11 februarie este o sărbătoare măruntă, nemarcată în calendarul ortodox, însă se știe că este dedicată Sfântului Sfințit Mucenic Vlasie Episcopul. Acum se iau primele semne de primăvară: se dezleagă glasul păsărilor cerului, își fac apariția primele insecte, deoarece timpul se mai încălzește.
Popular, sărbătoarea mai poartă numele de Vlașii Ochilor, pentru că i se atribuie puteri vindecătoare pentru cei ce nu au văzul bun și, dimpotrivă, nerespectarea ei aduce orbirea.
Viața Sfântului Vlasie este descrisă în popor ca un basm, o legendă, care datează încă din secolul IV d.H. Atunci când împăratul Liciniu îi supăra și îi persecuta pe creștini, locuitorii din orașul Sevastia i-au cerut episcopului lor – Sfântul Vlasie – să părăsească orașul, pentru a nu fi arestat și chinuit de soldații împăratului. Acesta a urcat pe muntele Argeos, unde și-a construit o colibă mică. Aici era tot timpul înconjurat de multe animale.
Sfântul Vlasie binecuvânta sălbăticiunile și le tămăduia pe acelea bolnave. Sfântul Valsie din Sklavaina se numără în rândul acelor sfinți tăinuiți o perioadă semnificativă de timp, apoi descoperiți, prin lucrarea lui Dumnezeu.
Aflarea mormântului și moaștelor Sfântului Vlasie a putut avea loc doar datorită revelării acestora, de către sfântul însuși. El a apărut în duh unei femei, Eufrosina, din satul Sklavaina. De asemenea, detalii legate de viața și martiriul sfântului au fost descoperite în chip minunat Eufrosinei, Părintelui Arsenie Tsantalio și Părintelui Paisie Aghioritul. Sfântul Sfințit Mucenic Vlasie cel Nou, descoperit la Sklavaina, este pomenit pe 11 februarie și 19 decembrie.
În tradiția populară, Sfântul Vlasie este considerat protectorul păsărilor de pădure și al femeilor gravide. Se crede că, începând cu ziua lui, se întorc păsările migratoare, li se deschide ciocul și încep să cânte.
Sărbătoarea era ținută în special de agricultori. Ei se rugau la Sfântul Vlasie pentru a preveni stricăciunile aduse recoltelor de păsările pădurii și de animale.
În unele zone, existau vorbe cum că aceia care nu respectau această zi erau condamnați să nu audă cântecul păsărilor din Rai.
Sfântul Vlasie era considerat ocrotitor al gospodăriilor și cioban al lui Dumnezeu pentru vite.
Se mai spune că acela care a pierdut ceva să se roage acestui sfânt pentru a-și recupera paguba. De asemenea, același lucru îl poate face rugându-se și la Sfântul Mare Mucenic Mina.
Ziua este ținută și pentru păzirea sau vindecarea de boli. Femeile gravide respectau această zi prin rugăciune și post, ca să nască prunci sănătoși. Ziua este prăznuită pentru nepoți, surori, nurori, să nu li se întâmple ceva rău.
Cei de la sate, care mergeau des prin oboare spuneau că, cel ce se roagă Sfântului Vlasie, niciodată nu va rămâne fără parale în pungă.
* Superstiții haioase
Copiii să nu fie bătuți cu papucul, pentru că este rău, ulterior, pentru dureri de cap.
În unele zone, fetele aruncă un papuc peste casă și cred că viitorul lor soț le va veni din acea parte a satului spre care arată vârful papucului.
Pentru îmblânzirea soțului, mireasa îi dă mirelui să mănânce stafide purtate în papuci, în ziua cununiei. Acesta se va purta blând cu soția sa întreaga viață.
Seara, la urcarea în pat, de cade un papuc cu talpa în sus, este semn că va sosi în casă o rudă.
Se spune că, dacă te deranjează câinele care urlă în curte, este suficient ca femeia din casă să întoarcă papucii cu talpa în sus și câinele va înceta imediat din urlat.
Se crede că este semn de pagubă dacă îi iese cuiva un păduche pe frunte. Dacă un păduche apare pe fruntea unui om bolnav, este semn că nu mai are mult de trăit. Același păduche este semn de noroc când apare la un copil bine îngrijit. Dar, dacă este găsit pentru prima oară pe capul unui copil, el trebuie strivit pe o oală nouă, în credința că pruncul va deveni un bun cântăreț.
