Tradiții: Săptămâna Neagră

Este o săptămână a morților, comparativ cu precedenta, Săptămână Luminată, a Învierii. În prima ei zi, este celebrat Paștele Blajinilor. În ansamblul ei, sărbătoarea este supusă numeroaselor interdicții impuse de pecetea morții, ce o marchează profund. De fapt, dacă privim mai atent lucrurile, Săptămâna Neagră nu este impusă de Lumina orbitoare a săptămânii dinainte, ci de o perioadă nefastă mai mare, care se deschide acum: a doua și a treia săptămână după Paști sunt consacrate morților pământului, în timp ce următoarele, dintre care a patra este mai periculoasă, sunt grozave din cauza Rusaliilor, duhurile morților.

Superstițiile sau credințele ancestrale ale poporului spuneau că tot ce va naște în această săptămână nu va trăi. Viermii de mătase înviați acum mor.

Săptămâna Neagră vine după Săptămâna Luminată și o posteau toți cei care au găsit copii morți.

În această săptămână, rudele mortului postesc. Exista credința că, dacă nu se ținea această săptămână, oamenilor morți fără lumânare le este rău pe cealaltă lume.

Prin alte zone, această săptămână se ținea deoarece exista credința că, murind un om în această săptămână, merge în iad, adică în întuneric. Calendarele populare de altădată difereau în totalitate, câteodată în funcție de zona unde se aplicau. Astfel, unii spuneau că acelora care mor în această săptămână nu li se face pomană, căci, fiind în Săptămâna Neagră, sufletele morilor nu o văd. Nu se făceau pomeni, că se fac colacii negri, spunea culegătorul de folclor Th. Speranția. Prin alte părți, spunea superstiția, cine moare în această săptămână înnegrește.

În unele sate, nu era o sărbătoare aparte, dar multe femei o serbau, postind în cinstea mironosițelor.

* Ropotinii sau Marțea Mânioasă

Ropotinul este prezentat în folclorul românesc în umbra zilei denumită înfricoșător Marțea Dracului. După unele surse, această zi era centrată pe o divinitate telurică enigmatică, Ropotinul, care pare asociat cu divinitatea populară moartă și înviată a ploii, Caloianul.

Pentru a scăpa de răzbunarea acestuia, țăranii de altădată aduceau o ofrandă inedită, indispensabilă: fetele lucrau numai țeste, pentru a le pune în capul Ropotinului, spre a putea lucra de-aci înainte.

Era, în același timp, o sărbătoare a femeilor. Se spunea că femeile care nu lucrau în această zi căpătau o putere deosebită, ele putând să se poarte mai dur cu bărbații.

Trei marți și trei joi după Paști se sărbătoresc ca să nu bată piatra. Cele trei marți se numesc Ropotinii sau Marțea Mânioasă, după cum consemna Th. Speranția, marele etnolog român care a trăit în secolul al XIX-lea.

Bătrânii de altădată știau că Marțile după Duminica Tomei se țin în număr de trei. Se zicea că cine lucrează în aceste zile se bolnăvește de epilepsie.

* Miercurea neagră

Lucrurile nu se opresc aici. După Marți, urmează Miercuri. Iar babele spuneau că oricui ține Miercurea Neagră și Săptămâna Neagră cu post și rugăciuni i se iartă păcatele. Alții completau că trebuie postită de cei cărora le-au murit copiii sau rude fără lumânare.

Pentru a fi protejați de diferite rele, oamenii țineau această zi, pentru a feri animalele și chiar pe om de bubă neagră și de alte bube primejdioase.