Nu vă enervați!

”Vă dorim drum bun, fără evenimente neplăcute și vă recomandăm să respectați normele rutiere!” – urare făcută de polițiștii de asfalt

Vă expiră permisul de conducere auto de tip B? Nu-i bai, scoateți altul, mai arătos, realizat în conformitate cu prevederile Directivei europene în domeniu! Vă ajută subsemnatul, evident, cu sfaturi.

Primo tempo: mergeți la medicul de familie – chiar dacă nu aveți familie – și-i explicați necazul dvs. Doctorul scoate din fișier dosarul medical ce vă poartă numele și-l bagă sub lupă. După ce constată ce boli suferiți, vă eliberează o adeverință medicală, pe care scrie, X ”e aparent apt pentru conducere auto”. Cuvântul ”aparent” înseamnă că emoțiile candidatului abia încep. Plătiți 20 de lei adeverința medicală și sperați să ieși victorios. Precizăm că schimbarea permisului se face în funcție de sănătate, nu de vârstă.

Secundo tempo: cu buletinul de identitate în dotare și fișa medicală de la circă, purcedeți spre SC Central Clinic SRL, pe str. Ștefan cel Mare nr. 15, municipiul Piatra Neamț. De ce aici? Pentru că aici vin mai toți șoferii amatori ”expirați”, deci nu ar fi publicitate, nici mascată, nici ne.

Cu cât veniți mai dimineață, cu atât e mai bine. Vă așezați la coadă în fața biroului Recepție și așteptați. Poate o oră, poate mai mult. Nu vă enervați!

Ies analizele proaste. Nu-i cușer! Doamna de la birou vă completează o Fișă auto cu datele personale de pe buletinul de identitate. Cu fișa auto, vizitați patru cabinete medicale: ochi, interne, urechi, nervi. La fiecare cabinet, stați la coadă. Nu vă enervați!

La ochi, medicul vă pune să citiți literele de pe un panou atârnat pe perete… La interne, doctorița vă ia tensiunea și vă întreabă dacă beți alcool. La urechi, medicul vă așează pe un scaun cu rotile și vă pune o cască pe cap, să ascultați și, la fiecare zgomot, să apăsați pe un buton. Așa se află că sunteți surd ca o cizmă. La nervi, medicul vă pune să închideți ochii și să stați cu brațele întinse. Dacă vă tremură degetele de la mâini, înseamnă că sunteți alcoolist, țuicar și vedeți permis la calendele grecești!

După completarea fișei auto de către toți medicii, se depune la Recepție. Fișele sunt verificate de un medic cu funcție înaltă care hotărâște cine este ”Apt pentru conducere” sau ”Inapt”.

Tertio tempo: candidații care aveți în fișa auto cuvântul ”Apt” o tăiați spre Forum Center, din Piața Mare, aia care arată ca după război. Urcați la etajul III cu scările rulante, boierește. Când ajungeți la destinație, vă speriați. Sunt cozi interminabile la toate ghișeele. Mergeți la ghișeul nr. 25 și așteptați. Nu vă enervați!

E ultima coadă. E drept, e mare, groasă și stufoasă. Aici își dau întâlnire șoferii amatori din tot județul. Când intrați, sunteți pozat, semnați pentru noul permis și dați toate actele adunate cu ”ocazia prilejului”, la care se adaugă și o chitanță de 68 de lei, depuși la Trezorerie. Practic, noul permis de tip B vă costă aproximativ 200 lei. Se complică lucrurile dacă aveți mai multe categorii. Vestea cea mai frumoasă v-o comunică funcționara care v-a luat hârtiile: ”Veți fi anunțați prin poștă unde veți primi noul permis de conducere”. Precizare: la Poșta Gării din Piatra Neamț. Atenție!, de data asta fără coadă. Explicația e că permisele se fac la Bacău, durează câteva zile.

V-am prezentat detaliat condițiile actuale de obținere ale permisului de tip B, pentru a le compara cu cele din ”raiul socialist”.

Prima școală de șoferi amatori din Piatra a apărut la Viișoara, în dreptul drumului ce ducea la Mănăstirea Bistrița. Era amenajată într-o baracă, pe partea stângă a șoselei ce duce spre Bicaz. Directorul școlii era un inginer, ajutat de o secretară și doi șoferi-instructori luați de la manivelă. Habar nu aveau de pedagogie. Școala avea în dotare două mașini fantomă: un Land Rover, decapotabil, care a participat și la ultima conflagrație mondială, și o Warșavă ciuruită, cu un geam pe spate cât un pachet de țigări. Parcările cu spatele cu această mașină erau ratate 100% din lipsă de vizibilitate.

Cursurile teoretice și primele ore de conducere se făceau în curtea școlii, special amenajată cu străzi și intersecții protejate cu stive de cauciucuri uzate. Când, la conducerea în curte, un candidat avea probleme, era sfătuit să îndrepte ”bolidul” spre cauciucurile protecție. Din coliziune, schimbătorul sărea la punctul mort și mașina se oprea. Asta era tehnica.

Prima ieșire în oraș, pe strada adevărată, cu pietoni, era ”Crimă și Pedeapsă” pentru candidat. Ca să-și bată joc de ”telectuali”, cei doi instructori ne duceau cu mașina din dotare în zonele cele mai aglomerate. Pe subsemnatul l-au dus la bâlci, la Duminica Mare. Cine e pietrean grizonat știe cum se circula de Rusalii pe strada Petru Rareș. În consecință, după o oră de condus în asemenea condiții, te dădeai jos de la volan, pe jumătate ”praf”. Mulți au și declarat: ”N-am să pot conduce niciodată!”. Și nu-i mai vedeai pe la școală. Plecau per pedes, că e mai sănătos.

După terminarea școlii, venea examenul. Cum urbea noastră de sub Cozla făcea parte din regiunea Bacău, milițienii examinatori veneau din târgul lui Bacovia. Cel mai temut examinator era maiorul Zvâncă, urmat de căpitanul Apetroae. Milițienii examinatori aveau ”oftică” mare pe ”telectuali”: medici, profesori, ingineri, artiști… Cum îi prindeau, îi executau. Marxist vorbind, aveau dreptate: de unde aveau ăștia bani să cumpere mașini? Că mașinile importate se numeau Trabant, Skoda, Moskvici, asta e altă poveste. Mai târziu, au apărut celelalte – Dacia 1100, Dacia 1300, Wartburgul… Prima Dacie 1100 din Piatra a cumpărat-o ing. Florea Urziceanu, angajat la fabrica de hârtie Comuna din Paris.

Norocul nu m-a răsfățat și eu am dat exament cu severul maior Zvâncă. Știam că n-am nicio șansă și am condus la sictir, dar corect. Am fost pus să fac oprirea și pornirea din pantă (str. V.A. Urechia) și două parcări cu spatele, pe fundacul de sub cârciuma ”La 14 scări”, corect ”La 14 trepte”. Toate mi-au ieșit! Mai ales parcarea de pe str. Ștefan cel Mare, de lângă Casa ”Elena Cuza”. M-a înfundat la teorie, din prima întrebare: ”Când conducătorul auto poate rula peste banda continuă de pe carosabil?”. Răspunsul meu: ”Niciodată!”. Aprecierea dumnealui: ”Ești picat! Bați câmpii, răspunsul era altul”. Și am făcut buf! Prima dată.

După obținerea ”carnetului”, că așa se numea pe atunci, te urcai în tren, făceai 60 de km până în capitala de regiune și deveneai șofer amator.

Anii au trecut, autoturismele s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie, iar școlile de șoferi idem. S-au schimbat și instructorii auto, își spun ”Dom’ profesor” și musai au telefon mobil la care vorbesc permanent, chiar și în timpul orelor de conducere. Sunt apărați de inscripțiile pe care și le-au afișat pe spatele mașinii de școală: ”Nu vă evervați și voi ați fost ca el!” sau ”Fiți atent, șoferul doarme!” sau ”Nu mai claxonați ca… boul!”. Instructorul meu de acum jum’ate de veac avea curajul să mă trimită cu mașina școlii în Ciritei, după lut, că tocmai își ridica casă în cartierul Gara Veche. Pe colegul meu de volan, profesor la ”Rareș”, îl punea să facă planuri de lecție, că scria mai frumos ca mine.

La ora actuală, carosabilul seamănă cu o junglă, unde își dau întâlnire toate mijloacele de transport, începând cu bengoasele limuzine cu geamuri fumurii și terminând cu căruțele bronzaților de pe Cuiejdi. Scapă cine poate. Conducătorii auto amatori fac cruce când ajung la destinație întregi, nevătămați. Se întreabă dacă merită asemenea risc. Ce vreau să zic? O mașină personală înseamnă mari cheltuieli: benzină, ulei, taxe, impozite, rovignete, verificări tehnice periodice, asigurare, cauciucuri cu lanțuri etc. Dacă aveți baftă și vă întâlniți în trafic cu niște polițisti năzdrăvani, ca ăia din Piatra Neamț, prinși cu matrapazlâcuri, om v-au făcut! Nu aveți trusă medicală, amendă! Mirosiți a troscău, adio carnet! Că nu avem șosele și autostrăzi nu interesează pe nimeni, nici pe cei din fruntea statului. Ei au alte probleme cardinale de rezolvat, le știți, se gâlcevesc de câteva decenii, pentru scaune. Nu e mai simplu să vă urcați în microbuzul de Ciritei, cu 2 lei cursa până la Troiță? Ce am făcut eu cu permisul de conducere expirat? L-am făcut breloc, după ce o doamnă de la camera nr. 25 mi l-a perforat. E drăguț foc! Nu-l cumpărați?

Prof. Dumitru RUSU

FOTO: Pixabay