Pentru oamenii care nu au avut tangențe cu justiția, dar urmăresc constant ce se întâmplă cu hoții, criminalii și corupții, lucrurile sunt simple: pedeapsa cu executare înseamnă închisoare, iar cea cu suspendare – nimic… Nu e deloc așa, însă. Pedepsele cu suspendare implică o întreagă serie de obligații, restricții de deplasare și dovedirea, constantă, a mijloacelor de existență. Și nu e neapărat necesară comiterea unei noi infracțiuni pentru ca ”suspendarea” să se transforme în ”executare”. E suficientă doar nerespectarea uneia din obligații sau neîndeplinirea tuturor până la expirarea termenului. Supravegherea pe un anumit termen de încercare, care, de regulă, este de ordinul anilor, se face de către serviciul de probațiune. La Neamț, serviciul este format din 7 femei (6 consilieri de probațiune și șefa structurii), care au două birouri și o cameră de consiliere, în sediul Tribunalului Comercial.
Pentru mers pe teren, iar teren înseamnă, de cele mai multe ori, zone de risc – strada Fabricii din Roman sau blocurile fantomă din colonia Săvinești -, există două mașini, dar nu sunt șoferi și, două zile pe săptămână, este delegat un conducător auto de la instanță. În acest moment, cele 7 femei – consilieri de probațiune – au în supraveghere exact 1.380 de persoane.
Județul Neamț ”respectă” deficitul de personal care există la nivel național. La bilanțul pentru anul 2016 al Direcției Naționale de Probațiune, s-a sintetizat, în date reprezentative, întreaga activitate din țară: ”70.000 de persoane sunt supravegheate de 384 consilieri de probațiune”. Există, totuși, un concurs în desfășurare, pentru ocuparea a 3 posturi vacante de consilier, pentru care s-au înscris peste 50 de candidați.
* ”Se discută de suprapopularea penitenciarelor, dar nu și de supraaglomerarea activității serviciilor de probațiune”
”Creșterea schemei de personal, în a doua parte a anului 2017, cu 3 consilieri de probațiune, va menține ridicat volumul de activitate, având în vedere că, la nivel european, un ofițer de probațiune gestionează în jur de 30 de cazuri”, a declarat Ana Camelia Găină Romila, șefa Serviciului de Probațiune Neamț.
”Pentru îndeplinirea atribuțiilor, fiecare consilier a fost nevoit să lucreze ore suplimentare și să realizeze sacrificii personale. Trebuie să luăm în considerare faptul că intrarea în vigoare a noilor coduri penale, începând cu anul 2014, a schimbat balanța dintre pedepsele executate în mediul carceral și cele non-custodiale, astfel încât suspendările executării pedepsei cu închisoarea, amânarea aplicării pedepsei și măsurile educative neprivative de libertate sunt mult mai numeroase în prezent. Se discută foarte mult despre suprapopularea penitenciarelor și legea privind grațierea, iar subiectul rămas în plan secundar este supraaglomerarea activității serviciilor de probațiune, deși au fost multiple proteste la nivel național ale consilierilor de probațiune”.
În momentul când instanțele pronunță o pedeapsă cu suspendare, iar sentința este definitivă, pasul următor este comunicare hotărârii către Serviciul de probațiune. Aici intră în scenă consilierul, care stabilește o primă întâlnire cu persoana condamnată și-i aduce la cunoștință, în detaliu, toate obligațiile pe care le are, dar îi și explică, punctual și pe înțelesul lui, ce se întâmplă. Dacă le respectă, dar și dacă nu le respectă.
Tot la prima întâlnire se stabilește frecvența viitoarelor ședințe de consiliere, în funcție de mai mulți factori: natura infracțiunii, situația concretă a persoanei supravegheate, dacă are sau nu un loc de muncă, în țară sau străinătate, comportamentul general, dar mai ales riscul de recidivă estimat de consilierul de probațiune. Dacă este vorba despre un minor delincvent, cu risc crescut de recidivă, desigur că se va stabili cel puțin o întâlnire pe săptămână, pe când în cazul unei persoane majore, cu un anumit statut social, dar cu ”derapajul” de a fi condus sub influența alcoolului, de exemplu, o ședință pe lună sau la două luni este suficientă.
* Munca în folosul comunității
Pentru cei care au executat și un anumit de ore de muncă în folosul comunității, lucrurile se complică, în sensul în care există și acum – după atâția ani de la intrarea în vigoare a noilor coduri – primari care refuză colaborarea cu Serviciul de probațiune. Cum, la fel de bine, există primari care sunt de acord să primească oameni la muncă, dar ”să vină cineva să-i supravegheze”, că ei nu au personal pentru așa ceva. Legea spune că nicio instituție nu are voie să refuze. Dar…
”Munca în folosul comunității, desfășurată de persoana sancționată, face parte din obligațiile impuse de noul cod penal, însă aceasta trebuie percepută de societate ca o dimensiune cu dublă importanță: pentru comunitate, prin repararea prejudiciului creat prin infracțiune, iar pentru infractor, prin oportunitatea sa de a se reintegra în comunitate. Ca manager al Serviciului de probațiune Neamț, am avut, din nefericire, ocazia să constat că societatea actuală nu a fost suficient pregătită pentru implementarea acestor noi politici. În prezent, există 98 de instituții de interes public în județul Neamț care și-au dat acordul de a găzdui și supraveghea persoane ce au de executat obligația menționată, dar au existat și negații de la unele primării, privind colaborarea în această privință. Or, primăriile care nu și-au exprimat acordul ca inculpații care au fost condamnați să poată efectua muncă în folosul comunității ar trebui să înțeleagă că tocmai persoanele din comunitatea respectivă au nevoie de reintegrare socială. Șablonul de gândire «avem noi suficienți infractori, nu mai este nevoie de alții» nu ajută la scăderea infracționalității în zona respectivă și nici la creșterea gradului de siguranță publică”.
Din cauza refuzului nejustificat din partea unor primari se ajunge la situații aberante, în defavoarea condamnaților. De exemplu, o tânără, care n-a găsit înțelegere la primăria din localitatea de domiciliu, a trebuit să facă naveta zeci de kilometri, pe timpul și pe banii ei. Iar munca în folosul comunității presupune, în primul rând, măturatul străzilor și curățarea spațiilor incluse în domeniul public. Deci, ar fi direct în beneficiul primăriei din localitatea în care are domiciliul condamnatul.
În alte cazuri, se poate face de pază sau se pot desfășura activități administrative. Bineînțeles, niciodată un condamnat pentru furt, de exemplu, nu va fi orientat către a păzi o instituție.
Cu toate piedicile, în prezent, lista de colaboratori ai Serviciului de probațiune Neamț include 98 de instituții, cele mai bune relații fiind cu Primăria Piatra Neamț, Primăria Roman, Primăria Târgu Neamț, DGASPC Neamț, Biblioteca Județeană ”G.T.Kirileanu” și, mai nou, AJOFM Neamț.
* Nu se face rabat de la litera sentințelor
Activitatea de probațiunea pleacă de la premisa că orice persoană, indiferent de natura infracțiunii pe care a comis-o, are șanse de recuperare.
Echipa de consilieri este una pluridisciplinară, din care fac parte atât juriști, cât și psihologi, și specialiști în asistență socială. Nimeni nu are atitudinea unei a doua instanțe, care să vină și să judece și mai aspru omul condamnat. Dimpotrivă.
Consilierii au de-a face, uneori, cu persoane traumatizate, după procese care au durat ani de zile, care au povești de viață demne de subiecte de roman și o lipsă totală de încredere în sine. Acești oameni trebuie, mai întâi, să înțeleagă că nu vor plăti toată viața pentru o greșeală și că nu pierd iremediabil stima de care se bucurau înainte. Astfel de persoane trebuie ajutate, în primă fază, să accepte situația în care se află și, apoi, dirijate spre modalitățile concrete de a o depăși.
Totuși, nici în cazul lor, nici în al celor obișnuiți deja cu ”relele”, nu se face rabat de la litera sentințelor și fiecare obligație trebuie îndeplinită până la capăt.
Mai mult, în cazuri justificate, consilierii au libertatea de a permite deplasări peste limitele teritoriale prevăzute în hotărârea judecătorească, dar și puterea de a sesiza imediat instanța, dacă persoana supravegheată nu se prezintă la ședințe în zilele stabilite, nu anunță, în prealabil, schimbarea locuinței, orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea. Au fost cazuri în care judecătorii au revocat măsura suspendării pedepsei și au dispus executarea în regim penitenciar. Important este că făptuitorul a înțeles, într-un târziu, că nu consilierul ”l-a dus” la pușcărie, ci propria sa acțiune. La fel de important este că, din 2002 încoace, de când funcționează Serviciul de probațiune, nu au fost niciodată incidente, de niciun fel, între consilieri și condamnați. Chiar dacă sistemul este supraaglomerat, iar, până la angajarea noilor veniți, toată probațiunea din județul Neamț stă pe umerii a 7 femei.
Cristina MIRCEA
