Istorie în miniatură la Muzeul din Piatra Neamț

Muzeul de Istorie și Arheologie din Piatra Neamț găzduiește, în aceste zile, mici comori migălite de specialiștii Muzeului Național al Unirii Alba Iulia și Asociației Modelism Alba. Cele zece diorame prezintă, veridic, scene din viața înaintașilor noștri. Încă de la intrarea în sala de expoziție, stă de strajă un dac mândru, iar la câțiva pași distanță, veghează îndeaproape un roman, ambii părând că-și apără comorile.

Cele zece diorame sunt scene măiestrit lucrate și primul gând e că micile figurine vor începe imediat să mișune de colo-colo, văzându-și de treburile lor, cum, probabil, o făceau și cu două milenii în urmă.

Dan Anghel, coordonatorul proiectului, a explicat că ”orice demers de realizare a unor machete începe printr-o documentare minuțioasă”. ”Rezultatul trebuie să fie cât mai aproape de realitate, din punctul de vedere al veridicității scenelor, introducerea lor în contextul istoric, precum și utilizarea unor elemente complementare și a unei cromatici adecvate. Dioramele noastre au ca subiect scene istorice, pentru care baza de documentare o regăsim sub forma ruinelor unor edificii romane, obiecte păstrate în diferite colecții muzeale, studii realizate de specialiști, precum și informațiile unor autori antici. Toate aceste date sunt filtrate prin prisma imaginației celor care execută machetele, în încercarea de a alege cele mai potrivite elemente, combinate în așa fel încât o scenă petrecută acum câteva mii de ani să pară reală, ca în cazul unui scenariu de film”.

Pentru a face edificiile, s-au folosit elemente de arhitectură găsite în orașele romane Pompei sau Ostia, dar contemporane secolelor II-III, perioada de ocupare a Daciei de către romani, și cu caracter specific acestei provincii, așa cum a fost el revelat de descoperirile arheologice. Cum era organizat interiorul unei fortificații romane s-a documentat, de asemenea, temeinic, pe baza concluziilor rezultate din săpăturile făcute în castrele romane de la Apulum, Porolissum (Zalău), Drobeta, Potaissa (Turda), dar și în alte provincii romane, răspândite din Britania până în Asia Mică.

Toate aceste elemente sunt, apoi, transpuse la scară mică. Foarte mică, în cazul de față, respectiv 1/72. A fost valoarea aleasă pentru a reda scene complexe, cu sute de personaje, dar care să se încadreze în anumite dimensiuni, astfel încât să poată fi ușor transportate atunci când expoziția umblă prin țară, la diferite muzee și festivaluri tematice.

* Imaginație și migală

Prima etapă în realizarea unei diorame e asigurarea suporturilor (polistiren, gros de 5 cm) și a ramelor (plintă de carton presat). Pentru dealuri și munți, s-au suprapus mai multe straturi de polistiren, care au fost apoi îmbrăcate cu tifon gipsat. E foarte important ca materialele folosite să fie ușoare, ca să nu îngreuneze exponatul mai mult decât este nevoie.

Pentru elementele arhitectonice, s-au folosit ipsos, plastic și lut. Texturile de soluri sunt realizate din nisip cernut, amestecat cu o soluție foarte diluată de aracet și colorat cu diverși pigmenți. Elementele din lemn s-au făcut din baghete de diferite forme și nuanțe, tije de furnir, plăci din lemn de balsa, disponibile în magazine specializate pentru modelism, dar și bețe de chibrituri, scobitori, bețe pentru frigărui și multe, multe resturi din lemn, reciclate. O provocare interesantă a fost ”confecționarea” vegetației; s-au și cumpărat copaci miniaturali de-a gata, de la firme specializate, dar nu s-au dat în lături nici de la a confecționa arbori din resturi, sârme și orice mai putea sugera un copac. Frunzele sunt fie din materiale diferite, fie plante uscate, bureți și lavete de bucătărie, colorate și fixate de suport.

Pentru ca povestea să fie completă, diorama trebuie însuflețită cu personaje, în cazul nostru daci și romani, în atitudini grăitoare. S-au folosit soldați romani din plastic sau rășină, gata făcuți, corespunzători primelor trei secole din era noastră. Unde nu s-au putut găsi cele necesare, specialiștii au făcut ei personajele sau s-a folosit conversia: din figurine de vikingi, gali sau războinici slavi (sec VI-VIII d.H.) s-au făcut… daci, înlăturând niște elemente, adăugând unele noi – mantii, bărbi, căciuli dacice (pileus), scuturi ovale decorate, săbii curbe. Astfel, s-au mărit numărul și diversitatea personajelor. Pictarea figurinelor este, de departe, una din cele mai solicitante și migăloase etape: pentru un singur personaj, se poate munci 10 minute, dar și o oră. În final, ultima etapă presupune lipirea personajelor în scena dioramei.

”Realizarea dioramelor poate părea complicată, într-o primă fază, dar tehnicile de lucru și modul de utilizare al materialelor pot fi relativ ușor de învățat. În rest, este necesară multă răbdare și un strop de imaginație, iar rezultatele acestui demeres vă pot uimi atât pe dvs., ca realizator, cât și pe toți cei care vă vor admira munca”, a explicat Dan Anghel.

* Să facem, dar, prezentările…

Cele zece diorame expuse la Muzeul de Istorie ilustrează scene din războaiele daco-romane, inspirate din Columna lui Traian și din cele 54 de metope ale monumentului Tropaeum Traiani de la Adamclisi.

Tarabostele Mucapor de la Singidava (dimensiune 50×60 cm) – prezintă ritualul funerar de incinerare a unei căpetenii dacice.
De strajă la granița Imperiului (dimensiune 70×70 cm) – ilustrează un turn de pază, construit din piatră și lemn, înconjurat cu un sistem defensiv format din șanț și val de pământ, dotat cu palisadă; scena se petrece iarna.
Canabae legionis – prima așezare civilă de la Apulum (dimensiune 140×70 cm) – prezintă una din porțile castrului și așezarea civilă întemeiată în exteriorul acestuia, cu activitățile cotidiene și clădirile specifice.
Asediul (dimensiune 140×70 cm) – prezintă asediul romanilor asupra unei fortificații dacice, situată pe platoul unui vârf stâncos (similară celei de la Căpâlna), cu zidul construit în tehnica specifică și poarta de intrare apărată de un turn masiv.
Atacul catafractarilor (dimensiune 72×72 cm) – dacii, alături de cavaleria sarmată, atacă un castru roman, construit din lemn.
Năpasta războiului (dimensiune 50×40 cm) – auxiliari romani jefuiesc și incendiază o așezare dacică.
Castra hiberna – Vârful lui Pătru (dimensiune 93×42 cm) – legionarii romani ridicau în timpul campaniilor militare mici castre de marș (castra aestiva) și castre mai mari, folosite în timpul iernii, când operațiunile militare încetau. Acestea se numeau castra hiberna și aveau atât rolul de protecție în cazul unui contraatac, cât și de păstrare a proviziilor și de regrupare a trupelor.
Ambuscada (dimensiune 72×72 cm) – înfățișează o patrulă romană surprinsă într-o ambuscadă, la traversarea unor chei. Dacii atacă de pe înălțimi, iar legionarii fac un cerc defensiv. Diorama a primit marele premiu la Salonul Internațional de Machete Statice, Cupa Cetății – Alba Iulia, în 2013.

Alte două diorame prezintă un tumul avar și o scenă de luptă, marcată de prezența acelorași migratori.

* Contribuția Neamțului

Expoziția cuprinde și o parte consistentă de materiale arheologice provenite din cetatea dacică de la Brad (comuna Negri, Bacău, cunoscută în antichitate sub numele de Zargidava), aflate în patrimoniul Muzeului de Istorie Roman. Este vorba despre mai multe vase dacice, elocvente pentru ceramica secolelor II î.e.n.-II e.n., în special cele ritualice, dar și recipientele miniaturale, perforate, împreună cu vasele cu tub. O secțiune specială, intitulată ”original și copie” prezintă vase specifice lumii romane, care au fost imitate de meșterii olari daci. Se remarcă, totodată, și obiectele de import romane, precum fibule, aplice, ornamente pentru care de paradă, brățări și artefacte de os. Deosebit de spectaculoase sunt piesele de metal din sfera militară – vârfuri de suliță, vârfuri de săgeată, elemente de ranforsare a scutului și lame de cuțit.

Gianina BUFTEA