Sărbători dispărute și Sfântul Apostol Iuda - susținătorul pilonului Pământului

Sfântul Apostol Iuda, ruda Domnului, prăznuit pe 19 iunie în calendarul creștin-ortodox, este numit de Sfinții Apostoli Matei, Marcu, în Evanghelie, Tadeu și Leveu, frate fiind Domnului nostru Iisus Hristos după trup și fiu lui Iosif logodnicul, iar frate bun lui Iacob, fratele Domnului. El a fost trimis de Hristos ca un frate și învățător de taine, dar a fost spânzurat și săgetat de cei necredincioși. Astfel și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Sfântul Apostol Iuda este o sărbătoare însemnată în panteonul românesc. Era considerat susținătorul unuia dintre pilonii pământului. Deoarece ne aflăm în anotimpul verii, este firesc să apară contopiri cu divinitățile răspunzătoare de producerea ploilor catastrofale, a alunecărilor de teren, eventual a cutremurelor.

Caracterul malefic al personajului central este produs de o confuzie cu un alt Iuda, Samarineanul, trădătorul, răufăcătorul prin excelență. Acesta a fost asimilat de credința populară lui Scaraoțchi, diavolul suprem, stăpânul Infernului, cel care a fost coborât sub pământ, unde a fost pedepsit prin legarea de axul pământului. Doar prin distragerea atenției demonului, omenirea poate fi mântuită: pentru că Iuda este ”paralizat”, cuprins de o uimire fără margini când aude colinde și când vede ouă roșii, se recomandă ca însemnele creștinătății, specifice marilor sărbători, să fie prezente, având astfel o subliniată valoare apotropaică.

* Credințe și superstiții de Sfântul Apostol Iuda

Se spune că Iuda era serbat pentru că ținea piciorul pe care e rezemat pământul. Când va roade acel picior, pământul va cădea și lumea se va nimici.

Sătenii munceau în această zi numai până la amiază, făcând clacă, adică lucrau numai pe mâncare și pe băutură, fără plată. Se ținea pentru a fi feriți de cutremure.

În această zi, se spăla vasul la fântână de trei-patru ori, spre a se îngroșa lanțul care ține legat pământul, ca să nu se cutremure, spuneau unii bătrâni de altădată.

Cine săpa în această zi trebuia să ia aminte că se surpă locul unde a săpat, precizează folcloristul Theodor Speranția.

Iuda e rău de potoape, de ploi multe, de surpături ale pământului și se mai ținea ca nu cumva să vină fiarele sălbatice și să răpească vitele. Prin alte părți, ziua era cunoscută și ținută că era rău de moarte năprasnică și de trăsnete. E rău și pentru sărituri și omoruri. Cine sare în ziua asta i se întâmplă rău. Prin unele sate, era vorba că cine n-a ținut această zi a fost lovit de nebuneală. Nu se lucra nimic pentru a nu se îmbolnăvi de boale diavolești, din care cauză se mai numește și zi diavolească.

* Marțea Rusitorilor, Marțea Morților, Marțea Trăsnetului

O sărbătoare de sezon, Marțea Trăsnetului este simbolică pentru temerile pe care țăranul le avea în legătură cu bunul mers al roadelor câmpului. Acum se făcea și marea despărțire de morții familiei. Conform calendarului popular, sărbătoarea cădea în a doua sau în a treia săptămână după Rusalii.

Mulți bătrâni spuneau că, atunci când Rusitorii cad marți, este ziua când morții vin în casă și-și aleg loc de stat lângă ușă. Pentru asta, trebuie ca acel loc să fie întotdeauna curat, iar dacă femeia, din pricina muncilor la câmp, nu are vreme să măture casa, atunci trebuie neapărat să măture măcar locul de după ușă și să aștearnă acolo o pânză curată, spre a avea pe ce să se odihnească sufletele, consemna etnologul Tudor Pamfile.