Schitul Rădeni – oază de haiducie în sânul Mitropoliei

Sinodul de la Creta, care trebuia să fie un fel de liant al tuturor Bisericilor Ortodoxe din lume, s-a dovedit a fi generator de neliniște și zaveră în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Lipsa de comunicare specifică acesteia – sau comunicarea criptică – au făcut ca, după semnarea documentelor sinodale, să se producă un adevărat seism, mai întâi în rândul unor slujitori ai Bisericii, apoi la nivelul unor credincioși. Niște preoți au anunțat că nu îi vor mai pomeni în slujbe pe toți cei care au semnat documentele sinodului. Alții au refuzat să participe la slujbele în care aceștia sunt pomeniți, cu o argumentație care, cel puțin enoriașilor, pare logică. În Creta, s-ar fi luat hotărâri care lovesc în credința ortodoxă, deci cei ce le-au semnat sunt ei înșiși eretici, deci nu nu mai trebuie pomeniți în slujbe. De cei care țin dreapta credință. Cum se consideră cei de la Schitul Rădeni.

* Scandal public la Rădeni

Argumentul suprem, care impresionează, se găsește în chiar materiale promovate de trăitorii de la Schitul Rădeni: ”Prin sinodul din Creta (…), în învățătura Bisericii Ortodoxe au fost introduse învățături noi și extrem de nocive, care contravin învățăturii și tradiției bisericești, în speță a fost acceptat ecumenismul ca linie de gândire eclesiologică și misionară a Bisericii Ortodoxe, în ciuda faptului că această erezie eclesiologică a fost condamnată de sfinți ai Bisericii, precum Ignatie Brancianinov, Iustin Popovici, Nicolae Velimirovici, Paisie Aghioritul, de teologi mari precum părintele Dumitru Stăniloae, Serafim Rose, de duhovnici mari precum părintele Arsenie Papacioc, părintele Justin Pârvu, părintele Ilie Cleopa, părintele Iulian Prodromitul, de sinoade locale precum Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Georgiene, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din Exil, de teologi de marcă contemporani, precum Dimitrios Tselenghidis, pr. prof. Theodoros Zisis, pr. prof. G. Metallinos și alții”.

Dacă, pentru simplii credincioși, care vin cu încredere la Biserică și care nu au treabă cu sinoadele, numele lui Metallinos sau Tselenghidis nu spun mare lucru, cel al lui Iustin Pârvu spune totul. Și, deloc întâmplător, Schitul Rădeni este considerat ”Bastionul Ortodoxiei Românești” în acest război. El aparține, din punct de vedere al administrației bisericești, de Mănăstirea Petru-Vodă, ctitorită de Părintele Iustin.

Tot deloc întâmplător, scandalul la Rădeni a căpătat amploare și mediatizare în luna februarie a acestui an, februarie în a cărui zi de 10 este pomenirea Părintelui Iustin, aceasta fiind ziua nașterii sale.

Ochiul atent al unor camere de luat vederi a înregistrat scandalul de la Rădeni, considerat a fi unul fără precedent în sânul Bisericii Ortodoxe Române. El a fost prezentat ca un ”asalt” al protopopului de Târgu Neamț, preotul Nicolae Axentioi, și al lui Hariton Negrea, starețul de la Petru-Vodă, care ar fi venit să-l schimbe cu forța pe preotul slujitor de la Schitul ”Sf. Parascheva”, din satul Rădeni, comuna Păstrăveni. S-a spus că s-a ajuns la stadiul, deloc ortodox, de îmbrânceli, plângeri la Poliție și amenințări. Totul s-a petrecut pe 9 februarie 2017, pe la 7.30 dimineața.

Un lucru este clar: s-a încercat o mișcare de forță. La fel de clar este că ea a fost provocată și premeditată. Mai mult, chiar așteptată, pentru a fi folosită mai departe în lupta începută aparent împotriva hotărârilor luate de Sinodul din Creta.

* Mitropolitul Teofan, ținta unei campanii dirijate?

Citind cu atenție tot ce relatează întâmplările de la Rădeni, se ridică o mirare laică. Dintre toți semnatarii documentelor, țintă la vedere, în zona noastră cel puțin, a (mai) rămas Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Cei de la Rădeni vorbesc în principal despre Teofan, considerând că el este păstorul zonei, deci el nu trebuie să mai fie pomenit în slujbe. Numele Patriarhului, pomenit sau nu în slujbe, nu mai are importanță aici; a dispărut din această dispută dusă pe plaiuri moldave, pe care el le-a păstorit și unde are o mulțime de oameni care încă îl slujesc, dincolo de raporturile firești date de rangul bisericesc. Mulți îi datorează funcțiile și bunăstarea. Pe fondul unei aparente animozități între Mitropolia Moldovei și Patriarhie, haiducii de la Rădeni și cei care-i consiliează, direct sau subliminal, au găsit loc pentru a se manifesta și a-și promova ideile. Iar atacul la Mitropolit pare să fie tolerat la nivelul cel mai înalt al Bisericii Ortodoxe Române. După cum și Mitropolia pare să-l tolereze, tocmai pentru a nu da apă la moară celor care caută prilej de a-l ataca pe Teofan și pe alte planuri. Tema cu ”Teofan este un fel de promotor al ideilor rusești” a făcut valuri, atent direcționate în mai multe medii. Indiferent de motive, această toleranță dă apă la moara celor care consideră că au dreptate și că s-a greșit față de tradiția Bisericii Ortodoxe. Și tot mai multă lume, cu sau fără știință, le dă aproape involuntar dreptate acestora.

Revenind la subiect, să nu uităm că, prin tradiție, mitropolitul Moldovei este viitorul Patriarh al României. Lucrurile ar putea fi citite, deci, și în această cheie. Mai ales că, la începuturile sale ca mitropolit, Teofan a fost receptat foarte pozitiv la nivelul mănăstirilor unde se păstra tradiția vieții monahale adevărate.

Cum a fost posibilă această schimbare de percepție în cazul mitropolitului? Nu sunt prea multe explicații care să stea în picioare. Cea mai plauzibilă este comunicarea deficitară, pe și de pe toate palierele Bisericii Ortodoxe, care, de multe ori, preferă să ascundă lucrurile sub preș, în loc să le lămurească.

* De ce Rădeni, în Neamț?

Pentru că, în orice bătălie, pe câmpul de luptă este nevoie de simboluri. ”Haiducii” de care aminteam au făcut apel la Părintele Iustin Pârvu, care este un simbol de necontestat. După cum este și Părintele Cleopa. Iar Mănăstirea Petru-Vodă a fost și este percepută de credincioși ca un loc în care dreapta credință a fost apărată tot timpul. În anumite momente, mai cu seamă în cele de intense pelerinaje, s-a încercat acreditarea ideii că Petru-Vodă ar fi un cuib legionar, dar, în afara celor care au transmis informația, ea nu a avut niciun efect asupra credincioși. Dimpotrivă.

Moartea Părintelui Iustin a lăsat un loc greu de ocupat de altcineva, iar noul stareț, Hariton Negrea, s-a văzut pus de multe ori în situații dificile, test pe care nu de fiecare dată a reușit să-l treacă.

Prima încercare de a transforma Mănăstirea Petru-Vodă în altceva decât a vrut și a gândit Părintele Iustin a fost episodul în care un grup de monahi l-a deshumat pe părintele Calciu Dumitreasa. Cel care avea să devină faimos ca monahul Teodot a săpat, cu de la sine putere, a luat trupul și l-a dus în chilia Părintelui Iustin, i-a pus de strajă o aerotermă și a început să de a declarații despre descoperirea sfintelor moaște. Starețul Hariton nu a avut acces în chilie sau cel puțin așa a dat impresia. Mitropolitul și oamenii săi au avut o poziție ambiguă în fața acestei răzvrătiri fățișe a unui monah. Au durat zile până când părintele Calciu a fost reînhumat și lăsat să odihnească în pace. Pozițiile starețului și Mitropoliei nu au adus liniștea la mănăstire, dimpotrivă, au creat o stare propice pentru exact ce se întâmplă acum la Rădeni.

Fără teama de a greși foarte mult, ”fenomenul” Rădeni are exact aceeași sorginte, aceleași rădăcini. Pornind de la o teză credibilă, a ereziei unor înalți prelați, se folosește imaginea Părintelui Iustin, pentru a justifica niște acțiuni. Timpul va dovedi de partea cui este dreptatea. Numai că tot timpul a arătat, și nu o dată, că nicio cedare nu a adus foloase Bisericii, chiar dacă, din punct de vedere material, poate s-a câștigat.

Cui folosește această zaveră, nu știm. În mod sigur, nu imaginii Bisericii Ortodoxe Române, cândva cu titulatura de Creștină, la demolarea căreia se pare că-și aduc contribuția atât cei de la Rădeni, cât și oficialii de la Iași și București. Unii cu mai mult zel, alții cu mai puțin…

* Cronologia evenimentelor

Pe 9 februarie, starețul Mănăstirii Petru-Vodă primea o înștiințare de la Mitropolie, prin care i se comunica decizia ca, ”pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 9 februarie 2017, ieromonahul Pamvo Jugănau să fie oprit de la Săvârșirea Sfintelor Taine”.

Demersurile starețului se pare că au fost ineficiente și, pe 15 februarie, este dată protopopului Axentioi o împuternicire cu motivare explicită, generată de situația tensionată de la schitul Rădeni, ”unde încercarea Centrului Eparhial Iași de instituire a ordinii și disciplinei canonice a fost întâmpinată cu ostilitate de un grup de clerici și credincioși care s-au separat unilateral de Biserca Ortodoxă Română”. Protopopul primește ordin să-l sprijine pe starețul Negrea în demersul de înlocuire a lui Pamvo.

Au urmat îmbrâncelile și transformarea scandalului într-unul mediatic, în care argumentele canonice aruncate în luptă de cele două tabere nu i-au interesat pe credincioși decât la nivel emoțional.

După scandal, s-a lăsat iar o acalmie, specifică atunci când Biserica are de rezolvat o problemă.

Părerile celor două părți pot fi prezentate pe scurt.

Site-ul Schitului Rădeni spune cu hotărâre: ”Confruntați cu refuzul de a fi primiți în Sfântul Altar și cu reproșurile creștinilor tulburați din rugăciune, acești preoți au așteptat un moment liturgic în care Sfintele Uși ale altarului au fost deschise, pentru a forța intrarea în Sfântul Altar. Din relatările celor care erau prezenți în acel moment în biserică, aflăm că, spre stupoarea tuturor, protopopul din Târgu Neamț a intrat pe brânci în Sfântul Altar, pe ușile împărătești, deși nu avea nici veșminte liturgice, nici dreptul de a da buzna pe acele uși, în timpul unui moment din Sfânta Liturghie în care, conform tipicului, nu putea intra pe ușile împărătești nici dacă ar fi fost împreună slujitor. Revoltați de acest sacrilegiu, câțiva credincioși l-au invitat și l-au însoțit afară din biserică, dimpreună cu însoțitorii cu care au venit”.

Întrebat cu ce autoritate a venit protopopul la prima oră a dimineții, părintele stareț de la Petru-Vodă a afirmat că el are dreptul să se implice, deoarece schitul se află în jurisdicția sa și a arătat decizia exarhatului, de înlocuire a părintelui Pamvo cu părintele Ioan Șișmanian.

”Noi ne vedem în continuare de treabă. Apărăm ce este al nostru. Nu ne-am dus noi la dânșii, ci ei au venit la noi. Ei ne-au agresat și tot ei ne-au dat în judecată! Nu mai au biserici unde să slujească? Noi doar ne-am apărat teritoriul. Ștefan cel Mare, niciodată, nu a mers la turci! Turcii au venit peste noi. În ecumenism, toți sunt prieteni. Catolicii sunt prietenii ortodocșilor, protestanții sunt prietenii ortodocșilor, neoprotestanții prietenii ortodocșilor. Acum de ce am ajuns dușmani? Vom pleca doar atunci când va exista o hotărâre judecătorească definitivă”, spune Pamvo Jugănaru, starețul Schitului Rădeni.

Protopopul Nicolae Axentioi a dat asigurări că se va ajunge în instanță: ”Este regretabil ce s-a întâmplat la Schitul Rădeni. Nu dorim învrăjbire, dar trebuie respectate niște canoane și niște decizii ale Bisericii Ortodoxe Române. Cu siguranță vom ajunge în instanță și dreptatea va fi de partea noastră, pentru că Schitul Rădeni este subordonat Mănăstirii Petru-Vodă, iar terenul de sub schit aparține bisericii din satul Rădeni”.

* Mitropolia Moldovei și Bucovinei spune…

… prin glasul pr. ic. stvr. Marian Timofte, vicar administrativ al Mitropoliei, e ușor să dai cu piatra și e greu să te înțelegi cu cineva care refuză dialogul. Declarația sa atinge mai multe fațete ale acestui subiect, chiar dacă, așa cum spuneam, se înscrie în toleranța cu care Biserica tratează aceste chestiuni.

• Geneza fenomenului

”În urma Sfântului și Marelui Sinod din Creta, care a avut loc anul trecut, în iunie, au fost câțiva slujitori din Arhiepiscopia Iașilor, în jur de 5-6, inclusiv părinți slujitori din mănăstiri și preoți de mir, care, în baza unor interpretări personale asupra hotărârilor Sinodului din Creta – considerând că acolo au fost hotărâte erezii și, în mod special, se referă la erezia ecumenismului -, au decis să nu-l mai pomenească pe Înaltpreasfințitul Teofan, la sfintele slujbe. S-a încercat, în mai multe rânduri, purtarea unor dialoguri; în general, au fost greu de purtat, fie din cauza refuzurilor sistematice, fie a atitudinilor. Dialogul a fost foarte greu de purtat în contextul în care cineva te calomniază, te jignește, te insultă, te face eretic, trădător.

Decizia de a nu-l mai pomeni pe Mitropolitul Teofan, ca și chiriarh, la slujbe, se bazează pe forțarea sensului unui canon care nu le susține decizia decât dacă vor să-l răstălmăcească sau să forțeze înțelesul acelui canon. Acolo se vorbește despre «episcopul care mărturisește o erezie» sau «propovăduiește o erezie». Ereziile sunt stabilite la nivelul sinoadelor și doar un sinod are autoritatea de a stabili în ce condiții o învățătură de credință greșită este erezie. Nu poate părintele nu-știu-cine, domnul nu-știu-care, stând el, așa, și hotărându-se el sau sunt două-trei persoane, să dea verdictul că aceasta este o erezie”.

• Despre lacune de comunicare

”Evident că poți să discuți și chiar să critici anumite aspecte, de organizare a sinodului, în sensul că ar fi putut fi îmbunătățită organizarea dacă s-ar fi discutat mai dinainte aceste teme, însă, faptul că, la nivelul organizării, ar fi putut fi ceva mai bine sau anumite formulări nu au fost suficient de inspirate, în niciun caz nu înseamnă că atunci este o erezie. De exemplu, și eu mă declar împotriva unirii ortodocșilor cu romano-catolicii sau cu alte confesiuni creștine, în condițiile în care noi ar trebui să acceptăm erorile dogmatice ale altor confesiuni sau să renunțăm noi la ceva din învățătura Bisericii sau din trăirea, tradiția Bisericii. Și vine cineva și se grăbește să mă califice pe mine drept ecumenist. În ce bază? Care-i argumentul? Cine are dreptul și cine-și poate permite să afirme că tot Sinodul Bisericii Ortodoxe Române este superficial, este lax sau că toți ceilalți preoți, care nu gândesc precum cei cinci-șase, sunt trădători, ecumeniști?”

• Despre neascultarea fățișă de la Rădeni

”Unii părinți au rămas într-o relativă ascultare, iar în cazul de la Rădeni s-ar părea că se conturează o neascultare fățișă față de chiriarh și asta, în sine, devine o problemă. Dincolo de aceea că nu îl pomenește pe chiriarhul locului, părintele egumen Pamvo, de la Rădeni, a primit la slujbă preoți slujitori care sunt fii ai altor eparhii, fără binecuvântarea chiriarhului locului. Unii dintre aceștia erau opriți de la săvârșirea tuturor lucrărilor sfinte, pe o perioadă nelimitată de timp, de către chiriarhii eparhiilor de unde au provenit. Ori, numai acest lucru te pune într-o postură de neascultare față de învățătura Bisericii. În decembrie, părintele a fost avertizat în scris, să intre în rânduială cu toate cele ce se cuvin unui ieromonah. S-ar părea că părintele, în loc să se conformeze rânduielilor bisericești și sfintelor canoane, mai tare s-a adâncit într-o atitudine care duce sau seamănă cu schisma. A primit, în continuare, preoți opriți de la slujire, ca să slujească acolo și, în cele din urmă, părintele a fost oprit, recent, de la slujire. Când a fost pus un alt preot slujitor din partea Mănăstirii Petru-Vodă, pentru că schitul Rădeni este sub oblăduirea Mănăstirii Petru-Vodă, părintele Pamvo trebuia să facă ascultare față de starețul său, părintele Hariton Negrea. Noul părinte slujitor a fost oprit, într-un mod destul de violent. Părintele Pamvo a avut acolo diverse persoane, care au acționat cu certitudine în numele lui, într-un mod neomenesc, necreștinesc. Părintele Pamvo a slujit și în ziua următoare, când, cu o zi înainte, i se adusese la cunoștină că este oprit de la slujirea tuturor lucrurilor sfinte. Și asta îl plasează într-o adâncire în atitudinea lui care poate fi calificată, pe drept cuvânt, schismă”.

• Despre viitorul părintelui Pamvo

”Dacă refuză și ignoră recomandările și deciziile Mitropoliei, el riscă să fie chemat în judecata Consistoriului Eparhial monahal și să fie judecat. Până atunci, el nu are voie să slujească, iar noi așteptăm întoarcerea și plasarea lui pe ceea ce trebuie să fie un ieromonah: în ascultare față de chiriarh, îndreptarea atitudinii pe care a avut-o, îndreptarea din eroarea în care se află el”.

Valentin BĂLĂNESCU

Dana OSTAHIE