Lucian MICU: ”Mi-am dorit foarte mult să ajung într-o zi primar al Romanului”

– Sunteți un tânăr preluat și pregătit pentru cariera politică. Cel puțin asta e percepția celor care vă analizează parcursul de până acum…

Deși sunt tânăr încă, pot spune că sunt un om împlinit, că am tot ce-mi doresc. Toate acestea, însă, nu au venit de la sine. Am muncit pentru ele și mi-am clădit, cu eforturi, împlinirea. Inițial m-am implicat în politică fiindcă mi-am dat seama că e singura soluție să pot schimba ceva. Sigur că, ulterior, oamenii pe care i-am întâlnit mi-au format, cumva, caracterul politic, au sădit în mine dorința de a mă implica mai mult. M-am bucurat de șansa de a fi alături de oameni politici importanți, atât la nivel local, județean, dar și național, oameni de la care am învățat foarte multe lucruri.

– Chiar dacă trecerea o să vi se pară bruscă, cum v-a sunat dvs. – ca romașcan, nu ca primar – afirmația dlui Leoreanu, că dânsul este deputat de Metropolitan și nu de Roman?

Această afirmație o știu foarte bine, încă de pe vremea campaniei electorale, când am lucrat alături de dl. Leoreanu. Roman Metropolitan este un proiect asumat de amândoi și, deci, mi se pare absolut firească afirmația dlui deputat, fiindcă, la urma urmei, dânsul reprezintă nu numai Romanul, ci și zona metropolitană. Și, dacă e să ținem cont de o serie de instituții publice de pe raza municipiului Roman, care deservesc zona metropolitană, cred că e o afirmație perfect justificată.

– Ce reprezintă pentru dvs. PSD, dincolo de o declarație politically correct?

Eu am întâlnit oameni deosebiți în mai toate partidele și, de aceea, e greu să spui despre un partid că, în totalitatea sa, e de o anumită factură. În fiecare partid, există și oameni de o foarte bună calitate, dar și oameni de o calitate îndoielnică, oameni cu frustrări, oameni fanatici, obtuzi, exclusiviști, ș.a.m.d. Și, atunci, doar din cauza unor asemenea oameni, care nu sunt de calitate, nu este corect să categorisești tot partidul. Fiecare partid are politica sa, pe care dorește să o pună în practică. Ținta fiecărui partid este să acceadă la putere, tocmai ca să-și pună în practică politica proprie, însă toate aceste lucruri trebuie făcute rațional și, mai ales, cu bună credință.

– Vă dă oarece motive de îngrijorare candidatul PSD la viitoarele alegeri parțiale?

În primul rând, nu avem perspectiva alegerilor. Și cum, se pare, nu vom avea prea curând alegeri…

Nu am niciun motiv de îngrijorare în ceea ce privește un eventual contracandidat.

Dacă se vor anunța alegeri, vom vedea la momentul potrivit…

– Aveți hobby-uri?

Legat de hobby-uri, îmi place foarte mult sportul. De fiecare dată când am timp, joc tenis de câmp, fotbal, mai fac și înot, și schi. La schi, de altfel, merge întreaga familie, soția, eu și cele două fete… Așadar, sportul face parte din activitățile curente ale familiei mele. Și, tot ca hobby-uri, îmi place să pescuiesc, mai merg și la vânătoare.

– Familia?

Mulțumim lui Dumnezeu, avem de toate, suntem o familie unită și fericită. Anul acesta ne așteaptă un prim examen, cel de capacitate, susținut de fiica noastră cea mare. Vă dați seama că suntem deja ”în priză” cu toții, ca să-i creăm condiții să învețe, ca să o încurajăm…

– Ce părere aveți despre masoni, rotarieni și despre faptul că aceștia ”se trag” unii pe alții în politică, în funcții, în afaceri?

Nu am cunoștințe prea bune despre astfel de organizații, nu am studiat niciodată istoria lor și nici comportamentul lor. Mă situez în afara oricăror astfel de organizații.

– În afara serviciului și a politicii, ce preferințe aveți?

Sunt pasionat de muzică și de teatru. Împreună cu soția și niște prieteni mergem la Teatrul Național din Iași. În aceeași companie, asist și la concerte… de pildă, pe 24, luna aceasta, vom merge la Bacău, să ascultăm Holograf…

– Aveți o amintire care v-a marcat și care vă stăruie mai mult în memorie?

M-a marcat moartea mamei… A dispărut prea devreme de lângă noi. Chiar dacă Dumnezeu m-a ajutat, cumva, fiindcă, la doar patru zile de la moartea mamei, mi s-a născut prima fetiță, mama îmi lipsește încă… Mi-a fost nu numai mamă, ci și o foarte bună prietenă. Acum simt cum mă protejează de acolo, de sus, ca un înger păzitor, dar tot îmi lipsește pe pământ…

– Considerați că, în Roman, există niște ”stâlpi ai comunității” și vă bazați pe aceștia?

Eu, în activitatea de primar, mă bazez pe colegii mei din primărie, alături de care lucrez de aproximativ 5 ani în calitate de viceprimar și alți aproape doi ani în calitate de director al Acva Serv. Deci, sunt cam 7 ani de când îi cunosc și de când lucrăm împreună. În același timp, am o relație foarte bună cu dl. deputat Leoreanu, care știe foarte multe lucruri despre cum se desfășoară activitatea guvernamentală și pe care îl vizitez ori de câte ori merg la București. Dumnealui mă ajută să răzbesc prin ”hățișul” departamentelor guvernului în căutare de finanțări pentru Roman.

Adevărații ”stâlpi ai comunității” sunt chiar membrii ei, fiindcă pe ei mă sprijin atunci când iau decizii. Ei sunt cei care îmi dau sentimentul că nu mă zbat singur și e foarte important pentru mine să le știu doleanțele, cerințele…

De aceea am și inițiat campania aceasta, de ”întâlniri la domiciliu” cu romașcanii. Acasă la ei, cetățenii comunică altfel, nu sunt apăsați de cadrul instituțional, de prezența altor funcționari, se simt relaxați și comunică mult mai sincer și mai direct.

– Care ar fi, în viziunea dvs., primele priorități ale Romanului, în etapa aceasta?

Trebuie să fiu realist, dar și sincer și să recunosc că mi-am dorit foarte mult să ajung într-o zi primar al Romanului. Din punctul meu de vedere, cel de acum, Romanul are nevoie de cultură, are nevoie de educație, de sănătate, are nevoie de sport, de infrastructură și mai are nevoie de siguranță. Romanul, din punct de vedere statistic, stă bine la infracționalitate. Asta ținând cont și de proporția de locuitori de alte etnii din zonă. Dar, cred eu, trebuie să continuăm să facem eforturi în acest sens, eforturi conjugate și cu cele ale Poliției naționale. Mai avem nevoie, însă, și de o legislație în domeniu, care să ne ajute în limitarea și menținerea infracționalității în anumite limite, acceptabile pentru populația majoritară.

– Statuile, din ce în ce mai multe în oraș – și se anunță și altele – constat că nu se înscriu între priorități…

Nu. Statuile sunt, care sunt și care vor veni, vor fi, dar nu avem o prioritate în a amplasa statui. Dacă alte administrații publice locale se întreabă – cu oarecare invidie, cred – de ce avem noi atâtea statui, poate că mai ”fair” ar fi să-și amplaseze și ele statui în principalele puncte ale orașelor și, atunci, Romanul nu ar mai fi ”un caz izolat”.

– Care a fost, până acum, cea mai ”neagră” neîmplinire?

Nu pot spune că am avut o neîmplinire… neagră. Sigur că au mai fost și neajunsuri în activitatea mea, dar nu pot să apreciez că am avut vreun eșec major. Cred că evoluția mea a fost una firească, totuși.

– Veți candida la șefia organizației PNL Roman?

– De ce nu?

Pentru că nu-mi doresc șefia PNL Roman. PNL Roman are un președinte și acest președinte trebuie să-și continue mandatul.

– Aveți cunoștință de ”comentarii comparative” în ce vă privește? De genul ”pe vremea lui Leoreanu, nu erau munți de zăpadă pe străzi” sau ”Leoreanu de ce putea ține conferințe lungi și Micu le ține scurte?”… Am dat doar niște exemple, forțate…

Am înțeles. Ca la orice schimbare, există păreri diferite, și pro, și contra. Am auzit discuții și tentative de a se induce opinii după care înainte era într-un fel, acum e în alt fel… că acum e mai bine și înainte era mai rău… mă rog, chestii din astea. Eu vreau să spun aici că obiectivul meu nu este să arăt cum a fost înainte sau cum va fi în viitor, ci să arăt că, la Roman, proiectele vor continua, echipa va funcționa…

Interesul comun, al meu și al dlui Leoreanu, este ca orașul să continue acest drum, al dezvoltării.

În același timp, vreau să vă spun că eu am o relație foarte corectă cu dl. Leoreanu. Și, dincolo de relația ”administrativă”, ca să zic așa, pe noi ne leagă și o prietenie foarte mare. Iar răutățile de care spuneam, cu siguranță, nu-și vor atinge scopul. Fiindcă unele din ele urmăresc un anumit scop, nu sunt deloc niște răutăți gratuite… Eu am propria mea viziune, care vine din personalitatea mea, în ceea ce privește administrarea Romanului. Iar eu trebuie să fiu foarte responsabil în activitatea de primar și nu trebuie să fac lucruri din ambiție, ci să asigur funcționalitatea municipiului. Dar asta cu chibzuință, pentru că necesitățile orașului sunt multe și mai toate stringente.

Dan AILINCĂI

foto: Cristina Scacun