Într-o asociere, fericită până la un punct, dintre Primăria Roman și Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, în orașul de la confluența Moldovei cu Siretul s-a amplasat, în urmă cu mai mulți ani, o statuie a lui Ștefan cel Mare. Undeva, în fața unui bloc de la intrarea în oraș dinspre Bacău. Nici măcar atunci nu a fost foarte limpede care era legătura dintre Ștefan cel Mare și Sfânt cu Romanul, de trebuia amplasată o statuie a domnitorului și aici. Poate fiindcă Ștefan este eroul nostru preferat și, deci, ar trebui să fie ubicuu…
Când s-a schimbat edilul Romanului, s-a schimbat și amplasarea lui Ștefan, ceva mai în față, ușor ostentativ, adică în mijlocul sensului giratoriu de la aceeași intrare în oraș dinspre Bacău. Dar faptul că s-a scris pe soclu că el a fost apărătorul Europei (chiar dacă în latinește) e foarte bine. Să afle europenii – care nu știu deja și care au timp să citească pe soclu, învârtindu-se în giratoriu – cui datorează faptul că abia acum e ocupată Europa de musulmani și nu acum 500 de ani, cum s-ar fi putut întâmpla, dacă nu era Ștefan al nostru…
Asocierea cu Arhiepiscopia continuă și acum și se manifestă la fel, adică prin amplasarea de statui. A venit, de data aceasta, rândul Sfântului Andrei, ce-i drept ocrotitorul României, dar fără vreo legătură directă cu urbea Romanului. Iar statuia creștinătorului Scytiei (Dobrogea) a fost amplasată în spatele gării. Spunem ”spatele gării”, fiindcă fața unei gări e întotdeauna către calea ferată…
L-am întrebat pe dl. primar Leoreanu care este justificarea acestei amplasări, iar răspunsul dumnealui a fost, mot-a-mot: ”Sfântul Andrei are o simbolistică creștină și o simbolistică profană. Este cunoscut pentru toată lumea că crucea Sfântului Andrei este și un simbol rutier, care e legat de trecerea la nivel cu calea ferată. Așa încât, dacă vreți, acolo se întâlnesc cele două laturi, divinul și profanul, fiindcă acolo este una din cele mai vechi stații CFR din Moldova, legat de faptul că este o zonă de trafic, este o zonă de joncțiune între E85 și ruta europeană Orient 500, încât discuțiile care s-au purtat au condus către acolo. Și am considerat că Sfântul Andrei, care adună cele două laturi, ținând cont că crucea Sfântului Andrei este un element folosit și în marcajul rutier de maximă importanță, fiind foarte multe accidente în zona acestui simbol atunci când nu se ține seama de el, s-a gândit poziționarea aici și a întrunit cele mai multe sufragii. Credem că e cel mai nimerit, mai ales că se află între tumultul și zgomotul gării și a garniturilor de tren – în spate – și a liniștii Parcului municipal – în față…”
Cu acest prilej, dl. Leoreanu a făcut publică propunerea sa ca Parcul Municipal din Roman să se numească, de acum, ”Parcul Sfântul Ștefan”. ”De-a lungul timpului, s-a mai încercat să se dea numele unor persoane parcului… Eu cred că parcul, care dăinuie în timp și care este reprezentativ pentru Roman, ar trebui legat de ceva universal. Dar e doar o propunere, pe care eu o arunc într-o dezbatere și cum vor spune cei mai mulți – vox populi, vox dei – așa să se ia decizia…”
E nimic mai mult decât… sinergia faptelor.
Dan AILINCĂI
