Golirea pușcăriilor, bucuria nebunilor

Eliberarea deținuților, în baza legii recursului compensatoriu, este ca o injecție toxică pentru un pacient anemic.

Din primul val de 529 de eliberați din penitenciarele patriei, județului Neamț i-au revenit 24. Printre ei, se află un criminal din Bahna, un altul din Păstrăveni – care figurează în evidențele poliției ca fiind autor de omor, dar a fost judecat pentru tentativă -, 8 hoți din Roman, Târgu Neamț, Mărgineni, Timișești, Crăcăoani și Icușești, un infractor la Codul rutier, de loc din Trifești, 10 tâlhari din Valea Ursului, Târgu Neamț, Piatra Neamț, Roman și Bicaz, un violator din Stănița, un scandalagiu din Horia și un altul, celebru nu doar în localitatea lui de domiciliu, din comuna Ceahlău.

Primul care s-a manifestat, indirect, a fost criminalul de la Bahna. ”A trimis-o pe mama lui la primărie, să vadă ce acte îi trebuie pentru ajutor social”, a declarat Emil Prisecaru, primarul de Bahna. ”Pe el nu l-am văzut la ochi, de altfel locuiește în satul Izvoare și n-a venit pe aici. Crima a fost cu ani mulți în urmă, știu că a omorât un bărbat și l-a incendiat, însă nu știu ce-a fost între ei. Eu ce să zic? Am întrebat-o pe maică-sa ce știe să facă băiatul, că, pentru ajutor social, va trebui să muncească niște ore și mi-a spus că nu știe să facă nimic”.

Al doilea proaspăt eliberat este din Rădeni, comuna Păstrăveni, și are 35 de ani. În ianuarie 2015, a fost condamnat la 4 ani de închisoare, pentru că și-a înjunghiat soția, de față cu cei doi copii. Femeia a fost salvată la limită, după ce-a fost transportată la spital, în stare de șoc hemoragic. Probabil că acum se află în Italia, unde voia să se întoarcă după divorț. Acesta a fost și motivul pentru care bărbatul a atacat-o: nu era de acord ca ea să plece din țară cu tot cu cei mici. Nimic nu-l împiedică să se ducă s-o caute.

Toți cei care au fost eliberați ca efect al măsurii compensatorii n-au niciun fel de restricție și pot călători oriunde, fără să aibă nevoie de acordul instanței, ca în cazul eliberării condiționate.

În afară de cei doi care au comis infracțiuni grave, contra vieții, a ieșit din închisoare și cunoscutul Viorel Uță, din Ceahlău, arestat în luna martie a acestui an. El a fost condamnat la 2 ani de închisoare pentru ultraj, după ce-a sfărâmat cu parul mașina unui consilier local, însă executase deja o bună parte din pedeapsă în arest preventiv. De-a lungul anilor, Uță a terorizat sătenii din comună, judecându-le comportamentul după propriile lui legi și pedepsindu-i, adesea cu bătaia și mai rar ”doar” apostrofându-i și amenințându-i. Dacă îndrăznea cineva să depună plângere împotriva lui, se declanșa sistemul de răzbunare, care a funcționat la toate victimele, până la consilierul local. În ciuda amenințărilor și a agresiunilor, acesta nu și-a retras plângerea, cum au făcut ceilalți localnici, iar Uță a ajuns după gratii. E de la sine înțeles că eliberarea neașteptată a provocat deja o… bucurie colectivă în Ceahlău.

Cei 24 de eliberați din Neamț sunt contabilizați doar până la data de 31 octombrie. Urmează ca porțile penitenciarelor să se deschidă, din nou, pentru alți 3.349 de deținuți din toată țara. Strict matematic, fără nicio analiză asupra infracțiunilor pe care le-au comis sau a pericolului social. Și, da, o parte din oamenii care vor fi nevoiți să trăiască în preajma acestor eliberați în masă vor accepta situația, ca primarul de Păstrăveni, care a spus că, oricum, bărbatul condamnat pentru că și-a înjunghiat soția ar fi scăpat din penitenciar într-o zi.

Problema este, în primul rând, la nivelul psihologiei individului, care, eliberat înainte de ispășirea unei pedepse, va avea tendința să creadă că va apărea o nouă oportunitate, astfel că riscul de recidivă imediată crește. Lucru, de altfel, demostrat de numărul mare de grațiați care, în mai puțin de un an, ajungeau înapoi la închisoare.

În al doilea rând, deși se spune că deținuții sunt ai societății, nu ai penitenciarului, societatea românească nu este pregătită, în niciun fel, mai ales acum, la debutul iernii, să absoarbă un număr atât de mare de infractori rămași fără cele 3 mese pe zi și unii, fără adăpost, fie el și mai mic de 4 metri pătrați. Olanda a reușit să-și închidă o parte din penitenciare, dar a aplicat anterior un program, prin care deținuții au fost obligați să-și găsească de lucru sau să meargă la cursuri. Nu să primească ajutor social.

* O soluție cu deconturi previzibile

Proiectul de lege, care a deschis porțile spre libertate pentru o cincime din deținuții din România, a fost depus în Parlament pe 31 ianuarie, iar pe 31 iulie legea a fost promulgată. Modificările între proiectul inițial – cel care a avut avizul CSM înainte de a intra în Parlament – și forma finală sunt de la simplu la dublu, cel puțin în privința acordării unei reduceri de 3 zile pentru fiecare 30 de zile executate într-un ”spațiu necorespunzător”, care a devenit de 6 zile.

În proiect, ”spațiul necorespunzător” era de 3 mp pentru fiecare deținut; în Parlament, suprafața minimă a devenit de 4 mp, la calcul excluzându-se orice încăpere cu destinația de grup sanitar sau de spațiu de depozitare. Acestui criteriu, deja ajustat cu un metru pătrat, în Parlament i s-au mai adăugat câteva care, practic, au pus ștampila de ”necorespunzător” pe toate penitenciarele din țară: lipsa accesului la activități în aer liber, lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilație, lipsa temperaturii adecvate a camerei, lipsa posibilității de a folosi toaleta privat și de a se respecta normele sanitare de bază, precum și a cerințelor de igienă, existența infiltrațiilor, igrasiei și mucegaiului în pereții camerelor.

Tot în Parlament s-a stabilit ca perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării într-un spațiu necorespunzător să se calculeze începând cu data de 24 iulie 2012. A fost data pronunțării primei hotărâri împotriva României, CEDO acordând despăgubiri de 20.000 de euro unui condamnat pentru omor, care s-a plâns de condițiile de detenție, inclusiv de cele de igienă, care i-au provocat probleme stomatologice și, pe cale de consecință, pierderea unor dinți. A fost una din sumele mari; în general, deținuții care au obținut despăgubiri au primit cam 5.000 de euro.

Declarațiile oficiale făcute pe marginea subiectului vorbeau de despăgubiri de 460.000 de euro pentru anul 2015, ”dublu față de anul 2014”.

Spre comparație, tot în 2015, DNA a instituit măsuri asigurătorii de jumătate de miliard de euro, pentru recuperarea prejudiciului din dosarele de corupție.

Și, tot spre comparație, din analiza făcută de Administrația Națională a Penitenciarelor, rezultă că este nevoie de 8 penitenciare moderne, costul fiecăruia fiind în jur de 140 de milioane de euro, pentru a rezolva problema condițiilor de detenție și a sancțiunilor CEDO.

România, însă, nu a avut niciodată acești bani din 2012 încoace, așa că singura soluție, aplicată în pripă, a fost eliberarea deținuților. Și nu în forma avizată de CSM, ci în una mult mai permisivă, fără un studiu de impact – care ar fi fost absolut necesar.

După ce s-a declarat surprins de numărul neașteptat de mare de beneficiari ai legii și a afirmat că speră ”să nu asistăm la o creștere a criminalității”, ministrul Tudorel Toader a răspuns criticilor referitoare la lipsa studiului de impact: ”Reamintim faptul că studiul de impact se face în procedura de elaborare și adoptare a legii! Din momentul intrării în vigoare, prevederile legii se pun în aplicare!”.

Procedura de elaborare a durat din noiembrie 2016 până în iulie 2017, dar n-a fost timp pentru un studiu, cum n-a fost nici pentru construit măcar un penitenciar din 2012 până în 2017!

Ar fi interesant de stabilit costurile anchetelor și ale proceselor în urma cărora cei 529 de deținuți, eliberați ca prim efect al legii, au fost condamnați.

Pe 31 octombrie, același ministru al Justiției a anunțat că ”este foarte posibil ca pe ordinea de zi a ședinței de Guvern să se afle o hotărâre prin care transferăm de la Ministerul Apărării la Ministerul Justiției trei foste unități militare amplasate în același perimetru la Unguriu, la Buzău, pentru a le transforma într-un penitenciar semideschis”. Postum…

Probabil că în următoarele ședințe de Guvern se va discuta și despre politicile de integrare și asistență a deținuților eliberați deja prin legea compensatorie. Riscul fiind ca jumătate dintre ei să-și piardă deja calitatea de potențiali beneficiari ai măsurilor de integrare, prin recidivă. Nemaivorbind că unități militare dezafectate și penitenciare care puteau fi modernizate existau și până în ziua de 31 octombrie 2017.

Scenariul este deja previzibil: până ce se va găsi o soluție în domeniul penitenciar, răul produs printr-o eliberare fără discernământ va fi decontat din buzunarele noastre, ale tuturor.

Și, în ciuda surprinderii declarate de ministrul Justiției și a temerii sale că ar putea crește infracționalitatea, Guvernul a mai dovedit o dată că e ”prevăzător”. Sigur că a luat în calcul creșterea criminalității și a apărut cu un proiect de lege despre drepturile victimelor. Unele neimpuse de CEDO. În esență, victima are ”dreptul” să depună plângere și să primească un traducător dacă nu cunoaște limba română , iar de la 1 ianuarie 2018 să beneficieze de un spațiu separat de așteptare, în sediile nou construite ale instanțelor, pentru a ”se evita contactul nenecesar dintre victime și presupușii agresori”. Cinic!

Cristina MIRCEA