Tradiții: Ritmurile de altădată la români

pietricica turism

Internetul, televiziunea, mass-media în general, precum și diversificarea orarelor joburilor ne-au scos din ritmul zi-noapte al planetei pe care locuim. Aparent, trăim mai intens evenimente, dar cu un preț pe care nu suntem dispuși să-l aflăm. Ritmurile de altădată ale țăranilor români țineau cont de ciclul zi-noapte, iarnă-vară și de multele semne care avertizau pe oricine știa să le citească că acela care nu respectă regulile pământului se poate îmbolnăvi sau chiar muri.

Tradițiile zilei la stră-străbunicii noștri erau cam așa: ”răsărirea sau soare-răsare, când răsarea soarele; prânzu-mic sau prânzișorul, când e soarele de trei suliți; prânzu-mare, timpul dejunului sau al ospățului înainte de amiazi; amiazi sau amiază-zi, când sunt douăsprezece ore; cina, timpul ospățului de cătră seară; chindii, când e timpul de toacă și apus”.

Folcloristul Simion Florea Marian (1847-1907) a cules și publicat, în ”Calendarul poporal. Credințe, datine și moravuri române”, din anul 1877, date, tradiții despre momentele zilei la români.

Timpul dela soare-răsare și până la amiazi se numește dimineața, iar dela amiază-zi și până ce sfințește soarele sau până la soare-apune se numește după amiazi.

De aici vine, când se întâlnesc doi români și se salută, că zic înainte de amiazi bună dimineața, după amiaza – bună ziua, pe la soare-apune – bună vremea, iar după ce sfințește soarele – bună seara.

Când e soarele drept la amiazi, adică punct douăsprezece, zic că e cruce amiazi.

Vara, când soarele aruncă mai drept razele spre pământ, atunci cunoaște românul mai bine când e amiazi, pentru că atunce, stând drept în picioare, umbra trupului nu se vede și, când nu se vede umbra, atunce trebuie numaidecât să fie amiazi, iar când umbra e numai de-un pas, atunci e aproape de amiazi, ceva înainte de douăsprezece ore.

Câte ore sunt înainte de amiazi și după amiazi cunosc ei dintr-aceea, că-și măsură umbra cu pasul. Iar când începe a se prelungi umbra, atunci merge soarele spre sfințit”.

* Ce trebuia să faci dimineața ca să-ți meargă bine

Să te scoli înaintea soarelui, căci e păcat  să răsară soarele peste tine dormind.

Înainte de răsăritul soarelui, fata care mergea să se spele la un izvor trebuia să se spele din partea din care răsare soarele și să zică: ”După cum așteaptă oamenii ca să răsară soarele, așa să mă aștepte și să mă dorească și pe mine flăcăii”.

Când cântă în fața casei rândunica, înainte de revărsarea zorilor, e semn de mare noroc.

Boala de ochi se vindecă spălându-te cu apa în care și-a spălat preotul mânele, după săvârșirea sfintei liturghii, sau cu apă dintr-o apă curgătoare luată în Vinerea Paștelui sau în oricare zi, dar înainte de răsăritul soarelui.

Dacă ploaia începe în răsăritul soarelui, nu ține nici o zi.

Când vezi întâi crai nou, de ești afară, să zici: ”Sănătate în casă și ploșnițele afară”.

Folclorista Elena Niculiță Voronca (1862-1939) a cules un descântec interesant care te proteja de ploșnițe: «Dacă sunt ploșnițe în casă, la Lună Nouă se descântă, ca să piară. Mergi primprejurul casei de trei ori, dezbrăcată, cu cociorva în mână și zici: ”Crai nou în casă!/ Ploșnițele afară să iasă!” și se duc, te curățești de ele. Apoi trebuie să grijești casa și o văruiești de Lună Nouă, în zilele de post, văruind-o îndărăt și molfăind ceva, precum coji de pâine, mălai etc.»

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.