În 1166, în decretul dat de Mihail Comnen, unul dintre membrii dinastiei Comnen, erau menționate trei sărbători în care este interzisă orice muncă: pe 6 octombrie – când este prăznuit Sfântul Apostol Toma, pe 9 octombrie – când este prăznuit Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu și pe 18 octombrie – când este prăznuit Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. Mai sunt două sărbători menționate de Mihail Comnen: pe 23 octombrie, când este prăznuit Sfântul Iacob, ruda Domnului, și pe 26 octombrie, când este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Pentru aceste două sărbători, se preciza că sunt permise unele munci, fără a se specifica felul acestora.
Mai târziu, la 1786, în circulara emisă de episcopul ortodox de la Sibiu, Ghedeon Nichitici, urmare a voinței împăratului Franz Iosef, se recomandă să se țină ziua de 26 octombrie, în care este prăznuit ”Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Gavril”.Circulara adăuga și un ”sfânt național român”, anume ziua de 14 octombrie, când este prăznuită Sfânta Cuvioasa Parascheva.
* Calendarul popular de Brumărel
Mare parte a lunii Brumărel stă sub semnul Balanței, perioada fiind propice pentru nunți și călătorii.
În calendarul popular, se spunea că, dacă nu cad frunzele de pe copaci, înseamnă că iarna va fi tare și iute.
Prin alte sate, exista credința că, dacă vor fi omizi, este semn că vor fi și mulți alți viermi. Bătrânii spuneau că, de va fi ploaie cu piatră, înseamnă că rodul semănăturilor va fi nici prea rău, nici prea bun. Cei mai cunoscători în taine spuneau, încet, că, dacă va ploua după apusul Cloștii, vara va veni târziu, dar nu va fi rea. Se recomanda ca oamenii să rețină în ce zi a lunii va cădea prima zăpadă, pentru că atâtea zile câte vor fi până la debutul lunii viitoare, tot atâtea zile vor fi cu ploaie și zăpadă peste toată iarna.
* Filipii
Pe 11 octombrie, în Calendarul creștin-ortodox, este prăznuit Sfântul Apostol Filip, unul din cei 7 diaconi. În Calendarul popular, se făcea trimitere la Sărbătoarea Filipilor, chiar dacă aceasta se ținea, în majoritatea zonelor, pe 14 noiembrie, când este prăznuit Sfântul Apostol Filip. Țăranii de altădată considerau acești Filipi ca fiind unul și același, pentru că purtau același nume, iar slujbele religioase se țineau în limbile greacă sau slavonă, iar ei nu înțelegeau mare lucru.
Astfel, în această zi, gospodarii se abțineau de la lucru, pentru ca vitele să le fie ocrotite de animale sălbatice și de alte primejdii. Unii țărani o țineau numai o zi, alții țineau trei zile consecutive, cunoscute în popor cu numele de Filipi.
Se spunea că acela care lucrează în zilele de Filipi face un mare păcat, drept pentru care Dumnezeu poruncește Sfântului Petru să-i trimită păcătosului câțiva lupi, ca să-i ia câte o vită din gospodărie. Ziua era, prin tradiție, dedicată lupilor, considerându-se că Sfântul Filip ocrotește gospodăriile oamenilor în fața acestor fiare.
Existau numeroase superstiții care întăreau spaima de lupi. Se spunea că, în noaptea de Filipi, ”lupoaicele sterpe se hrănesc cu jăratic și tăciuni”, care le ajută să se împerecheze. Pentru a împiedica înmulțirea exagerată a lupilor, gospodinele nu aruncau, în această zi, gunoiul din casă, pentru că, în el, puteau exista resturi de jăratic și tăciuni.
Sărbătoarea era ținută în special de femei, care, la căsătorie, primeau ca zestre de la mamele lor și un anumit număr de Filipi.
* Alte sărbători din Brumărel
12 octombrie era considerată ziua când soarele intră în semnul Scorpiei, oamenii trebuind să se ferească de lacuri și în niciun caz să nu se apuce de lucru nou. Dacă tuna în această zi, exista superstiția că pâinea se va scumpi, iar prin unele ținuturi va fi foamete.
Pe 14 octombrie, era slăvită Sfânta Cuvioasa Parascheva de la Iași. Ziua era numită în popor și Vinerea Mare, chiar dacă poate să cadă în oricare din zilele săptămânii. Țărăncile de altădată respectau tradiția ca, în această zi, să nu coasă nimic, fiindcă se spunea că ”este rău de grindină și boli de ochi”.
Pe 17 octombrie, se respecta ziua Sfântului Prooroc Oseea, iar în Calendarul popular era menționat Lucinul. Se respectă această zi, pentru ca oamenii să fie feriți de lupi.
Pe 26 octombrie, de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, în Calendarul popular, era menționat Sâmedru. În concepția tradițională românească, această dată calendaristică era corelată, în vechiul cult solar autohton, cu echinocțiul de toamnă.
În seara de ajun a zilei când e prăznuit Sfântul Dumitru, se făceau focuri, de unde copiii, când plecau spre casă, luau tăciuni aprinși, pe care îi aruncau apoi prin livezile cu pruni, în credința că, vara viitoare, pomii vor fi plini de fructe.
Tot acum era sărbătorit momentul întoarcerii ciobanilor, cu oile, de la munte, cunoscut sub numele de Rascol.
Pe 27 octombrie, în unele zone, se serba o Sfânta Paraschivă, care, împreună cu cea de pe 14 octombrie, alcătuia o sărbătoare dublă numită Vinerelele, ne informează etnologul I. Ghinoiu.
* Ocrotitorul întârziaților
Sf. Toma a fost unul dintre Cei 12 Apostoli ai lui Hristos. Era originar din Galileia, iar numele de Toma – în aramaică, ”Te’oma”, tradus în greacă Didymos – înseamnă ”geamăn”. Tradiția îl prezintă pe Sfântul Apostol Toma drept o persoană care întârzie și asta în momente din cele mai importante. Astfel, el nu a fost prezent la prima arătare a Domnului în fața ucenicilor și nici la Adormirea Maicii Domnului.
A fost rânduiala lui Dumnezeu ca Toma să întârzie, deoarece, ulterior, pipăind urmele cuielor din trupul lui Hristos și coasta Lui, s-a dat o dovadă și mai hotărâtă despre învierea Sa.
Tot prin pronie divină, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântarea Maicii Domnului. Sosind trei zile mai târziu, a cerut să se deschidă mormântul Maicii Domnului, pentru a-i săruta mâinile, dar, intrând în mormânt, l-a aflat gol. Așa s-a aflat că Sfânta Fecioară Maria s-a înălțat cu trupul la Cer, precum Mântuitorul Iisus Hristos, Sfântul Ilie și alți sfinți creștini.
Dacă Sfântul Toma este numit ocrotitorul întârziaților, este bine de precizat că nu este ocrotitor al celor care întârzie din comoditate, ci din dumnezeiasca rânduială.
* Superstiții ale umbrei
Pentru oamenii satelor de altădată, umbra reprezenta un subiect tabu, de cele mai multe ori. Era considerată un fenomen neînțeles, cel mai adesea folosit de babele care ”umblau cu ulcica”, cu descântece adică .
După tradiție, omul care și-a vândut sufletul diavolului își pierde și umbra, ceea ce înseamnă că, nemaiaparținându-și, nu mai există ca ființă spirituală, sub formă de suflet. Se considera că pierderea umbrei va duce la pierderea neîntârziată a sufletului respectivului.
Prin unele sate, exista credința că Dumnezeu l-a creat pe diavol din propria-i umbră. Lipsa umbrei, ca indiciu al lipsei vieții, se întâlnește în credințele referitoare la strigoi. O altă credință conexă este cea referitoare la primirea nefirească a unei umbre a unui suflet. Se spunea că strigoii iau naștere prin manipulări ale umbrei.
Umbra avea potențialul de a prevedea vremea. Astfel, conform tradiției, de ziua Ursului sau Întâmpinarea Domnului, umbra juca un rol aparte. Se spunea din bătrâni că, în această zi de Stretenie, dacă ursul va ieși din bârlog și afară e soare, ursul își vede umbra. Atunci se va speria, se va întoarce în bârlog și va mai sta acolo încă șase săptămâni, cât va mai ține iarna.
