Nebunia pentru Hristos - Cale dumnezeiască sau sminteală?

Părintele Teofil Pârăian(n. 3 martie 1929 – d. 29 octombrie 2009), acest sfânt contemporan încă necanonizat de oameni,a vorbit despre ”nebunia în Hristos”.

În general, creștinii erau socotiți de păgâni ca fiind un fel de nebuni. În primele secolele ale creștinismului, a fi creștin însemna după ei, păgânii, a fi nebun.

Sfântul Apostol Pavel vorbește de o nebunie pentru Hristos, dar în înțelesul că acela care este nebun pentru Hristos împlinește poruncile lui Dumnezeu fără să se gândească la urmări. Iar pentru cei care nu cred și pentru cei care disprețuiesc împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, acești oameni slujitori de Dumnezeu sunt socotiți nebuni.

Cei mai mulți sfinți nebuni întru Hristos au apărut și au fost recunoscuți în Biserica Ortodoxă Rusă în ultimele două secole, dar există câteva exemple și mai timpurii. Nebunia întru Hristos devenise un adevărat fenomen în Rusia, începând cu secolul al XVI-lea.

Adevărații iurodivii (lb. rusă) nu erau, însă, nicidecum niște indivizi labili psihic, ”săraci cu duhul” ori nătângi, ci erau creștini care lepădau toate ale lumii spre a-L mărturisi pe Hristos, adesea sub forme puternic ironice. Acestea se petreceau într-o societate în care se instala un fals confort spiritual, o promiscuitate spirituală.

Sfinți nebuni pentru Hristos

Se poate spune că toți sfinții creștini au fost nebuni după Hristos. Aceasta înseamnă că ei duceau la bun sfârșit misiunea ce le fusese încredințată, fără a se gândi la consecințele negative. Iar pentru contemporanii lor, acest fapt reprezenta o ”nebunie”. Să nu uităm că, și în zilele noastre, creștinii care trăiesc credința pot fi considerați ”nebuni pentru Hristos”. Nu se sfiau să îi dojenească nici chiar pe cei mai puternici oameni care uitaseră de cuvântul Domnului, care se îndepărtaseră de la Calea hristică de îndumnezeire.

Astfel, creștinii care militează pentru familia formată dintr-o femeie și un bărbat sunt deja ”nebuni”, conform noilor curente. Creștinii care postesc posturile și doresc să ia parte la Taina Spovedaniei și la Taina Împărtășaniei sunt considerați primitivi, ”prinși într-un curent al trecutului”. Dar, oare, comportamentele care încalcă Legile lui Dumnezeu și ne sunt astăzi prezentate drept ceva nou, nu au fost corectate prin Sodoma și Gomora?

Dacă analizăm impunerile sociale actuale prin prisma ”Omul firesc nu primește cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie” (I Cor. 2,14), constatăm că cei care promovează și legiferează încălcările Legilor lui Dumnezeu sunt fariseii din Vechiul și Noul Testament.

Printre primii sfinți recunoscuți de tradiție ca fiind ”nebuni pentru Hristos”, amintim de Sfântul Simeon, ”cel ce s-a făcut nebun pentru Hristos” (prăznuit pe 21 iulie). Acesta a trăit în secolul al VI-lea d.H. în Siria. Astăzi, în Siria, toți creștinii pot fi numiți ”nebuni pentru Hristos”, deoarece își trăiesc viața precum cei din perioada prigoanei din primele secole ale creștinismului.

Amintim și de alți sfinți care au primit numele de ”nebuni pentru Hristos”. Fericitul Paisie, cel nebun întru Hristos, de la Pecerska, prăznuit pe 17 aprilie, Sf. Toma cel nebun din Siria, prăznuit pe 24 aprilie, Sf. Cuvioasă Isidora cea nebună întru Hristos din Tavenisi, în Egipt, prăznuită pe 10 mai, Sf. Pavel cel nebun întru Hristos prăznuit pe 6 noiembrie, Sf. Teodore, cel nebun întru Hristos, prăznuit pe 25 februarie, Fericitul Andrei din Totma cel nebun întru Hristos, prăznuit pe 10 octombrie și mulți alții.

Amintim că la Mănăstirea Neamț, există în istoria spirituală a locurilor, Pustnicul Gherasim Cel Nebun pentru Hristos care a trăit în secolul al XIX-lea.

În încheiere, să analizăm cât de înțelepți suntem atunci când acceptăm deciziile altora, numai pentru faptul că au fost argumentate ca fiind ”politically correct”: ”Căci înțelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu” (I Cor. 3,19). Iar aplicarea acestora neînțelepte reprezintă biletul pentru o excursie, doar dus, în iad.