Durău acum patru decenii: ”Tot ce se execută aici trebuie să fie de o calitate ireproșabilă”

Ideea celor aflați în fruntea județului Neamț la sfârșitul anilor ’70 a fost ca, la Durău, natura și arhitectura să fie aduse în simbioză și să rămână așa. Se dorea ca stațiunea de odihnă să fie unicat în Moldova și, încet-încet, să devină o nouă perlă pe harta turistică a țării. Situată în extemitatea de nord-vest a masivului Ceahlăul, așezarea se află la 870 m altitudine, iar lipsa vânturilor dominante, verile calde și uscate, precum și abundența de zăpadă în sezonul rece erau câteva din atuurile care garantau succesul stațiunii Durău.

În 1979, Grigore Filimon, pe atunci arhitectul șef al județului, spunea că zona are multe avantaje: ”Perimetrul stațiunii, în suprafața de peste 42 de ha, are o ușoară pantă, ceea ce ne-a dat posibilitatea dispunerii obiectivelor turistice în trepte și terase. Alternanța hotelurilor, cu un regim de înălțime ce nu depășește 3-4 niveluri, cu vile și cabane mai joase determină un interesant joc de volume pe verticală, în armonie cu peisajul înconjurător și cu arhitectura moldovenească specific montană. De asemenea, alternând zonele mai dens construite cu cele de agrement și odihnă-parcuri naturale, terenuri de sport, pârtii de schii și săniuș, s-a reușit un ansamblu unitar și plăcut, în care turistul venit să se recreeze se simte într-adevăr bine. Hotelurile au o orientare optimă, astfel încât toate camerele să fie puternic însorite. Macheta a fost prezentată zilele trecute secretarului general  al partidului”.

Sub conducerea șefei de proiect, arhitect Viorica Ghica, urma să se definitiveze documentația de execuție pentru toate obiectivele propuse a se construi în 1979 și 1980. Era vorba despre încă un hotel, cu 140 de locuri de cazare și 180 locuri alimentație publică, și de ridicarea unui bloc, cu 32 de apartamente și spații comerciale. După 1980, stațiunea urma să se dezvolte cu încă 600 de locuri de cazare, pentru ca, în final, să dispună de 1.500 de locuri, în hoteluri și cabane. Același Grigore Filimon mai spunea că ”se va realiza, de asemenea, o sală pentru diverse activități cultural distractive, se va amenaja o pârtie de schi și un telescaun pe distanța Durău-Vârful Toaca, unde, de altfel, se va ridica și o nouă cabană, cu 200 de locuri”.

* Probleme din cauza terenului și-a pânzei freatice

De ridicarea construcțiilor s-a ocupat Grupul de șantiere nr. 1 Piatra Neamț.

Adrian Ghica, inginer la IJCM Neamț, declara, în același an 1979: ”Până la ora actuală, constructorii au finalizat câteva edificii care conturează profilul viitoarei stațiuni. Grupul de șantiere nr. 1 Piatra Neamț a realizat, până în prezent, un modern hotel turistic cu restaurant și opt cabane, având aproape 400 de locuri. Au fost terminate principalele dotări tehnico-edilitare: alimentarea cu apă, canalizarea, centrala termică și stația de epurare a apelor reziduale. Celelalte construcții se află în stadiile stabilite prin grafice. Configurația terenului și pânza de apă freatică au pus probleme dificile pentru proiectanți și constructori, în mod deosebit la fundații. Pentru ca ritmul lucrărilor să se mențină alert, șantierul de la Durău a fost dotat cu excavatoare, buldozere, instalații de ridicat, care asigură un grad superior de mecanizare în construcții. Aș vrea să mai adaug că, la Durău, lucrează și cei mai buni oameni ai noștri, care au înțeles bine că tot ceea ce execută aici trebuie să fie de o calitate ireproșabilă. Este vorba despre muncitorii din formațiile conduse de  Mihai Ciucă (dulgheri), Ioan Mureșan (fierari-betoniști), Vasile Baciu (zidari), Vasile Andrei (mozaicari) și Ștefan Tier (zidari), mulți dintre ei veterani ai șantierelor pietrene”.

După cum obliga macheta stațiunii, care fusese deja aprobată de conducerea de partid și de stat, constructorii mai aveau mult de muncă. Tot Adrian Ghica explica: ”Este vorba, practic, de conturarea mai clară a bazei materiale și de agrement a stațiunii. Suntem pe deplin conștienți că ceea ce se cere de la noi, constructorii, este realizarea în termen a tuturor lucrărilor, la un nivel calitativ superior, cu un grad de finisare care să adauge un plus de frumusețe cadrului natural deosebit de pitoresc în care sunt amplasate construcțiile. Grupul de șantiere dispune de toate condițiile necesare în vederea executării ritmice și de calitate a investițiilor. Am în vedere buna aprovizionare cu materiale, eșalonarea utilajelor de construcții în conformitate cu graficele aprobate, asigurarea pe mai departe a forței de muncă în raport cu stadiul lucrărilor”.

* Promisiunea unor servicii ireproșabile

Dumitru Chelaru, pe atunci director al OJT Neamț, detalia baza de cazare în Durău: 410 locuri, în 7 vile cu nume de floare și un hotel elegant și modern, toate prevăzute cu încălzire centrală și apă curentă, ”rece și caldă”. ”Camerele, care sunt de două locuri, și apartamentele sunt echipate cu băi cu cadă. Vilele au chicinete dotate cu mobilier de bucătărie, cu plită electrică și frigider, unde cei ce doresc își pot prepara mici gustări. Hotelul are însă, și un restaurant cu 300 de locuri (în două saloane și o sală de recepție), precum și alte 200 de locuri pe o terasă acoperită pentru sezonul de vară”.

”La subsolul hotelului care poartă numele stațiuni, există o sală, dotată cu o popicărie electronică, cu două piste, cu mese pentru practicarea jocurilor de cameră și a tenisului de masă, cu bar. Amenajările mai cuprind, apoi, o saună, o sală pentru băi de plante medicinale și alta pentru dușuri scoțiene. În incinta stațiunii, avem amenajate terenuri pentru tenis de câmp, handbal și volei, care iarna sunt transformate în patinoare naturale. Turistul poate închiria de la noi materiale și echipament sportiv în gamă completă. Pentru pârtia din apropiere, dotată cu schi-lift, închiriem și săniuțe cu ghidon. Totodată, organizăm, pe drumurile din preajmă, plimbări în sănii trase de cai, iar vara, în trăsuri, precum și excursii pe cărările masivului Ceahlău, cu ghid însoțitor, și popasuri la cabanele Fântânele (1.200 m altitudine, 125 locuri capacitate) și Dochia (1.800 m altitudine, 120 de locuri capacitate). Mai organizăm și excursii și plimbări de agremenet pe lacul de acumulare, partide de pescuit, precum și mese sau gustări, la stâna turistică din apropiere ori în poienile de pe platoul alpin al Ceahlăului, unde mâncarea e transportată pe cai, cu samarul. Mai organizăm și excursii mai lungi, de o zi sau mai multe, cu autocarul sau microbuzul, în zonele limitrofe, pe  trasee stabilite sau la cerere: Borsec, Vatra Dornei”.

În acea perioadă, la Durău, se ajungea cu autobuzele ITA, care făceau trei curse pe zi vara și două iarna, cu plecare din Piatra Neamț. Alte curse regulate făceau, apoi, legătura, de două ori pe zi, între Târgu Neamț și Durău.

Ana MOISE

sursa: ziarul Ceahlăul, 1979

FOTO: Să nu uităm

N.R.: Cei care doresc să vadă cum a ajuns stațiunea Durău, acum, la patru decenii distanță, click aici.