Spitalul din Târgu Neamț - o fărâmă din istoria medicală a României

Spitalul din Târgu Neamț, una din cele mai vechi instituții medicale din România, a fost inaugurat la 16 octombrie 1852, în prezența domnitorului Alexandru Ghica și a Mitropolitului Moldovei, Sofronie. Despre eveniment, Ion Creangă însuși a relatat în ”Amintiri din copilărie”: ”Eu împreună cu alți băieți isonari ai bisericii stam aproape de Ghica Vodă, care era de față la acea serbare înconjurat de o mulțime de lume”, precum și Gheorghe Asachi, în ”Calendar pentru români”: ”căci în locul acestor ruine, ce din zi în zi se pare reintrând în sânul muntelui, au răsărit un nou edificiu măreț: ospitalul”.

Medicul Fleiștein a fost primul doctor primar al Ospitalului din Târgu Neamț. El a semnat un contract pe 10 ani cu Mănăstirea Neamț, primind un salariu anual de 10.000 de lei, plătibil în două rate. Doctorul primar era vioara întâi a spitalului, ”doftorul săcundar” și ”hirurgul” fiind principalele sale ajutoare. La cea din urmă categorie sanitară, se încadrau ”slugile” așezământului medical. Deși au trecut mai bine de 160 de ani, mare parte dintre îndatoririle profesionale ale medicului primar și ale subalternilor săi se regăsesc, și astăzi, în codul deontologic al oamenilor în halate albe.

Anatole France spunea: ”Să nu pierdem nimic din trecut. Cu trecutul se clădește viitorul”.

Iată trecutul:

* Reguli spitalicești valabile și după 160 de ani

«Acest spital va fi cu 40 de crivaturi (paturi) pentru bolnavii săraci, mireni, atât din lăcuitorii târgului, cât și din lăcuitorii săteni din tot cuprinsul ținutului cari vor fi așăzați în saloanele cele mari.

Pe lângă cele arătatele crivaturi de mireni, vor fi crivaturi în osăbite odăi și pentru preoți și călugări, în număr potrivitu cu nevoia ce se va dovedi, a cărora primire va spânzura (atârna) mai cu deosebire de către Prea cuvioșia sa starețul Neamțului și Secului, cu îndatorirea de a se supune hotărârilor acestor instrucții.

Administrarea spitalului se împarte în două părți: în aceia medicală și în aceia casnică, cea întâi va atârna de la Comitetul Sănătății, potrivit așezământului țării, iar a doua de la spițerii.

Personalul medical care, după propunerea protomedicului și a starețului mânăstirilor, se ca orândui de către Comitetul Sănătății, cu prerogrativele de amploaiat a statului, să va alcătui din un doftor primar, doftor săcundar și de un hirurg care poate fi și hipohirurg.

Doctorul primar va avea purtaria de grijă a spitalului, atât medical, cât si casnică, datori fiind a urma întocmai după deslegările comitetului și a stăreției și a nu îngădui ca ceilalți întrebuințați în spitalul acesta, ce sunt datori ai da ascultare, să se abată de la datoriile lor cât de puțin. Tot el este datoriu, în toate zilele, a faci hotărâtele sale viziti la fiștecare din bolnavii spitalului și a le orândui doftoria ce va socoti de trebuință.

Vizitele de dimineață se vor începe la 6 ½ ciasuri în lunile april, mai, iunie, iulie, avg., și spt., iar în celelalte luni la 7 și jumătăți. Aceli de după amiazi și la 5 ciasuri în lunile de vară și la 4 în lunile cele de iarnă.

Săcundariul, care va ave lăcuință în spital, este datori a da ascultare primariului, a fi mână de agiutor acestuia și a nu îngădui abateri de la îndatoriri din partea hirurgului și a celorlalți casnici și a înștiința îndată pe primari de asăminea împregiurări. În lipsa primarului, săcundul ține locul său, luând asupra sa toate îndatoririle acestuia. Primirea bolnavilor cade în sarcina doctorului săcundar, sub a cărei cheie va fi toate protocoalile, cât și raporturile spitalului.

Hirurgul, care iarăși va avea lăcuință aicea, stă sub ascultarea atât a primariului, cât și a săcundariului și este datori a aduce întru îndeplinire, fără cea mai mică prelungire, toate însărcinările ce i se vor da de către amândoi.

Hirurgul este datori a fi cu toată luarea aminte la operațiile mici la care îi va pune primariul sau săcundariul, precum a pune zbranțuri, lipitori, vizicători, a slobozi sânge, a lega rănile și asistă la toate operațiile ce să vor faci de către primar sau săcundar.

Hirurgul va fi totodată șeful purtărilor de grijă al bolnavilor și slugilor de bolnavi.

Administrarea casnică să fie dată unui iconom, care va avea un scriitor și care va fi numiți de cătră stăreție. Iconomul va priveghia nu numai asupra curățeniei atât de prin odăile binalii, cei mari, cât și de prin încăperile heiurilor sau ogrăzii, dar și despre îndeplinirea slujbei din partia tuturor persoanilor ce să găsesc în ogradă, precum argații, rândașii, bucătarii, spălătorițe și alți asămine, pentru care sfătoșit i să va da sau pe un părinte, sau pe un frate spre agitoriu, datori fiind a urma după cele orânduite de doftorul primar. Tot iconomul va fi însărcinat cu partea heiurilor, a personalului sus arătat ce este sub deosebita sa ascultare, și cari vor primi, la fișticari lună, plata, ca și țânirea sămilor pentru cheltuiala făcută cu spitalul.

Iconomu este dator să țină magaziile spitalului ce i se voi da pe mână cu inventar lămurit, să le țină totdeauna în stare de agiuns spre a anu avea întru nimică lipsă spitalul. De va lipsi vre un lucru în magazii, ce se va ceri de către primariul, iconomul este dator de a cumpăra îndată și al da întocmai precum i sau cerut.

Slugile de bolnavi de partia fimeilor sau parte bărbătească stau sub deosebită privegheri a hirurgurului în spital, datoare fiind a duce întru desăvârșita împlinire toati cele de chirurg, orânduite fără cea mai mică întârziere sau lenevire. Datoria acestora este de a fi totdeauna cu deplină îngrijire și luare aminte pentru bolnavii lor, a se purta cu ei cu blândețe și a nu scăpa din videri nimică ce le-ar fi acestora de trebuință. Ei trebuie să dea la timp doftoria orânduită și totodată a învăța a pune glistir, cataplasmi și alte asăminea trebi.

Sunt datori a ținea odăile de bolnavi bine îngrijite și măturate, a să îngriji de schimbarea bolnavilor și a nu îngădui pe aceștia de a eși și intra cei ce doftorul primar li-au hotărât. Va avea pentru salonul său, față de masă, trebuincioasele lipituri, cu furculiță și cuțite, pahară și șărvete sub încuierea sa. El va ave și fețe de acoperit paturile, sau prostiri, halaturi, prosoape și alte asăminea, care le va schimba, precum va cere trebuința, cu altile curate, prin știrea și țâdula hirurgului.

În fiște cari salon, vor avea slujitori pe rând să privegheze și aceasta cu jumătate de noapte.

Ei sunt datori a lua seama ca toți acei ce vin la spital ca să vadă pe vreun bolnav cunoscut al lor să vii numai la ciasul hotărât, fără a ave voie a aduci bolnavilor sau de mâncare, sau de băut, sau să le deie parali, nici slujitorilor nu li este iertat a aduci cu bani bolnavilor de mâncat, sau de băut, sau altăceva, căci dovedindu-să a făptui aceste vor fi depărtați de spital.

Dacă vreun slujitor va vide că vreunul dintre bolnavi mergi mai rău și că el să tânguiește de orice dureri, este datori îndată a faci aciasta cunoscut nu numai hirurgului secundar, fie la orice cias și la orice vreme.

Dacă vreun bolnav moare, trebuie îndată să deie de știre hirurgului și, după ce a murit, n-are voie să-l scoată din salon fără învoierea acestuia.

Portariul este datori a fi zi și noapte la postul său și, fără știrea iconomului și învoirea primariului, nu să poati depărta nici măcar pe o minută de la locul său.

De câte ori va auzi clopotul, ziua sau noaptea, datori este a deschide ușa, a videa cine-i și a înștiința îndată pe hirurgul spitalului. La sosirea vreunui bolnav greu, portarul trebuie să tragă de trei ori clopoțelul de la ușă, pentru a da sămnul de sosire a acestuia slugilor de primire, cît și hirurgului.

La eșirea unui bolnav din spital datori este portarul a-i cere mai întâi țâdula de eșire și mai apoi să-i deie drumul însănătoșitului, iar țâdula să o ție în păstrare spre a o încredința hirurgului.»

Și, dacă am văzut care au fost instrucțiunile redactate la 2 octombrie 1852, pentru Ospitalul din Tg. Neamț, să facem ”cunoștiință” și cu procedura de primire, examinare și internare a pacienților.

Similitudinile sunt și aici evidente:

«Fișticare bolnav ce năzuiești la acest spital să va aduce în odaia de primire, unde va fi cercetat de către doftorul al doilea, care îi va însemna crivatul (patul) său și-i va cerceta boala, spre a aputea refera despre ia medicului primar.

După cercetăria făcută a boalei, secundarul va trece pe bolnav în protocolul obștesc și anume numărul curgătoarei numiri la zi, porecla, lăcuința, satul și țănutu, religie, holtei sau însurat, ziua intrării. După ce secundariul au trecut în condică pe bolnav, îndată îi va slobozi și țidula de ordenații.

Pe țidula de ordenații va fi numărul curgătoarei din protocol, numili bolnavului, ziua intrării, numărul salonului și a crivatului.

Dacă s-au suit numărul bolnavilor până la 37, prin urmare rămânând numai trii paturi dișărti, apoi bolnavii cu boli hronice, ca și cei cu boli acute mai ușoare, care sunt de loc, nu să vor primi, ce li se vor orândui doctoriile pe socoteala spitalului și se vor căuta ca bolnavii externi, până ce să vor dișărta măcar patru crivaturi.

Pe lângă aceștia, doftorul secundari va mai slobozi pentru fiișticari bolnav o țâdulă, pe care să fie tot ce este în condica de primire, spre a se trimite administrației spitalului, ca să se facă acia raportoriul de zi, atât după țidula acestuia, cât și după țâdulile de eșire sau după țâdulile de morți.

De vine vreun bolnav greu rănit, sau bătut, sau cu vreo boală foarte gre, portariul este dator a da de știre hirurgului sau doftorului secundar, prin tragerea clopotului, precum s-au spus mai sus, carile este datori a veni la bolnav îndată a vide în ce stare se găsește si a hotărî diadreptul crivatul și salonul în care să fie îndată dus de către slugile spitalului și aicea să-l treacă îndată la protocol, să-i sloboadă țidula de ordinații, după ce iau rânduit doftorii ce au socotit de cuviință și au dat de știre doftorului primar.

Dacă vreun bolnav, în curgirea boalei sale, va fi strămutat în alt salon și în alt crivat, apoi să se treacă pe țâdula de ordinații sup numărul la locul lui și a crivatului cel nou.

De cum s-au așezat bolnavul în crivat de către slugile salonului, datori sunt a înștiința îndată pe chirurg și în ființa acestuia a dezbrăca bolnavul de straele lui și a-l îmbrăca cu cămașă, ismene și halat curatu a spitalului, trimețând straele lui la magazie.

Îndată după ce sau schimbat bolnavul de straie, hirurgul va scrie numili bolnavului pe tăblița de crivat.

Straele bolnavului să vor lega întro legătură, să vor pune pe ele numele bolnavului din condica de primire și să vor trimite la camera de strae, care va fi sub cheia hirurgului.

Dacă bolnavul va avea bani la dânsul, hirugul este dator a trimite aceștia la doftorul primar, care va slobozi o țidulă despre primirea acestora pe numele bolnavului de la care s-au luat banii, cu numărul protocolului. La ieșirea bolnavului din spital, va lua țâdula acesta de la chirurg, după care i se vor încredința banii de cătră primar, primind și țâdula cu iscălitura iconomului pe care o va trimite stăreției.

Întâmplându-să să moară un asămine, datori este primariul a trimite acești bani la stăreție și a înștiința totodată pe cârmuirea locală, prin care să vor încredința banii aceștia copiilor trecutului din viață, iar neavând asăminea clironomi, vor rămâne în folosul spitalului.

La vreme de vizita de dimineață, să fie toate odăile de bolnavi îngrijite și măturate, când va veni primariul, prin urmari hirurgul este datori a pune pe slujitorii odăilor la această triabă.

Viind primariul la vizită, atât secundariul, cât și hirurgul sunt datori a-i raporta despre toati cele întâmplate în lipsa sa, ca așa să poată pune cele de cuviință în lucrări.

Secundariul trebuie să scrie pe vremia vizitei țâdulile ordinației și să triacă întrânsele toate ce să ating de hrană, băutură și alti măsuri ce privesc pe bolnav.

Hirurgul trebuie să scrie pe tăbliță chiar în ființa primariului dignosticul, pe care va însemna și numărul lipitorilor ce s-au rânduit ca să se puie bolnavului și câtimea sângelui ce trebuie să i se sloboadă. Îndată după vizită, hirurgul este dator să puie lipitorile rânduite și să sloboadă sânge precum s-au hotărât și aceaasta sau în ființa primariului sau în ființa secundariului.

Rățătili să vor scri, sau di săcundariu, sau de chirurg, cu slovă curată și ceteață și să vor iscăli de cătră primar, fără să triacă cu viderea semnătura, numărul crivatului și a odăii, numele bolnavului.

Pe fiișticare lună, să va faci socoteala doftoriilor, spre a să plăti spițeriei, cari socoteală o va ține în păstrări iconomu ci are să răspundă îndată banii.

La aducirea doctoriilor, secundariul trebuie să se încredințeze că sunt toate după ordinație și să la împărțească fără întârziere, împreună cu hirurgul, la bolnavi, prin slugile respectivi.

Feredeile (băile) acelea care bolnavilor le vor faci după rânduirea hirurgului sau a secundariului, pentru curățirea trupului la intrarea în spital, nu să vor trece în țâdula de ordinații.

Dulapul cu toati instrumenteli ce sânt pentru spital hotărâte vor sta în salonul de operații și cheia va fi la secundariu, cari se va îngriji de a li ține în stari curată și bine ștearsă de însuși hirurgul, trecute fiind într-o condică anume știută pentru acest sfârșit.

Dacă la vreo vizită de dimineață să va găsi vreun bolnav însănătoșit, și de a-i da drumul după masă dacă îi bolnavul din oraș sau din vreun sat din apropiere, iar dacă va fi cu lăcuința depărtată apoi va rămâne până a doua zi dimineața, spre a eși din spital înaintea vizitei.

Să înțelegi că unor asămine bolnavi li să vor da întâi mâncare și apoi vor eși din spital.

Dacă vreun bolnav moare în spital, sluga din ace odaie trebuie să dee de știre hirurgului și secundariului, care sunt datori a revizui pe mort și apoi a-l trimite în odaia morților.

Fiecărui mort din spital trebuie să i se facă autopsie și protocolul ei. Autopsia se va face numai după treceria a 24 ciasuri de la daria sufletului și totdiauna până a nu începi vizita de dimineață sau seara după vizită.

Rudile bolnavilor din spital sau cunoscuții lor vor avea intrare de dimineață un ceas, după vizita făcută, și după amiaza un cias. În celelalte ciasuri, spitalul va fi încuiat.

Portariul să va îngriji ca toți ceia ce vin să vadă pe bolnavi din spital să n-aibă nimică de mâncare și de băut cu dânșii, ci găsind ceva să li se oprească la dânsul și să le deie înapoi la eșire din spital pentru întâia oară, iar a doua oară să încredințeze asămine lucruri secundariului.

Slugile sunt datoare a lua sama la străinii ce vin în spital să vadă pe bolnavii de acolo, să se poarte cu bună orânduială și liniște, fără a tulbura pe vreun bolnav și să nu zăbovească peste vremea hotărâtă.

Mâncarea și băutura să va da întocmai după orânduirea doftorului și anume de dimineață vara la 6 și seara la 7, după amiaza la ora 12, iarna și vara și decuseară iarna la 6 și vara la 7.

Secundariu trebuie să îngrijească totdeauna de s-au dat la fiiștecari din bolnavi hrana și băutura orânduită, iar hirurgul va privehia asupra slugilor spitalului.»

Ana MOISE

Sursa: ”Din trecutul istoric al Spitalului din Tg. Neamț și al Ospiciului de Alienați din Mănăstirea Neamț”. Autori: prof. D. Constantinescu, dr. Aurelian Grigorescu, dr. Valentin Grigorescu, dr. Sorin Miron.