Învățăturile lui Daraban către mediul de afaceri din Neamț

Ca ziarist în Neamț, puține sunt prilejurile pentru a asculta, mai ales în momente festive, cuvântarea neprotocolară a unui om implicat în tot ceea ce înseamnă dezvoltarea României, lucruri văzute și nevăzute, om care sigur face parte din grupul celor care fac planuri pe termen lung pentru această țară. E pregnant sentimentul că Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, nu a venit întâmplător la festivitățile prilejuite de Topul Firmelor din Neamț ediția 2016.

Impresia, mergând până la a fi confundată cu speranța, este că momentul face parte dintr-o ofensivă coerentă, de consolidare a speranțelor pentru cei care fac afaceri în România, în primul rând capitalul autohton, dar și al investitorilor străini. Cum, în Neamț, ponderea capitalului autohton este mult mai mare decât în alte județe, mesajul a fost receptat ca un semnal clar de sprijin pentru investitorii locali, premiați sau nu: ”Categoric, ținta noastră numărul unu este să promovăm capitalul autohton, necondiționat, dar trebuie, în același timp, să recunoaștem și rolul capitalului străin în România, pentru că am intrat într-o cutumă mediatică, în a prezenta rău capitalul străin”, spunea Daraban chiar de la început.

Discursul lui Mihai Daraban a fost dozat în așa fel încât să trezească interesul, să ofere informații și, mai ales, să poziționeze exact economia județului în cea națională, pe cea națională în cea mondială, dar, mai ales, pentru cine a vrut să asculte, să arate care vor fi drumurile de urmat pentru cei care se gândesc la investiții pe viitor. Și a fost, nu se putea altfel, o pledoarie pentru acțiuni coerente ale mediului de afaceri, cu scopul de a crea un mediu propice dezvoltării. Iar aceste acțiuni să fie astfel gândite încât guvernanții, de la cei mai mici la cei mai mari, să fie obligați să țină cont de ele.

* ”Învățământul românesc și economia reală sunt două linii paralele”

Începutul discursului a ridicat o problemă fundamentală a dezvoltării pe toate planurile a României, dar care reprezintă acum o frână pentru dezvoltarea economică: lipsa unui învățământ profesional orientat spre nevoile angajatorilor. Faptul că de problemă se ocupă, în primul rând, nemțeanul Mihai Apopii, vicepreședintele Camerei de Comerț a României, a fost un prilej de a marca, în calitate de oaspete, discursul: ”Îl salut în primul rând pe colegul meu, dl. Mihai Apopii. Este, cred, cel mai eficient vicepreședinte al Camerei de Comerț a României și spun asta cu toată sinceritatea. Este un om care și-a luat o temă foarte importantă și o duce la capăt. Este vorba de un proiect în care Camera de Comerț a României și nu numai – toate Camerele de Comerț județene sunt implicate – și anume învățământul profesional în sistem dual. Pentru că, știm bine, trebuie să spunem lucrurilor pe nume: la ora actuală, învățământul românesc și economia reală sunt două linii paralele. Dacă economia a suferit trei resetări după Revoluție – m-aș referi la anii ’90 și m-aș referi la perioada după ce am semnat toate actele pentru aderare, în anul 2000, când premier era dl. Isărescu și, nu în ultimul rând, a treia resetare după 1 ianuarie 2007, când am intrat efectiv în Uniunea Europeană -, trebuie să spunem că învățământul românesc a rămas cantonat unor anticorpi interni, care luptă cu asiduitate pentru menținerea unui status quo și a unor condiții de mult trecute”.

Problema este una fundamentală. Dacă nu ai oameni bine pregătiți, nu poți face față noilor tehnologii. Pentru asta, este nevoie de oameni care să-i pregătească pe elevi, de locuri unde să se pregătească, dotate cu utilaje noi, de implicarea pe termen lung a oamenilor de afaceri, prin burse și contracte de angajare. Dar cel mai important lucru rămâne spargerea barierelor birocratice, anchilozate de pe vremea comunismului, din sistemul de învățământ, care se luptă din toate puterile să nu piardă privilegiul de a crea, la acest nivel de instruire, catedre în mod artificial. Așa am ajuns să pregătim – nu discutăm aici calitatea, vorbim strict de diplome – buluc de operatori în turism, bucătari sau cine știe ce alte meserii, care generează doar șomaj și ajutoare sociale (plătite de stat).

* ”Dacă nu recunoaștem adevărul, nu știm ce avem de făcut”

Adevărul este că România a exportat mărfuri în valoare de 54,6 miliarde de euro anul trecut. Asta a fost prima dintre cifrele oferite de Mihai Daraban. După care a venit dușul rece în privința capitalului autohton.

Export fac 22.146 de firme. Primele 100 de firme exportă 49,8% din total, iar, între acestea, sunt doar 3 firme cu capital integral românesc! Demostrația poate continua: în primele 500 de firme, care exportă 73% din total, doar 71 sunt românești, în primele 1.000 – doar 230 sunt românești.

Tabloul a fost întregit de o imagine a destinației exporturilor. Comerțul exterior al României a fost orientat, anul trecut, în proporție de 70% spre spațiul intracomunitar, deci este greu de spus că este comerț exterior. Dacă mai adăugăm că alte 15 procente merg spre tările europene care nu sunt membre UE, ajungem la 85%, procent care arată clar un anume tip de provincialism în modul de a ne promova, ca țară, la export.

Cele mai mari piețe din lume – Asia, cele două Americi, spațiul sovietic – nu reprezintă decât 15% din restul exportului românesc. ”Cred că ar trebui să ieșim ușor, ușor, să avem mai mult curaj”, spus Daraban în fața oamenilor de afaceri din Neamț, dar și a unor importante personaje de la nivelul administrației județene.

A urmat o măgulitoare radiografie a celor mai importante firme nemțene, făcută, nota bene!, fără hârtii în față, semn de respect din partea unui om care și-a făcut temele. ”Mă bucur că sunt 153 de firme din Neamț în primele 10 locuri naționale, din care 80 de firme din industrie, sunt 10 firme din agricultură, 30 de firme din sectorul comerț-turism, 27 din servicii, 5 din construcții, 1 din IT. (…) Mă bucur că 27 de firme nemțene sunt pe locul I la nivel național. Aceste 27 de firme, printre care și Rifil, sunt jucători importanți la nivel național, care au 3.319 angajați și o cifră de afaceri de 275.253.800 milioane de euro”.

Radiografia a continuat cu amintirea celor 18 firme care ocupă locul al II-lea, însumând o cifră de afaceri de 61,5 milioane de euro, și cu cele 16 firme care ocupă locul al III-lea. Este un mesaj subliminal către toată lumea, prin care să se înțeleagă că există performanță în Neamț, există oameni valoroși, care se sprijină singuri, dar trebuie creat mediul propice la nivel județean.

* ”Felicit toți agenții economici din Neamț pentru perseverență, le urez succes și, încă o dată, vreau să aveți convingerea că în Camera de Comerț aveți un partener ideal” – Mihai Daraban.

Ce nu am auzit în acest discurs, deși probabil nu-și avea locul în acel cadru festiv, este legat de o balanță a exportului de creiere din România, care este greu de cuantificat în cifre. Oare cât a cheltuit statul român pe formarea lor, chiar într-un învățământ anchilozat, și de ce nu pot fi integrați în societatea românească, să producă plus-valoare?

* Prioritizare: câți câini trebuie la o stână sau legea parteneriatului public- privat?

Cuvântul lui Mihai Daraban a atins probleme fundamentale din punctul de vedere al funcționării unui mediu de afaceri performant. Prima demonstrație, pro domo, a venit în sprijinul ideii de solidaritate a celor implicați, solidaritate care se poate realiza și prin intermediul Camerelor de Comerț. ”Schimbul de informații în afaceri este esențial. Solicitați-ne informații, ca să ne putem și noi îndeplini menirea”, a fost mesajul șefului național al Camerelor de Comerț. Altfel spus, asemenea informații există, dar, de multe ori, ele sunt nevalorificate. Iar ideea de solidaritate a oamenilor de afaceri trebuie să depășească ideea de promovare a intereselor proprii spre cea de promovare a intereselor naționale. ”Avem nevoie de dumneavoastră în a avea mai mult curaj, ca să ne depășim granițele. Cel mai mare risc este să nu-ți asumi niciunul”, a spus Daraban.

A urmat o pledoarie pentru cine a avut urechi să audă, pentru crearea cadrului instituțional necesar bunei funcționări a României. S-a amintit despre Codul Fiscal și ce a făcut Camera de Comerț în acest sens, lucruri importante, ”dar poate aici am greșit că nu le-am mediatizat corespunzător”; s-a revenit la învățământul profesional dual, dar s-a insistat pe prioritizarea problemelor. Și, dacă președintele Camerei de Comerț a României vorbește despre necesitatea unei legi a parteneriatului public-privat, înseamnă că face acest lucru în cunoștință de cauză: ”Ce este mai important pentru România: câți câini trebuie să aibă o stână sau legea parteneriatului public-privat?”

În definitiv, agenda parlamentului o fac alții.

Valentin BĂLĂNESCU