Sântion de Toamnă

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, prăznuită pe 29 august, este ultima mare sărbătoare din anul bisericesc, deoarece pe 1 septembrie începe un nou an. Ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul este zi de post negru. Martiriul Sf. loan Botezătorul s-a petrecut înainte de paștele iudeilor, dar ea se prăznuiește la 29 august, deoarece aceasta este ziua când s-a sfințit Biserica închinată lui în Sevastia. Această biserică a fost ridicată de Constantin împăratul și maica lui, Elena, chiar deasupra mormântului Sf. Ioan Botezătorul și tot aici sunt adăpostite și moaștele a doi dintre ucenicii lui loan Botezătorul, Sf. Elisei și Avdie.

Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul este o sărbătoare cu semnificație eshatologică (Eshatologia se referă la o nouă ordine de existență, la o stare ultimă de transfigurare), precum sunt și Schimbarea la Față a Domnului și Adormirea Maicii Domnului. Prin Schimbarea la Față, ni se descoperă chipul pe care îl va avea omul unit cu Hristos – chip de slavă, prin Adormirea Maicii Domnului se arată că acela care Îl are pe Mântuitorul Iisus Hristos în ființa sa este protejat de stricăciunea morții sufletești. Sfinții Părinți Creștini au rânduit ca cele trei sărbători amintite să fie prăznuite în luna august, ultima lună din anul bisericesc.

Din Sfânta Evanghelie, cunoaștem că împăratul Irod a poruncit tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. Sfântul Ioan îl certase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soția fratelui său. Dat fiind că Sfântul Ioan a expus această relație, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care plăcea îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezătorului, ca răsplată.

Capul Sfântului Ioan Botezătorul are, conform Tradiției Bisericii, o istorie deosebită. El a fost de trei ori ”pierdut” și de trei ori aflat în mod miraculos. Prima și a doua aflare a capului se celebrează pe 24 februarie, iar a treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită pe 25 mai.

În tradițiile și obiceiurile de altădată, pe 29 august, când se prăznuiește Sfântul Ioan Botezătorul, existau numeroase cutume, reguli necesare asigurării unui trai liniștit, fără piedici mari și necazuri.

Bătrânii de altădată numeau această sărbătoare ”Sf. Ion taie capul pe curechi”, deoarece ”Irod i-a tăiat capul pe curechi”. Se spunea că Sfântului Ioan i s-a tăiat capul de șapte ori pe varză și de șapte ori a înviat. De aceea, în această zi se postea negru. Iar cei care mâncau trebuiau să se abțină de la poamă roșie și curechi (varză) roșii și fiertură. Unii mâncau numai struguri sau ajunau.

O altă interdicție era cea a folosirii măturii; se credea că zgomotul făcut de mătură îi deranjează pe morți.

Nu se mânca din blid sau tipsie, deoarece Tradiția afirma că Irod a primit capul Botezătorului pe o tipsie.

În această zi, nu se taie nimic cu cuțitul, ci totul se rupe cu mâna. Nu e bine să se mănânce fructe rotunde, care seamănă cu un cap – mere, pere, nuci, căpățâni de usturoi – sau cu o cruce – nuci, pepene. Nu se bea vin roșu, nu se mănâncă fructe sau legume roșii.

În ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul se sfințesc la biserică mere, pere, structuri și castraveți, care apoi se împart oamenilor săraci.

Prin unele sate, exista credința că, în această zi, e bine să fie ținute momente de reculegere în memoria rudelor decedate în condiții suspecte ori de moarte năprasnică. În amintirea acestora, se împart pachete cu struguri, pâine și căni cu apă, care au fost sfințite la biserică.

O datină dintre cele mai răspândite la poporul român este ținerea postului negru și asta în răstimpul de la Tăierea capului Sfântului Ioan, 29 august, până la Înălțarea Sfintei Cruci, 14 septembrie. Prin acest post, creștinii postitori ”își pot mântui sufletul de cele mai grele păcate făcute în viață, precum furturi cu ucideri, cauza rămânerii familiei fără căpătâi, omoruri, aprinderi sau, ceea ce des se întâmplă la femei, omorârea pruncilor micuți noaptea, în somn, fără știre și voie, lepădarea pruncilor fără vreme, cu voie ori prin oarecare neprecauțiune”.