Începute acum mai bine de două luni, lucrările de modernizare a străzii Verii din Piatra-Neamț (oraș european și stațiune turistică de interes național, cu pretenții) sunt în mocirlă, la modul cel mai propriu. Dacă pe partea dreaptă, de la intersecția de la Ausburg la deal, se poate circula cât de cât (pe jos, nicidecum cu mașina), în stânga e greu de mers altfel decât făcând echilibristică pe bordurile ”pietonale”. Cât despre accesul auto, toată strada este o combinație reușită de bălți cu noroi, în care au rămas împotmolite mașinile temerarilor necunoscători ai particularităților investițiilor pietrene. I-au scos la liman locuitorii din zonă, deja dotați cu cizme de cauciuc în fiecare gospodărie, care au împins, pur și simplu, autoturismele. Executantul lucrării (SC Total Invest Plus SRL ?) n-a avut minima preocupare de a lipi, măcar pe un gard din intersecție, niște foi scoase la imprimantă, cu un mesaj de avertizare pentru cei care au renunțat deja la cauciucurile de iarnă. Unul dintre ei, pățit, revoltat și cu repetate drumuri la primărie, de unde i s-a spus tot timpul că ”asta este situația cât se lucrează”, s-a întrebat cam cât va dura lucrarea dacă de două luni, pe o jumătate de kilometru de stradă abia s-au pus bordurile.
Pe 10 mai, în zi rece, dar fără ploaie, ne-am dus să vedem cum se lucrează. Am găsit un singur utilaj, din 3, în funcțiune. Excavatoristul era cam încruntat și se concentra să dirijeze cupa asfel încât să ”muște” cu îndemânare pe lângă bordurile abia fixate. Era ajutat de alți colegi care mai aruncau câte o lopată de pământ. Apoi căra surplusul pe un teren extrem de zgârcit ca suprafață, de unde, cel mai probabil, pământul o va lua la vale, peste o hală situată sub nivelul străzii.
Următorul excavator se odihnea, la fel ca și muncitorul, instalat comod în cabină. Un coleg de-al lui tăia, cu bomfaierul, o bucată de tub aflată peste cotă. Al treilea utilaj era, și el, în repaos. O pisică bândă și dornică să fie mângâiată, dormea pe capotă. Muncitorul, singurul mai vorbăreț din toată echipa, ne-a spus că șeful, dl. Cristi Popa (?), a plecat să aducă o roată, că a făcut cineva pană de la o piatră ascuțită. Nu știa cât va mai dura lucrarea, el abia a fost repartizat de o săptămână, dar sigur cândva, în vară, va fi asfalt. Un alt muncitor, mânuitor de lopată, ne-a asigurat că treaba ”merge bine”, că nu doar a fost nivelată stradă și pregătită pentru asfaltare, ci s-a făcut și canalizare pluvială. Cea menajeră exista deja, ”făcută de alții”. Oamenii care înfruntă de mai bine de două luni mocirla, nu prea sunt de acord cu ritmul în care se mișcă lucrurile, dar se arată înțelegători, că nici vremea nu prea a ținut, și se bucură că, în sfârșit, se va asfalta și strada lor. Până atunci stau cu mașinile în curți, cei care n-au apucat să le scoată la timp, și se încalță cu galoși ”de ocazie” (pentru mers la biserică de Înviere, de exemplu).
Cristina Mircea
Valentin Bălănescu
