Tradiții românești: Filipii de toamnă

Filipii de Toamnă sau Gădineții debutează la 14 noiembrie și au momentul culminant pe 21 noiembrie, la Filipul cel Șchiop.

Filipii se țin cu trei zile înaintea fiecărei lăsări de post. Trei se serbează toamna, în ultimele zile ale dulcelui dinaintea Postului Crăciunului. Aceștia sunt mai buni, afirmă credințele populare. La rândul său, 15 noiembrie semnifică un început, cel al Postului Crăciunului, care reprezintă o etapă de purificare a trupului și sufletului în întâmpinarea Nașterii Mântuitorului.

Originar din Betsaida Galileii, Sfântul Apostol Filip este cel de-al treilea Apostol chemat la Misiune de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. După Înălțarea Domnului la cer, Sfântul Apostol Filip a propovăduit credința creștină în Asia. Documente descoperite recent atestă că Sfântul Apostol Filip l-a însoțit pe Sfântul Apostol Andrei în Schitya, Dobrogea de astăzi, pentru a face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu. Această documentare a fost realizată de către prof. univ. dr. Emilian Popescu. Sfântul Apostol Filip a fost martirizat în cetatea Hierapolis, din centrul Asiei Mici, unde a fost răstignit cu capul în jos.

* Obiceiuri și credințe străvechi de Filipi

În Calendarul popular, Filipii sunt descriși ca niște apostoli care, pe vremea prigonirilor în contra creștinilor, au fost dați într-o groapă cu lupi, de unde au scăpat nevinovați. Bătrânii povesteau că acești Filipi au fost ”șase frați zdrențăroși, cari rătăceau prin lume și aveau putere să schimonosească, să pocească pe cei care nu le țineau zilele lor”.

Unul din Filipi, fiind șchiop, a rămas în urmă și de aceea se ține mai târziu, în ziua de 21 noiembrie. ”Toți Filipii te mai pot ierta”, spuneau bătrânii, ”dar Filipul șchiop niciodată”.

Filipii se țineau și de femei, și de bărbați, iar mocanii o țineau atâtea zile câți cai aveau. De obicei, se ținea trei zile – 12, 13 și 14 noiembrie. Ca să mai scape de ele, le mai dădeau copiilor la căsătorie câte o zi de ținut.

Prin alte zone, Filipii se serbau patru-cinci zile, însă nu una după alta, și fiecare noră era datoare să țină atâtea zile câte a ținut soacra sa.

În unele sate, în care tradițiile străvechi încă mai aveau ecou în conștiința oamenilor, Filipii erau văzuți ca niște zei ai casei. Aceștia erau în număr de unu, doi, trei sau chiar șase, protectori ai casei, în onoarea cărora numai femeile măritate sau rămase văduve țineau sărbătoarea, în intervalul 12-17 noiembrie, nemuncind nimic.

Existau și obiceiuri complexe în familiile de altădată. Astfel, când fata, măritându-se, părăsea casa părintească, iar mama ei rămânea fără altă fată și murea fără noră, atunci tânăra își lua și ținea și Filipii mamei sale sau ai casei părintești, pe lângă cei ai soacrei. În felul acesta au ajuns Filipii la un număr de șase, după cum descrie etnologul T. Pamfile. Dacă a avut mai multe fete, mama rămânea fără Filip.

* Cum să-ți fie bine de Filipi

Printre bătrânii rămași în viață, mai umblă vorba că Filipii apărau casa de rele, de primejdii, de foc, de lupi, de șerpi. Prin unele părți, se credea că Filipii sunt niște sfinți, mai mari peste fiarele sălbatice sau peste lupi. O altă variantă susținea că Sfântul Petru poruncește câinilor lui să mănânce vitele celui care nu va ține aceste zile.

Uneori, pe perioada Filipilor, se ținea o secure atârnată de lemnul coșului, pentru ca întreaga familie să fie păzită de pagube.

Filipii de Toamnă sau Dragostițele. A doua denumire a apărut pentru că acum este perioada în care se îndrăgostesc lupii, iepurii etc., pentru împuiere.

Interdicțiile erau cel mai adesea însoțite de povești înfricoșătoare. ”Se povestește că o femeie, neavând alte vite decât o scroafă, a lucrat în aceste sărbători, zicând că n-o să aibă ce-i răpi lupii, căci scroafa o va ține-nchisă tot anul. Într-una din zile, din întâmplare, scăpându-i scroafa din cocină, a fost mâncată de lupi prin pădure. De aci înainte, a sărbătorit și ea aceste zile”. Această poveste a fost culeasă de folcloristul Th. Speranția.

Se mai povestește că ”o altă femeie, neavând nicio vită, a lucrat în aceste sărbători, zicând că n-o s-o mănânce lupii pe ea, căci vite n-are. Într-una din zile, trecând printr-o pădure, a fost urmărită de lupi până la marginea pădurii, unde a și mâncat-o”.

Tot acum își fac simțită prezența și forțele supranaturale. Babele speriau oamenii, spunând că strigoii care umblă în această zi nu vor mai avea nicio putere asupra celor ce vor păzi aceste zile cu nelucru. După ce trecea sărbătoarea Filipilor, femeile se fereau să lase afară, până la Sânt Andrei, limbile de meliță cu care au melițat cânepa, ca să nu se bată cu ele strigoaiceele, până ce pământul se cutremură.

* Superstiții de Filipi

În această zi, se lipea gura sobei, ca să se lege și gura lupului. Gospodina n-avea voie să măture prin casă sau să dea gunoiul afară. Prin unele părți, se mătura noaptea și gunoiul, se ținea strâns după ușă trei zile, după care se ardea și, apoi, se arunca afară.

De asemenea, gospodina n-avea voie să coasă, mai ales cu roșu, să împungă în piele sau să ia acul ori alt lucru ascuțit în mână. Ea trebuia să nu macine, să nu toarcă, să nu pieptene lâna și să nu dea nimic cu împrumut, mai ales sărături și foc.

Dacă dădea cineva cenușă cu cărbuni în noaptea de Filipi, se spunea că vine lupul și-i mănâncă ceva de pe lângă casă. Dacă n-avea ce mânca, atunci îl mânca pe om. Astfel, gunoiul nu trebuia dat afară în timpul Filipilor, căci, dacă ar fi fost dat afară, lupii scormoneau prin el, în căutarea cărbunilor, pentru că ”lupii nu se pot prăsi până când nu mănâncă un cărbune din vatră în zilele de Filipi”.

Cine nu ține Filipii se poate îmbolnăvi. E chiar o expresiune din popor: ”L-a lovit din Filipi”!