Începutul anului bisericesc: între iudaism și creștinism

Potrivit tradiției, moștenită din Legea Veche transmisă prin Vechiul Testament, pe 1 septembrie s-a început creația lumii.

Evreii încep calendarul cu luna Tisri, adică septembrie. În prima zi din luna septembrie, evreii aveau zi de odihnă și aduceau Domnului ”ardere de tot”. Mai existau și alte motive pentru care evreii serbau în mod deosebit luna septembrie.

În această lună, conform tradiției iudaice, apele potopului au scăzut, iar corabia lui Noe s-a oprit pe Muntele Ararat. Tot în această lună, se spune că Moise a coborât de pe Sinai, cu tablele Legii.

Înainte de fixarea unei ordini temporale planetare, Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din 325 d.H., au stabilit ca anul bisericesc să înceapă la 1 septembrie. Argumentul îndumnezeiților Părinți a fost legat de un amănunt biblic și anume începutul activității de propovăduire a Evangheliei de către Mântuitorul Iisus Hristos.

Se credea că Mântuitorul Iisus Hristos a început misiunea de răspândire a Iubirii Dumnezeiești la începutul lunii septembrie.

După calendarul iudaic, intrarea în sinagoga din Nazaret a Mântuitorului a fost în luna a șaptea, numită Tișri – septembrie (Luca 4,14-19) și reprezintă momentul oficial în care Iisus Hristos Își dezvăluie o parte din Misiunea Sa Divină: ”Duhul Domnului peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor, să vestesc anul milei Domnului”.

Sfaturi de altădată pentru luna lui Răpciune

Simeon Mangiuca (n. 2 septembrie 1831, Broșteni, jud. Caraș-Severin, d. 4 decembrie 1890, Oravița), a fost un folclorist român, membru de onoare al Academiei Române. Acesta a adunat înțelepciunea populară o serie de sfaturi de prin satele României pentru luna lui Răpciune.

”Arați câmpurile de grâu și semănați-le până pe la 13. Sămănați încă varza nemțească, spanac, morcovi, răsădiți salata de iarnă; adunați semințele coapte de prin grădini; culegeți castraveții copți; tăiați colțurile de pe pomi.

În luna aceasta se începe culesul poamelor. Soiurile iernatice se culeg cu mâna și se împărțesc în clase după mărime și frumseță, ca să aibă un preț mai bun. Înainte de a le așeza în pivniță, se întind la soare, ca să iese umezeala din ele. Fă gropile pentru altoii ce voiești a-i sădi mai târziu în toamnă.

Rărește frunza de pe pomii pitici și cei puși în șir des, ca razele soarelui să-i poată străbate. Seamănă bucate tomnatice. Nu fi zgârcit la semănat, că te vei căi la secerat.

Pe la capătul lunei, se ia mierea de la stupi. De sunt încă flori nu te grăbi, ca albinele să poată încă aduna. Livezile prăjite de arșița soarelui, pe unde vezi c-a secat colțul ierbii, le seamănă cu sămânță de iarbă și flori de fân”.

* Gromovnicul lui Răpciune

”Gromovnicul din bătrâni”, scos la lumină de editura Porțile Orientului, în 1993, spune că ”în 10 sau în 11 ale lunii aceștia, de va fi senin, poame multe din destul și vin bun va fi”.

”De voiești să știi anul viitor în ce chip va fi, să iei mere de stejar (ghindă) în ziua minunii Arhanghelului, adică în 6 ale lunii aceștia și să tai acele mere în două, și de vei găsi viermi va fi anul bun; iar de nu vei găsi nimic să te temi foarte de ciumă. Mere de stejar de vor fi din destul la vremea lor, să știi că iarna devreme va începe și zăpadă multă mai ‘nainte de vreme va cădea și, la urmă, frig deajuns va fi, iar de vor fi merele de stejar la mijloc bune, și vara va fi bună, și roadă în toate sămănăturile pământului va fi; iar de vor fi merele acelea la mijloc ude, va fi vara ploioasă; iar de vor fi merele uscate, va fi și vara secetoasă”.