Paranormalul cotidian: NLP-ul și manipularea deciziilor

Nu mai este un scenariu științifico-fantastic. Se întâmplă în mod frecvent ca un om, antrenat, să-l determine pe un altul să facă diverse acțiuni la care acesta nu s-ar fi gândit niciodată. De exemplu, cineva stă la o masă, la restaurant, nu a fumat în fața lui, iar un altul, antrenat în acest tip de tehnici, îi sugerează să se ridice și să cumpere de la un magazin două pachete de țigări. ”Subiectul” o face, lasă țigările pe masă, iar dacă-l întreabă cineva de ce a făcut-o, răspunde cu toată convingerea că el nu s-a ridicat de la masă.

Cum spuneam, nu este un scenariu. Este o realitate despre care auzim tot mai des și pe care, indiferent dacă o aprobăm sau o combatem, trebuie să o luăm în seamă. Cu siguranță mulți o fac. Toți șefii de stat au în jurul lor oameni antrenați să-i protejeze de acest tip de agresiuni. La noi, deși tratat desuet, rămâne celebru episodul cu Aliodor Manolea, prezent în anturajul lui Traian Băsescu, în dezbaterea electorală cu Mircea Geoană, la prezidențialele din 2009. Manolea și flacăra lui violet au rămas în memorie și în arhivele de presă, chiar și după ce s-a aflat că el fusese, nota bene, angajatul lui Geoană. Se mai cuvine precizat că fiecare șef de stat e însuși instruit, până la un anumit nivel, să-și însușească tenhici simple de protecție.

O metodă, frumos ambalată ca posibilitate de dezvoltare, cunoscută sub prescurtarea NLP (programare neuro-lingvistică), este folosită în selectarea și pregătirea agenților CIA, FSB, MI-6, ai Mossad, ai Chinei, ai Franței etc. Liderii G7 au, în jurul lor, la toate întrunirile, consileri pregătiți în tehnici, NLP și nu numai.

Nu sunt puține situații când oameni cu răspunderi uriașe au dat declarații surprinzătoare, au vorbit despre secrete de nedivulgat sau și-au pierdut controlul în momente cheie. Atacul PSI-NLP asupra lor și-a făcut efectul, iar consecințele au fost de multe ori incontrolabile.

V-ați întrebat vreodată ce efecte pot avea asemenea tehnici asupra unor oameni ajunși în funcții de conducere la nivel local, asupra unor oameni de afaceri importanți care, prin business-ul lor, pot influența viața unor comunități importante? Un primar de municipiu, de exemplu, ar putea fi ”ghidat” să propună proiecte și programe care convin anumitor cercuri de interese, în care să se scurgă sute de milioane de euro și care să amaneteze viitorul comunității pentru generațiile următoare. La Piatra Neamț, modelul dezvoltării turistice pare să fi urmat un asemenea scenariu, în care oameni bine pregătiți și antrenați au convins un primar să pășească pe acest drum. Mai rămâne de văzut dacă există asemenea personaje și în folosul cui au acționat ele, pe lângă cel personal. În orice caz, pentru a influența un astfel de lider, e suficient să fie plasați în jurul lui oameni antrenați să pună în practică acest tip de metode sau, dacă nu, să poată fi ”canale” intermediare pentru cei antrenați să o facă.

* Primul pas: selectarea oamenilor

Cei care se ocupă cu aceste lucruri o fac în mod organizat. Ei analizează, previzonează care sunt persoanele care pot accede în funcții publice de răspundere, care le sunt slăbiciunile, care le sunt punctele forte, apoi caută breșa prin care să-și infiltreze proprii oameni. De exemplu, dacă un viitor posibil șef are patima băuturii, în jurul său vor fi plasați oameni care vor ști să-i exploateze viciul. Dacă este unul căruia îi plac femeile, i se vor pune la dispoziție femei pregătite care să-l poată manevra. Unui om slab pregătit din punct de vedere intelectual, dar dornic să demonstreze că poate face lucruri deosebite, i se vor aduce consultanți specializați, care îi vor armoniza orgoliul, specific, cu interesele manipulatorilor. Dintr-o asemenea colaborare ar rezulta un lider cu accese de autoritarism, dar care tot timpul se va lăuda cu proiectele sale, fără să-și dea seama că, de fapt, el girează proiecte impuse de altcineva.

Liderii unor asemenea grupări pot proveni din țară – vezi cazul Bivolaru&MISA – sau din străinătate – vezi cazul ucraineanului Albert Ignatenko, un soi de guru apărut la noi după 2004, venit după conflictele din țara sa să propovăduiască o metodă de dezvoltare personală. Dar sunt multe astfel de cazuri, de oameni antrenați cine știe pe unde sau proveniți din cine știe ce servicii secrete, interne sau externe, de stat sau private. Pentru că în sectorul privat abundă asemenea organizații, care își pun serviciile la dispoziția cui plătește mai mult sau le exercită spre propriul folos.

Totul este foarte frumos poleit. Ți se promite că îți poți rezolva toate problemele personale, de familie, de afaceri, dacă respecți niște pași și pui în aplicare niște tehnici. Ți se cere să participi la niște cursuri, în care vei afla cum poți să scapi de frică, de stres – ”Două zile de antrenament și mintea ta se va transforma și va deveni mai puternică” -, de diverse traume din trecut, ți se spune cum poți merge cu mașina având peste 160 km/h fără să te oprească poliția, deși treci zburând pe lângă radar, și, în general, cum poți obține tot ce vrei de la viață fără să faci mare efort. E de ajuns să achiți contravaloarea unor cursuri și gata! Toate problemele tale își găsesc rezolvarea.

Mai este un mic amănunt: din acel moment, tot ce faci are la bază învățăturile respective. Înveți tehnici antistres, ai niște fraze pe care trebuie să le repeți la intervale prestabilite și trebuie să ții legătura cu cei care te-au instruit – ”Gândește-te la instructorul tău ca la antrenor personal. El te va ajuta să lucrezi asupra domeniilor de viață care contează pentru tine și te va ghida, direct și personal, pentru a-ți depăși limitările personale”.

* Al doilea pas: plasarea lângă decident

Cursanții, odată pregătiți, revin la activitățile lor curente, dar viața li s-a schimbat deja. Ei cred că în bine, sunt chiar convinși de asta. Și devin dornici să împărtășească noile cunoștințe la cât mai multă lume.

Pasul următor este să-și facă o pagină de Facebook, să plaseze în ea tot felul de îndemnuri compilate din cursuri – în realitate, mesaje cu efect subliminal, făcând, în acest fel, prozelitism și punând în acest fel bazele unei scheme piramidale de câștig. Cei care prezintă ”interes operațional” sunt chiar cooptați, fiind băgați direct în activitățile grupului sau punându-li-se pe sub nas tot felul de ”oportunități” de afaceri, din care să scoată ceva bani. Pentru că, inevitabil, succesul se măsoară în bani, nu-i așa? Evident, ”oportunitățile” sunt fix acelea plasate în zona de interes pentru grupul care manipulează.

De exemplu, într-o sală de curs, o persoană, cu multă naivitate, începe să depene o poveste despre cum a reușit în afaceri/ politică, cum unul din apropiații săi va reuși curând să ajungă ministru, șef de regie, primar, etc., cu condiția ca partidul din care face parte să câștige alegerile.

Persoana devine, imediat, un subiect interesant de exploatat. Va deveni un cursant căruia i se acordă o atenție deosebită. Va fi ajutată să rezolve niște probleme personale care, altfel, păreau greu de depășit, i se face rost de o sinecură, i se dă un sprijin specific chiar și în alegeri, după care se monitorizează rezultatele. Dacă alegerile sunt câștigate de partidul din care provine cursantul, asupra lui încep să curgă ofertele. În primul rând, i se explică, persuasiv, că a câștigat pentru că a beneficiat de ajutorul grupului. Și că asta s-a întâmplat pentru că are o misiune la care nu trebuie să renunțe, chiar dacă va fi uneori blamat în acțiunile sale. Apoi i se spune că trebuie să transmită toate problemele care ar sta în calea lucrurilor bune pe care vrea să le facă. După care vor fi oferite și soluții: propuneri privind diverse afaceri, frumos poleite în proiecte comunitare de impact, oameni aduși cu titlu de ”specialiști”, care-și vor oferi serviciile pentru decident. Un astfel de ”specialist”, odată plantat, își va folosi tot antrenamentul pentru a deveni de facto liderul comunității respective, fie că e o unitate administrativă, un grup economic sau o țară. Capacitatea specialistului de persuasiune, cumulată cu puterea de a influența anumite decizii care se iau în alte părți, unde decidentul este și el manipulat de alte persoane din grup, vor face ca promovarea intereselor grupului să fie o joacă de copii.

* Al treilea pas: securizarea beneficiilor și abandonarea victimelor

Scena ultimului discurs al lui Ceaușescu, privirea lui speriată în fața unor oameni aduși să-l aclame, dar care au sfârșit prin a-l înfiera, este cea mai semnificativă pentru un lider care și-a pierdut controlul și a realizat că este aproape singur în fața mulțimii. Martori ai evenimentului au vorbit despre un sunet ciudat care a fost propagat prin megafoane, în condițiile în care nimic nu anunța revolta populară. Printre oamenii foarte (bine și corect) informați, s-a vorbit despre un aparat psihotronic folosit atunci, la scena balconului.

Din punctul de vedere al demonstrației noastre, importantă este reacția celor din jurul lui Ceaușescu. Oamenii din anturajul acestuia au clacat instantaneu. Cei mai mulți păreau niște jalnice marionete, fără personalitate, care se întreceau în a-l acuza pe dictator cu același zel cu care-l proslăveau cu câteva zile înainte. Ipostaza lui Postelnicu – ”Am fost un dobitoc” – este cel mai clar exemplu de om căzut, cu psihicul la pământ.

Cei care l-au manipulat pe Ceaușescu și au asigurat succesul loviturii de stat – să ne referim doar la piciorul în ghips al generalului Stănculescu, om antrenat și pregătit să facă față tuturor vicisitudinilor – au reușit să treacă precum gâsca prin apa de după revoluție și se devină inimaginabil de bogați. El și alții ca el și-au securizat pozițiile și au devenit beneficiarii unei lovituri de stat. Ceaușeștii au fost părăsiți, eliminați pe rând, asta după ce indivizii care i-au trădat au facilitat sau chiar au condus experimente PSI pe români. Apariția în prim-plan a unui Gelu Voican Voiculescu, personaj cu preocupări ezoterice cunoscute, este cel mai bun exemplu.

Scenariul acesta funcționează invariabil, iar singurii care pierd sunt liderii care se lasă manipulați, cu sau fără voie. Ultimii mai au o scuză: faptul că nu știu. Ceilalți dispar după ce-și îndeplinesc misiunea.