UNPR a fost un partid artificial, acum știe toată lumea. În jurul lui Gabriel Oprea, s-au strâns niște oameni, cu interese deosebite, uniți de același ideal – convervarea unor poziții politice și economice, ale lor sau ale altor entități. În Neamț, partidul a însemnat, mult timp, Culiță Tărâță, după care, în jurul său, s-au mai așezat niște oameni precum Constantin Iacoban, Adriean Chirilă, Constantin Sandu, Liviu Bumbu, Constantin Moisii, Ciprian Șerban, Ion Rotaru, Marian Iftime, Daniel Vasiliu, primarii de Borca, Ștefan cel Mare, Tazlău etc. Într-un moment de rătăcire ideologică și nemulțumire față de mersul PSD, vreo trei luni, chiar și Ioan Munteanu, cel mai disciplinat și productiv deputat de Neamț, a făcut parte din detașamentul UNPR. Uniunea ajunsese, într-o vreme, a doua forță politică din județ, avea președintele Consiliului Județean și vreo 16 primării, plus un număr destul de mare de consilieri județeni. Dispariția lui Culiță Tărâță, apoi scandalurile în care a fost târât președintele Gabriel Oprea au scos partidul de pe scena politică.
* Iacoban: ”Trei luni am așteptat un telefon, să vin la dvs., să vorbim”
De ce a plecat Iacoban de la UNPR, când, de pe poziția de președinte, putea negocia orice înțelegere? Spune, acum, că și-a dat seama că nu putea discuta despre viitorul județului cu Gabriel Oprea și modul acestuia de a face politică nu i se potrivea. Ce spunea atunci: ”Am fost sunat de Gabriel Oprea și i-am spus că, de trei luni, încercam să stau de vorbă cu el, despre organizație și despre posibilitatea de a ajuta județul de pe poziția în care se afla. Exact asta am spus și nu putea să nu țină cont de acest lucru, cu atât mai mult cu cât erau oameni din UNPR care au avut grijă, unii să umble cu pâra la el, iar alții să se ducă și să spună că interesele UNPR sunt mai bine apărate de… PSD în județ”.
Legat de acest ultim aspect, surse de la vârful UNPR vorbeau, la vremea aceea, pe față despre faptul că, în războiul Culiță Tărâță – Ionel Arsene, acesta din urmă a avut parte de multă bunăvoință din partea lui Oprea, deranjat, de multe ori, că singurul său președinte de consiliu județean îi trecea peste cuvânt.
Constantin Iacoban nu a fost comod pentru niciunul din șefii și colaboratorii săi. Pentru că știe destulă administrație, destulă economie reală, cunoaște o mulțime de lume și nu e politician tipic, în sensul că sursa sa de bani nu înseamnă doar bugetul local sau de stat. Nici în acest moment nu este foarte clar dacă Gabriel Oprea a vrut să cedeze PSD-ului județul Neamț și, de aceea, a refuzat dialogul cu Iacoban sau a greșit din punct de vedere politic. Probabil că prima variantă este mai aproape de adevăr, că deja începea să simtă că nu mai are viitor ca șef de partid, iar o bilă albă de la PSD era o asigurare de viitor, mai ales că el a întrevăzut ascensiunea lui Dragnea și, odată cu asta, a lui Arsene.
Mai interesant decât faptul în sine, al schimbării lui Iacoban, este să vdem ce s-a ales de oamenii din UNPR care au pus umărul la pierderea puterii, în schimbul unor promisiuni ulterioare.
* Toți oamenii UNPR-ului (?)
În episodul transferului de putere de la UNPR la PSD în județ, roluri mai mult sau mai puțin semnificative au mai avut Marian Iftime (un maestru al combinațiilor, la toate nivelele), Constantin Sandu (om cu mare experiență politică, cu relații peste tot, care, de fiecare dată, a căzut în picioare și de care au avut nevoie toți șefii de partid și de județ, indiferent de culoarea politică), Costache Lupu (care, în virtutea negocierilor politice, a ajuns în partidul lui Băsescu și, în virtutea inerției, a rămas acolo). Nu a fost foarte clar ce rol a jucat fiecare. Unii au dispărut strategic, alții au jucat la mai multe capete, dar, oricum, rezultatul a fost foarte limpede: din acel moment, PSD a putut să facă jocurile în Neamț și, măcar din acest motiv, ar trebui să-i mulțumească lui Iacoban, a cărui trecere la ALDE a facilitat acest proces.
* Ce spune Iacoban acum?
În acest moment, Constantin Iacoban este în afara jocurilor politice, cel puțin a celor la vedere. La un an de la executarea sa – făcută aproape la cerere, din moment ce a anunțat singur, în interiorul partidului, că se pregătește să plece spre ALDE -, nu pare să aibă mari regrete: ”Ce pot să spun? Dacă privesc în urmă, îmi pare rău să văd că tot ce am preconizat s-a întâmplat. UNPR a dispărut la nivel național, iar în Neamț s-a topit, de bunăvoie, în PSD. Cei care, acum un an, au încercat să profite au cam dispărut de pe scena politică de primă mână, cu excepția lui Ciprian Șerban și a dnei Florentina Vasiliu. Nu regret plecarea, regret că am ales greșit și am crezut că ALDE Neamț este tot una cu ALDE central. Aici, recunosc, am greșit. Ce mă bucur este că perioada cât am fost la Consiliul Județean a fost fără scandaluri administrative, că am demonstrat că se poate face administrație cu calm, prin discuții constructive, că nu am cedat niciodată la presiuni și, când a fost cazul, am ripostat. Atunci nu au fost probleme de comunicare, chiar dacă s-a încercat tot timpul subminarea poziției mele pe plan local și național. Cred că mi-am făcut datoria la Consiliul Județean. Am închis câteva proiecte care trenau, am continuat alte proiecte și nu am făcut niciun fel de heirupism, ca, după aceea, să fiu nevoit să-mi cer scuze sau să regret că am dat oameni afară”.
Dana OSTAHIE