Aduceri aminte: Piatra Neamț de acum și de altădată

* Secția Teatrală

Deschiderea festivă a Secției Teatrale din Piatra Neamț (director Paul Varduca) a avut loc sâmbătă, 25 aprilie 1959, la ora 19.

În acele timpuri, spuneau activiștii de partid, «lărgirea rețelei teatrale corespundea unei necesități, scopul ei fiind satisfacerea cerințelor spirituale crescânde ale oamenilor muncii».

Inginerul Nicolae Batin, președintele Comitetului Executiv al Sfatului Popular Orășenesc, a inaugurat festivitatea, subliniind, în cuvântul său, «grija partidului pentru desfășurarea cu succes a revoluției culturale din țara noastră. Tovarășul Batin a mulțumit și a felicitat colectivele de muncitori, tehnicieni și ingineri de la șantierul 4 al TRC, de la Întreprinderea ”23 August” și Cooperativa ”Metalo-Chimica” care, prin munca și priceperea lor, au contribuit la această frumoasă realizare. Printre alții, a mai vorbit tovarășul Constantin Mitrofan, șeful secției propagandă și agitație a Comitetului Regional de Partid, care a arătat că deschiderea Secției Teatrale din Piatra Neamț constituie un mijloc important de ridicare a nivelului politic și cultural, atât al populației din cadrul orașului Piatra Neamț, cât și din împrejurimile acestuia (Bicaz, Săvinești). Din partea Direcției Teatrale din Ministerul Învățământului și Culturii a luat cuvântul Tudor Stelian care a arătat importanța și rolul teatrului în țara noastră, angajându-se că va sprijini cu toate eforturile activitatea Secției Teatrale pietrene».

Clădirea din Piața Karl Marx, actualmente Piața Ștefan ce Mare nr. 1, a fost renovată și reamenajată, de la A la Z, în scopul găzduirii unui teatru permanent, care să ofere publicului pietrean spectacole de calitate.

«Cu biletele procurate de la Agenția Teatrală, deschisă lângă filiala CEC, îmbrăcați ca pentru teatru, vom pătrunde pe ușile largi, lucrate artistic în fier traforat. O scurtă oprire la una dintre garderobe. Între timp, ne vom arunca ochii în dreapta și-n stânga. Frumos! Vestiarele au pereții lucrați în calciu patinat, cu careuri și sunt vopsiți în crem și bronz auriu. Din candelabre se răspândește o lumină molcomă.

După ce perdelele plușate vor fi date la o parte, vom intra în sala de spectacole, refăcută arhitectural. În așteptarea sunetului gongului, vom privi de jur-împrejur. Cortina grea, de pluș, e vopsită în albastru închis. La fel, scaunele capitonate. În zugrăveli s-au folosit culori care să se armonizeze cu mobilierul. O lumină ca ziua vine din sutele de becuri, astfel montate încât nici nu le observăm. În lojele plușate s-au așezat oglinzi și cuiere. Cineva ne șoptește și alte amănunte: sala cuprinde circa 600 de locuri, toate numerotate. La etaj ne așteaptă, în pauză, un fumoar elegant, cu fotolii odihnitoare și două bufete cu gustări, prăjituri, răcoritoare. Pentru actori, s-au pregătit 11 cabine cu tot necesarul, o cameră cu dușuri etc. Încălzirea e centrală, pe bază de combustibil lichid».

Piesa prezentată la deschiderea Secției Teatrale a fost ”Orologiul Kremlinului”, jucată într-o distribuție de zile mari: Gheorghe Popovici Poenaru, Paul Varduca, George Motoi, Florin Piersic, Elena Matache, Lucia Mureșan, Dumitru Chesa, Zoe Muscan Dragomirescu, Nicoleta Șonea, Atena Zahariade, Ioan Teodorescu, Leopoldina Bălănuță, Valentin Plătăreanu, Cosma Brașoveanu.

«Colectivul de actori, format în majoritate din tineri absolvenți ai Institutului de Artă teatrală și Cinematografică ”I.L. Caragiale” din București, a reușit să prezinte publicului pietrean un spectacol de calitate. Felul în care au fost interpretate rolurile a demonstrat simț artistic și măiestrie.

Cât de puternic a fost emoționat publicul când în penumbră a apărut chipul lui Lenin – marele geniu al omenirii – întruchipat de tânărul actor Gh. Popovici-Poenaru, care, prin strădania sa neobosită, a izbutit să dea viață gusturilor și mimicii acestui măreț om – Lenin – pe care cu toții îl cunoaștem din fotografii și din nesecata sa învățătură.

Florin Piersic, prin felul său de a juca degajat și natural, a reușit să redea chipul de revoluționar rus al marinarului Sașa Rîbakov, îmbinat cu dragostea sinceră și curată, fapt ce a făcut să fie mult aplaudat de publicul spectator.

Actorul Paul Varduca a redat veridic caracterul inginerului Zabelin, om de știință, cinstit în fond, dar închis în turnul său de fildeș, din care însă îl scoate la realitate viața nouă, născută prin lupta clasei muncitoare sub conducerea  partidului». (Flacăra, miercuri, 29 aprilie 1959)

* Restaurantul lacto-vegetarian ”Garofița”

Peste drum de clădirea teatrului, în vara anului 1959, s-a inaugurat Restaurantul lacto-vegetarian ”Garofița”, loc care avea să devină a doua casă pentru actorii de la TT. În cartea ”Ion Coman sau mitul Teatrului Tineretului”, actorul Traian Stănescu își amintește cum, după spectacol, «Mergeam împreună, trupa și directorul, care nu ne părăsea niciun moment, la ”Garofița” unde se găseau icre de Manciuria și fel de fel de bunătăți moldovenești și prăjituri P.M.R. – 5 lei bucata. Foarte bune și foarte mari. Ele proveneau de la teatru, unde se țineau conferințele raionale de partid și ce nu se mânca la bufet, unde pentru ”membri” era gratis, se vărsa pentru muritori la ”Lacto”, cu prețuri populare».

Localul avea un ”interior” plăcut și ieșea în întâmpinarea clienților cu un bogat sortiment de preparate.

«Responsabil la această unitate a fost numită tovarășa Ungureanu Natalia, care a promis că va gospodări și va face o bună deservire, încât toți consumatorii să fie mulțumiți. Este necesar totuși ca TAPL-ul să repartizeze în așa mod restul de personal, încât să existe tot timpul doi ospătari care să servească la mese». (Flacăra, sâmbătă, 13 iunie 1959)

* Blocurile nemțești

O parte dintre blocurile nemțești din Piatra Neamț au fost puse la dispoziția chiriașilor în apropierea toamnei 1959.

Electricianul Grigore Ștefănescu a fost unul dintre primii muncitori de la Săvinești care s-au mutat în casă nouă în buricul orașului. «Își descărca, ajutat de soție și prieteni, lucrurile și gândurile îi zburau spre apartamentul cu două camere, bucătărie, baie și cămară a cărui cheie o avea în buzunar și o primise în ziua de 27 august 1959».

Marea bucurie a mutării în asemenea apartamente au mai trăit-o, ulterior, alți zeci de muncitori de la Relon, care au căpătat locuințe în blocurile de pe  renumita atunci stradă I.V. Stalin.

«132 de apartamente sunt construite până acum, 6 blocuri mari sunt ridicate, trei dintre ele primind zilele acestea noi locatari. La blocurile 5, 6 și 10, la care se fac finisaje exterioare, dau zor mare mozaicarii și zugravii. În același timp, la blocurile 11 și 12 se lucrează din plin.

După ce s-au terminat săpăturile au venit zidarii. Ritmul de construcție este un etaj la trei zile. Constructorii și-au luat acest angajament pentru ca, până la iarnă, cele două noi blocuri care se ridică să fie acoperite în vederea executării lucrărilor de interior.

La blocul 12, echipele de zidari conduse de tovarășii Calofir Gheorghe, Tudor Grigore, Căuia Iulian și Munteanu Nicolae au terminat primul etaj, după cum s-au angajat, în trei zile. În acest timp, s-a turnat placa peste parterul blocului 11, pregătindu-se condițiile necesare executării zidăriei la etajul întâi».(Flacăra, sâmbătă, 29 august 1959)

Ana MOISE

Parteneri

Mesagerul Bacău Video/Mobilizare generală pe Autostrada Moldovei: UMB atacă nodurile rutiere din Bacău cu sute de muncitori și utilaje ZCH Performanță deosebită – Alexia Şipoş, 3 medalii de aur la Europenele U17 de haltere NewsEdge Vot și scandal în Camera Deputaților. Ce s-a schimbat la Legea ANI și ce se întâmplă cu admiterea la liceu BusinessEdge Safetech și-a majorat profitul net cu 53% în primul semestru. Afacerile au ajuns la 25,7 milioane de lei