Paradox și contratimp - Brândușa Irimescu

Poetă și plasticiană, Brândușa Irimescu s-a născut pe 27 aprilie 1949, la Piatra Neamț, și a plecat din această lume prematur, când abia împlinise 21 de ani, în iunie 1970. A crescut într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind cunoscutul pictor de biserici Dumitru D. Irimescu, iar mama sa distinsa Anișoara Irimescu, medic pediatru.

La dispariția Brândușei Irimescu, poeta Ana Blandiana scria pe ultima copertă a volumului ”Versuri”, apărut postum, la Editura Litera, din București: ”Irina Brândușa Irimescu, plecată la 21 de ani – această vârstă de bronz, pe pragul căreia a rămas ca o emblemă și trupul zdrobit al lui Labiș – era prea sensibilă și prea fragilă, poate, pentru ceea ce în viață ar fi putut s-o aștepte. Poet și pictor de tulburător talent, a fost prea tânără pentru ca succesul să se intereseze de ea, iar acum e prea departe pentru a se interesa de succes. Sub paradoxurile acestui contratimp, a rămas numai creștetul ei de copil cu plete lungi peste care continuă să ningă inefabilul pur”.

* Exist

Plata morții mele

e clipa aceasta în care sunt

Dumnezeu

atunci când creez

smulgându-mă din mine

din strâmta cușcă

a nesfârșitului ce sunt…

Mă zvârcolesc,

mă războiesc cu toate hățișurile și

stelele

ca să-mi dau seama

sugerând zâmbitor

că exist,

exist,

Exist!

* ”Un deosebit simț al culorii și al contururilor grăitoare”

În 1981, Galeriile ”Arta” din Piatra Neamț au găzduit o emoționantă seară literar-artistică dedicată memoriei Brândușei Irimescu. Organizatorii – Teatrul Tineretului, Școala Populară de Artă și Filiala Neamț a UAP – au inclus în programul serii prezentarea unei expoziții selective de grafică, reunind peste 50 de lucrări, un recital poetic din creația Brândușei Irimescu și spectacolul muzical-literar sugestiv intitulat ”Setea de a fi om”.

”La reușita manifestării au contribuit Vasile Jurje, Valentin Ciucă, Emil Nicolae, actorii Carmen Petrescu, Paul Chiribuță, Mihai Cafrița, Cornel Nicoară, precum și un grup de elevi ai clasei de teatru a Școlii Populare de Artă: Vasilica Stamatin, Georgeta Gulai, Sabina Târzila, Cristina Goilav, Liviu Harbuz, Adrian Cucu, sub conducerea prof. Corneliu Dan Borcia” (Ceahlăul, ianuarie 1981).

Profesorul Emil Bucureșteanu a cunoscut-o pe Brândușa Irimescu pe când era elevă la Liceul ”Petru Rareș” și a văzut-o ”o fată plină de neliniști creative”. ”Îi era diriginte reputatul profesor de filosofie și iubitor al muzicii Nicolae Buium. După doi ani, în familia pictorului Irimescu din Piatra Neamț a pătruns tristețea, jalea. Părinții Brândușei (aceste rânduri le scriu în Duminica Floriilor) au suportat cu greu pierderea fetei la numai 21 de ani și s-au dus repede după ea. Irina Brândușa Irimescu a murit la 21 de ani, din urmările unui accident stupid și straniu. (…) A avut o copilărie și o adolescență înconjurate de caldă afecțiune, de atentă grijă și de înțelegere. Încă de la 14 ani, a început să scrie versuri. Puternic impresionată de lectura cărții Annei Frank, începuse și ea să țină un jurnal. În același timp, desena mereu, ca și cum tânăra ei viață și-ar fi căutat, nerăbdătoare, exprimarea cea mai grabnică și cea mai multiplă. De o vitalitate și frumusețe excepționale, înconjurată de prieteni, părea să fie una dintre acele făpturi menită unui viitor de realizări majore. După terminarea liceului, a devenit studentă la Institutul Grigorescu, la secția de pictură monumentală. Poseda un deosebit simț al culorii și al contururilor grăitoare, un creion plin de vervă, de siguranță și, pe alocuri, de malițiozitate. Devenise de asemenea un fotograf pasionat, într-o veșnică dorință de a fixa, de a sesiza unghiurile inedite ale realității picturale. Plimba asupra vieții o privire de oglindă întunecată, adunând, în adâncimi nebănuite, imagini de o rară și fluidă calitate. Din versurile ei – cu inevitabile prolixități și teribilisme ale tinereții – se desprind note răzlețe și pline, luptând să devină glas, așa cum și neadormita pasăre a lui Blaga lupta să devină om… Poeziile, cu pietate strânse într-un volum subțire, n-au mai apucat să-i treacă prin mână. Le-au fost păstrate, neatinse, izul de iarbă crudă, meandra jocului, sfâșietoarea presimțire a sfârșitului și strigătului înalt de pasăre îmbătată de propriul ei zbor. Irina Brândușa Irimescu a murit în 9 iunie 1970. Tânăra ei viață s-a scufundat în somnul mare al pământului, acolo unde misterioasa alchimie a sevelor pregătește lumii primavera”. (Emil Bucureșteanu, Emilia Tuțuianu Dospinescu – ”Zboruri întrerupte”, Editura Melidonium, 2009)

* Amintirea unei familii

În octombrie 2010, Brândușa Irimescu, tatăl său – pictorul Dumitru Irimescu și fratele ei – profesorul și jurnalistul sportiv Radu Irimescu (care a murit în 2007 din cauza unei pancreatite) au fost comemorați la Muzeul de Istorie din Bicaz. Ziarul Ceahlăul, din 14 octombrie, consemna că ”Viața și opera celor trei personalități culturale ale județului Neamț au fost evocate, după o slujbă de pomenire, de către pictorul Paul Irimescu, nepotul lui Dumitru Irimescu, de profesorul și muzeograful Dan Mihăilescu și scriitorul Emil Nicolae” și adăuga că Ion Asavei, șeful bibliotecii din Bicaz, a recitat câteva poeme din volumul Brândușei Irimescu. ”Activitatea de astăzi, intitulată «Amintirea unui pictor», s-a dorit a fi, de fapt, o comemorare a familiei pictorului nemțean Dumitru Irimescu. Ea a fost închinată, prin urmare, memoriei unor oameni de cultură ce și-au lăsat, pe aceste locuri, amprenta artistică, știindu-se faptul că pictorul Irimescu a creat o parte din tablourile sale de tinerețe la Bicaz, în perioada construcției barajului. Și, cum exista riscul de a se așterne uitarea, în semn de respect pentru memoria celor trei, Muzeul de Istorie Bicaz s-a gândit să organizeze această activitate. Dupa cum s-a văzut, publicul a fost atras de acțiunea noastră și sper ca mai cu seamă tinerii prezenți în sală să fi învățat o lecție despre ceea ce a fost istoria acestor locuri”, declara amfitrionul activității, Dan Mihăilescu, muzeograf la Complexul Muzeal Neamț, citat în aceeași ediție Ceahlăul.

* ”Nu poți să spui simbolic, pentru că nu înțelegi în ce constă simbolul”

Despre Brândușa Irimescu a vorbit și Ana Blandiana, prezentă la Piatra Neamț în această primăvară, 2017: ”A trecut mult timp de atunci. Eu însămi eram foarte tânără și ne-am cunoscut la Revista Amfiteatru, unde a venit cu versuri. Era o fată foarte frumoasă și foarte, foarte talentată. După aceea, părinții ei au publicat cartea «Versuri». Felul în care a murit, după ce a avut acele operații la piciorul strivit de o placă de la Biserica Stavropoleos… Nu poți să spui simbolic, pentru că nu înțelegi în ce constă simbolul, dar a fost ceva profund, misterios și care a rămas așa… suspendat. De ce a trebuit să se întâmple asta? De ce Dumnezeu a făcut așa?”. (Ana MOISE)

* Rămân tânără

Mor…

e simplu…

El n-o să plângă.

Voi curge…

îmbăiată în sângele meu

voi fi mai întreg!

De asta, pomule,

mor…

Aș fi vrut niște lucruri prea sus.

Le-a tăiat buza cerului,

gura lui le-a zdrobit…