Este binecunoscut obiceiul fețelor bisericești de a se plânge mereu de lipsuri de tot felul, în simultaneitate cu necesități de tot felul: trebuie reparat acoperișul bisericii și nu se găsește tablă, trebuie construită o casă de prăznuire și nu se găsesc bolțari, trebuie repictată catapateasma și nu sunt pictori… și așa mai departe. De fapt numitorul comun este: nu sunt bani. Oriunde în România administrația locală vrea să aibă aproape biserica și de aceea, în limita posibilităților, o ajută.
La Roman, oraș care se zice că l-a inspirat pe Minulescu să scrie poezia “În orașul cu trei sute de biserici”, primarul Micu (dincolo de audiențele informale pe care le obțin preoții) a chemat – la începutul acestui an – toată preoțimea la o dezbatere. Necesitățile expuse au fost de la “un mic sprijin și din partea primăriei”, la “ar fi nevoie de partea noastră de finanțare de 10.000 de euro” și până la “pentru 350.000 lei este nevoie și de un parteneriat cu Primăria Roman”…
În ultimii ani, primăria avea obiceiul de a ajuta bisericile, pe rând, una câte una, cu plata utilităților. Acum, anunță primarul Micu, “primăria ia în calcul să plătească utilitățile tuturor bisericilor din oraș”. Și numai atât, ca să nu iasă discuții, sunt luate în calcul și casele de rugăciune și celelalte forme de spații de rugăciune ale tuturor cultelor recunoscute legal prezente în Roman.
”La nivelul primăriei” este formularea utilizată când administrația locală nu vrea să nominalizeze primarul din motive de imagine. Așadar ”la nivel de primărie” se discută de alocarea unor sume pentru plata utilităților diferențiate totuși, și anume: bisericile mari vor primi câte 6.000 de lei, bisericile mijlocii vor primi câte 4.000 de lei, iar casele de rugăciune vor primi câte 3.000 de lei. Aceasta pentru anul 2017, în scopul achitării facturilor la utilități (gaz, energie electrică, apă). Suma se acordă o singură dată pe an și va trebui justificată cu facturi. Totalul sumelor acordate bisericilor nu va depăși 50.000 de lei.
Mai rămân de stabilit criteriile după care o biserică e mare sau mijlocie (fiindcă mici se pare că nu există), cine stabilește aceste criterii și cum vor recunoaște preoții parohi ”clasamentul”, fiindcă – atunci când e vorba de biserică – fiecare zice că a lui e mai mare… (D.A.)
