonator la cinematograful ”Arta”, din localitatea Săvinești.

Din momentul deschiderii cinematografului Cozla Piatra Neamț, Constantin Ifrim a fost transferat ca șef operator la ambele săli (A+B). A ieșit la pensie în anul 2001, ultima funcție deținută fiind cea de administrator al cinematografului Cozla.

”Când am ieșit la pensie, s-a închis și cinematograful. În ultimul an, am fost singurul angajat. Spectatorii lipseau, bani de plătit utilitățile nu mai aveam, așa că am pus lacătul pe ușă. În perioada fastă a Cozlei, în funcție de titlurile filmelor, prin cele două săli treceau câte 800-900 de spectatori pe zi. Cele mai vizionate erau cele indiene, americane și coproducțiile franco-italiene. Și filmele românești aveau succes, dar și altele din țările socialiste. Primul film care a rulat la Cozla a fost producția spaniolă «Talismanul toreadorului». Pentru că se lucra în două schimburi, la Cozla eram 17 salariați. Organizam diferite acțiuni cu filmul românesc, întâlniri cu actori, cu Florin Piersic, cu fiul acestuia, cu Dan Spătaru cu ocazia filmului «Cântecele mării», cu regizorul Geo Saizescu… Era foarte frumos. Acum totul a ajuns o ruină. Era unul dintre cele mai moderne cinematografe din țară”.

Complexul cinematografic Cozla s-a dat în folosință la începutul lunii septembrie 1981 și dispunea, la vremea respectivă, de dotări de ultimă generație.

”Amplasat în cartierul Dărmănești, cel mai mare cartier muncitoresc al orașului, cinematograful dispune de două săli de spectacole, care vor funcționa concomitent: o sală mare, de 350 de locuri, destinată peliculelor curente pe ecran normal și cinemascop, și o alta, de 150 de locuri, destinată acțiunilor de cultură cinematografică. Dotările moderne (instalații de proiecție cu lămpi de xenon, instalații de redare a sunetului cu filtre de separație pentru diferite frecvențe, cabine de mixaj și traducere pentru peliculele netitrate, instalații de condiționare a aerului), asigură condiții excelente de vizionare a filmelor”. (Ceahlăul, 5 septembrie 1981)

Fostul director al Întreprinderii Cinematografice Neamț, Nicolae Topliceanu a declarat că sălile de la Cozla s-au ridicat cu banii primiți de la Consiliul Popular Județean, iar Întreprinderea a returnat suma în cote lunare.

”S-a construit și dotat un cinematograf cu două săli, cum puține aveam în țară, parcă la Brașov mai era unul. Atunci am reușit să ne proiectăm și câteva încăperi pentru sediu la Cozla, pentru că nu aveam un spațiu adecvat. Primul administrator a fost Teodor (Titi) Melinte, iar ultimul Constantin Ifrim. Eu nici nu mai trec pe lângă Cozla, că mă doare sufletul când văd în ce hal a ajuns această clădire. Acolo am avut biroul din 1981 și până în 1993, când am plecat”.

* Excursii la filmul ”Pe aripile vântului”

Filmul ”Pe aripile vântului” a făcut ”ravagii” în Neamț, generând, în anii ’70, un record de asistență, care a condus la încasări spectaculoase.

Prelucrată, panoramată, stereofonizată și cu culorile înviorate, pelicula a fost reluată în 1968, după 30 de ani de la premieră, cu același succes de casă.

La Piatra Neamț, a fost difuzată la cinematograful Panoramic, între 2 și 15 iulie 1973. Cu o durată de 3 ore și 45 de minute, ”filmul – spunea ziaristul Eugen Tureschi – oferă fiecărui gen de spectator ceva cu care va rămâne”.

Interesul stârnit în rândul cinefililor a determinat conducerea Întreprinderii Cinematografice a județului Neamț să pună în vânzare din timp bilete pentru a evita aglomerația.

”Spectacolele sunt programate zilnic de la orele 9.30, 15 și 19, filmul – realizat pe ecran panoramic, în culori și sunet stereofonic – având două serii. Pentru a se evita aglomerația de la casele cinematografului, deschise zilnic între orele 8-19, întreprinderile, instituțiile sunt rugate a trimite delegați din timp pentru a ridica biletele pentru colectivele de muncă respective”.

Lucrul cel mai interesant, însă, a fost că Oficiul Județean de Turism Neamț a oferit posibilitatea vizionării acestui film și spectatorilor din Târgu Neamț și Bicaz, organizând în acest scop excursii de o zi la Piatra Neamț. Pe lângă film, doritorii au putut vizita și principalele obiective turistice din municipiul reședință de județ. ”Se asigură transportul cu autobuzele și autocarele, iar prețul este de 45 de lei (inclusiv biletul de film – 20 de lei). Înscrierile se fac zilnic, la casele de bilete ale cinematografelor «Victoria» Târgu Neamț și Central Bicaz”. (Ceahlăul, sâmbătă, 30 iunie 1973)

La Roman, creația cinematografică ”Pe aripile vântului” a rulat la sala ”23 August”, începând de pe 31 iulie 1973, timp de o săptămână, cu începere de la orele 9, 15 și 19.

Ana MOISE