”În România, situația patrimoniului în ansamblul său se află în criză, starea fizică a lui se înrăutățește progresiv și pierderile sunt mai mari decât în cazul altor țări din Europa. (…) România a intrat în competiția proiectelor europene cu povara unei istorii devastate, marcată de politica sistematică a regimului comunist de distrugere a vestigiilor trecutului: centre istorice, monumente ecleziale cu întregul lor tezaur de artă au fost pulverizate și, odată cu acestea, s-au destrămat memoria și identitatea comunităților cărora le aparțineau. Trecutului comunist, separat de frontiera anului 1989, i s-a adăugat experiența recentă a României, pe parcursul căreia, la capătul a aproape două decenii de exercițiu democratic, asistăm la aceleași erori de abordare a problemelor patrimoniului construit și natural”.
Fragmentul este din ”Raportul Comisiei prezidențiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice și Naturale”, publicat în 2009 de un grup de 21 de specialiști. Tonul documentului și tabloul construit în cele 256 de pagini încearcă să dea măsura unui dezastru național, adâncit perpetuu prin ignoranță, dezinteres, legislație confuză, lipsă de educație, deficit de personal sau, pur și simplu, interese obscure, cu precădere în zona imobiliară.
Județul Neamț numără, la fel ca toată țara, monumente abandonate (unele nu au nici măcar acte de proprietate), imobile de patrimoniu aflate în pericol de prăbușire și monumente restaurate prin proiecte cu finanțare europeană.
În ultima categorie se înscrie Cetatea Neamț, un exemplu tipic de bătaie de joc, acoperită cu multe hârtii. Și, dacă secretarul de stat Oana Bogdan și-a manifestat public îngrijorarea vizavi de calitatea lucrărilor de la Curtea Domnească Târgoviște, unde picură apa de pe pereții afectați de condens din cauza termopanelor, o invităm la Cetatea Neamț, unde ploaia a ajuns deja în miezul zidurilor și a făcut praf ”Trofeul calității” primit de firma care a executat lucrările.
Juridic vorbind, garanția de 2 ani, acordată de Iasicon Iași a expirat demult, deci e dificil spre imposibil să-i găsească cineva vreo responsabilitate firmei. Moral vorbind, însă, fiecare om care a semnat pentru calitatea lucrărilor de la Cetate este responsabil. Și nu doar în fața turiștilor, care riscă să-și frângă vreun os alunecând prin băltoace, nu doar în fața personalului, care cară iarna zăpada cu sacul, ca să nu vină vreo zi însorită și să se topească pe terase, ci în fața istoriei. Și a identității acestui popor care, e adevărat, s-a obișnuit să accepte orice, oricum, oricât, în detrimentul ființei sale naționale.
Mesagerul de Neamț, care duce de aproape 3 ani o campanie de promovare a monumentelor istorice, cu scopul de a conștientiza opinia publică asupra importanței lor și, pe de altă parte, de a sensibiliza proprietarii și autoritățile în privința responsabilităților pe care le au, lansează, așadar, o invitație publică.
Destinatarii sunt oficialii din Ministerul Culturii, care și-au asumat, prin semnătură, calitatea lucrărilor de la Cetatea Neamțului. Însoțiți, dacă nu de doamna ministru însăși, măcar de secretarul de stat Oana Bogdan. Dar, pentru că doamna ministru Corina Șuteu a făcut o declarație publică în ziua de 31 octombrie, prin care își exprima dorința de a proteja patrimoniul, o invităm la Cetatea Neamț pe domnia sa. Cu rugămintea, onestă, de ne explica în ce mod s-a gândit să protejeze patrimoniul național de funcționarii, învechiți, din ministerul pe care-l păstorește. Funcționari a căror semnătură apare pe avizele multor restaurări cu ”cântec” din țara asta. Și dacă ne gândim la ei, deja declarația de presă a ministrului, pe care o reproducem, capătă alte conotații: ”Orice reglementare de natură legislativă sau administrativă are în spatele ei o filosofie de lucru, o serie de principii. Care sunt principiile pe care se bazează un anumit tip de reglementare. Noi dorim să facem în așa fel încât patrimoniul să fie protejat, patrimoniul să fie restaurat la un anumit nivel de calitate, patrimoniul din toate zonele țării să fie tratat cu o anumită atenție, modul în care se restaurează și se recondiționează și se corelează patrimoniul cu restul existenței culturale a unei comunități, toate aceste lucruri trebuie reglementate și ele trebuie să corespundă unor măsuri care traduc această filosofie”.
* De la filosofie la responsabilitatea concretă
Pe un document de control, încheiat în 5 martie 2009, o comisie ministerială, care a verificat lucrările de la Cetatea Neamțului cu o lună înainte de finalizarea proiectului, și-au pus semnătura următorii: Mihail Gorgoi – Corpul de control al ministrului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național; Liliana Coman – Corpul de control al ministrului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național; Dan Kisilewicz – Direcția Monumentelor Istorice și Dan Lungu – Institutul Național al Patrimoniului. În afară de multe somități locale și de un domn Corneliu Constantin din partea aceluiași Institut Național al Patrimoniului. Ei bine, comisia ministerială, despre care ar trebui să credem că era compusă exclusiv din speciliaști, a făcut niște recomandări constructorului. Și anume să vopsească balustradele de la intrare, să monteze niște ferestre și câteva proiectoare, să pună plase de protecție la aerisiri, niște placaje la trepte și ceva opritori la uși. Nici robinetele de la pișoarele toaletei nu i-au scăpat distinsei comisii, semn că vigilența a fost la ea acasă. Numai infiltrațiile nu le-a luat în calcul nimeni. Iar apa a lucrat tăcut, în ritmul ei, și astăzi, la doar 5 ani și un pic de la inaugurare, cetatea arată ca în imagini…
E adevărat, însă, apa care se prelinge în interior nu poate fi colectată în 4 găleți ca la Târgoviște, ca să sensibilizeze vreun secretar de stat, ci n-ar încăpea nici măcar într-o autospecială de pompieri, dacă ar fi să o poată extrage cineva din toate măruntaiele cetății. Deci, putem spune că am depășit limita atenției publice în materie de restaurare. Rămân, însă, niște mari semne de întrebare.
Cine sunt specialiștii care au observat atâtea detalii, dar n-au conștientizat dimensiunea adevăratului dezastru produs prin resturarea de 3 milioane de euro la Cetatea Neamț? Va răspunde cineva, vreodată, pentru lucrările, ”deștept” contractate cu o garanție de 2 ani, mai mică decât a unui cuptor cu microunde, pentru o cetate de importanță națională, monument de clasa A? Cum a reacționat Ministerul Culturii când firma Iasicon, înarmată cu Trofeul Calității, s-a înscris în cursă pentru a obține restaurarea Cetății Sucevei? (Aici avem răspunsul: i s-a oferit ”Trofeul continuității” și s-a mai compromis un monument). Când se va sesiza DNA cu privire la aceste aspecte, dacă tot vorbim despre proiecte europene și tot asistăm la trimiteri în judecată ale unor fermieri care au ”falsificat” realitatea și au luat niște mii de euro în plus (aproape nevinovate)?
* ”Dacă o ținem așa, în 10 ani pierdem toată zestrea de cetăți medievale”
Istoric cu state vechi, atent la fenomenul restaurărilor distructive din ultimii ani, dr. Adrian Andrei Rusu ne-a declarat că, din toată lista de funcționari din minister care a semnat pentru lucrările de la Cetatea Neamț, nu-l cunoaște decât pe Dan Kisilewicz, ”așa că restul este clar cât de specialiști sunt”. Conform propriului CV, Dan Kisilewicz, care are calitatea de colaborator al Ministerului Culturii, se ocupă cu ”îndrumarea metodologică și control al referenților de specialitate din cadrul instituțiilor deconcentrate în teritoriu ale ministerului, avizarea proiectelor de restaurare a monumentelor istorice din diverse județe ale țării, avizarea proiectelor de intervenție în zonele de protecție a monumentelor istorice și în zone construite protejate din diverse județe, analizarea, avizarea documentelor de urbanism referitoare la zone cu patrimoniu arhitectural, evidența, cercetarea și monitorizarea stării de conservare a monumentelor istorice din diverse județe”. Dar de control efectiv se ocupă dl. Mihail Gorgoi, pe care presa din Alba l-a surprins ”epuizat” la o agapă de verificare a lucrărilor de la cetate.
Revenind la dezastrul de la Cetatea Neamț, dr. Rusu este de părere că, având în vedere multitudinea de exemple de acest gen, asistăm la un sabotaj la adresa patrimoniului național: ”Evident că trebuie să-și asume cineva responsabilitatea, degeaba ne ascundem după documente, când realitatea este alta. S-a greșit fundamental! Dar este o afacere grasă, în care cu certitudine se dau comisioane și rezultatul final te face să-ți înghețe mintea. Observ că băieții ăștia deștepți din construcții s-au pus pe cetăți, dau lucrările în subantrepriză, inclusiv unor firme de instalatori, și ies în față cu seninătate, cerând să fie lăsați să pape banii. Dacă o ținem așa, în 10 ani pierdem toată zestrea de cetăți medievale”.
Până să se întâmple asta, doamna ministru al Patrimoniului Național, vă rugăm, salvați Cetatea Neamțului de specialiști!
Cristina MIRCEA
Parteneri
Mesagerul Bacău Video. Parcul Cancicov. De ce, cum și când? 
ZCH A murit în sala de așteptare a Poliției Municipiului Bacău 
NewsEdge Cum păcălesc ardelenii moartea. Baciul Gusti și viața la 102 ani 
BusinessEdge Libra Internet Bank finanțează un parc fotovoltaic în județul Dolj. Proiectul include aproximativ 30.000 de panouri 
