Când a luat foc Piața Centrală, s-a spus că a fost un incendiu prefect suprapus peste problemele de la societatea CMI Urban și care a făcut scrum multe din grijile conducerii societății și a municipalității. Nimeni nu a putut – ce-i drept, nici nu s-a străduit – să demonstreze acest scenariu, așa că el rămâne doar la nivelul folclorului local. Când primarul Dragoș Chitic s-a încăpățânat, o lungă perioadă de timp, să susțină că doar Urban poate administra piața în mod legal și profesionist, fără să aducă argumente economice convingătoare, a fost clar pentru toată lumea că se pregătea o nouă afacere.
Administratorul special al societății în insolvență, dl. Ștefan Vulpe, declara tăios în Mesagerul de Neamț că ”Piața nu poate funcționa fără niște investiții ale Urban și, pentru mine, acesta este un punct tare în momentul când vorbesc că vreau să avem administrarea pieței. La Urban este inelarea cu apă și inelarea de la canalizare, care preia tot ce se cheamă piață. Sunt investiții ale Urban și Piața nu poate funcționa fără aceste investiții. Și, dacă tot vorbeam despre niște investiții pe care nu vrea să mi le plătească Primăria, păi puteți fi siguri că, în condițiile în care nu primim banii, nu se deschide piața! Vorbim aici de o valoare de piață de circa 4 milioane lei!”. Declarația belicoasă continua: ”Eu vreau să fac acest contract, de administrare a pieții. Eu vreau să merg cinstit, onest, cu o redevență corectă, 5, 7 sau 10%, nu știu încă, trebuie să-mi închei socotelile, dar vreau să particip și sunt atât de hotărât, încât fie iau piața, fie primesc banii pe investițiile de acolo – de la primărie sau de la cine câștigă, nu știu de la cine -, fie plec!”.
* Pleacă dl. Vulpe sau plătește Primăria?
În acest moment, licitația pentru administrarea noii piețe a ajuns în instanță, iar conducerea Primăriei a ajuns la mintea de pe urmă și a acceptat să administreze în regie proprie piața. Urban a rămas cu inelul, cu redevența (fantezistă, după părerea noastră) promisă, de aproape 70 %, și cu un șef obișnuit să-și țină promisiunile publice. Numai că plecarea dlui Vulpe de la Urban nu convine Primăriei (ar putea spune de ce pleacă, cum s-a ajuns la situația actuală, care este mecanismul prin care societatea a avut bani de salarii enorme pentru șefi, etc) și, așa, a apărut în fața consilierilor locali un proiect privind trecerea inelului cu apă și canalizare, de la Urban la Primărie. Modelul este unul consacrat, acela al dării în plată, o formulă care ascunde o banală compensație între datoriile Urban la Taxe și Impozite locale și o valoare declarată a unor investiții din piață.
Proiectul despre care vorbim este intitulat, cuminte, ”hotărâre privind stingerea unor creanțe fiscale și nefiscale” și pleacă de la un raportul unui evaluator. În sinteză, consilierii aveau de aprobat stingerea unor creanțe datorate de CMI Urban către municipiul Piatra Neamț, prin ”darea în plată a bunurilor mobile rețea alimentare cu apă, rețea canalizare menajeră și rețea canalizare pluvială, situate în Piața Agroalimentară, în valoare de 1.184.975, 82 lei cu TVA”.
Aparent, o afacere care mulțumește pe toată lumea: Primăria primește niște bunuri de la un datornic și viața merge înainte, Urban scapă de o parte a datoriei, administratorul special are onoarea intactă și se rezolvă o problemă.
În realitate, municipiul primește un bun de la societate, trimisă în insolvență în mod artificial chiar de cei care-i conduc destinele, care a făcut datorii pentru că nu a fost respectată legea și s-au cheltuit bani pe investiții care nu au fost asumate de beneficiarul numit Primărie! Practic, niște datorii se mută, pe hârtie, dintr-un loc în altul.
Interesant este de urmărit cum s-a ajuns la aceste valori, cine-și asumă răspunderea pentru ele și dacă ”darea în plată” nu este doar o mișcare prin care este ajutată societatea să mai scape de o parte din datorii, din moment ce conducerea a fost cuminte și a acceptat toate sugestiile de la primărie.
* Pe ce mai este proprietar CMI Urban în Piața Agroalimentară?
Prima întrebare, care vine firesc, este dacă CMI Urban mai deține vreun bun în zona respectivă, potrivit unor documente oficiale aflate în circuitul public. Potrivit hotărârii nr. 180/2015 a Consiliului Local Piatra Neamț, s-a predat zona pieței către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin Compania Națională de Investiții, un teren, în suprafață de 13.753 mp, și ce mai rămăsese din clădire după incendiu. După aceea, s-a încheiat un protocol de predare a amplasamentului, înregistrat la minister cu nr. 69890/28.08.2015, deci după trei luni. Din acest moment, terenul nu mai aparținea Primăriei, el fiind predat, conform protocolului, liber de orice sarcini.
Primăria a preluat, deci, în 2015 totul, clădire și teren, libere de sarcini și le-a dat mai departe. Au existat și alte hotărări care pot fi aduse în sprijinul argumentației. Important este că Urban nu mai avea, oficial, nicio treabă în zonă. Că, în realitate, ei au încălcat legea cu complicitatea tuturor autorităților care au închis ochii la ilegalități, este o altă poveste. În acel moment, nimeni nu și-a pus problema utilităților respective, pentru că toți doreau să fie începută reconstrucția pieței. Urban nu a cerut bani Primăriei, iar aceasta, repetăm, a predat un teren și o clădire libere de sarcini, deci fără codițe, de niciun fel. Când a preluat clădirea și terenul, ele au rămas la Primărie, deci nu mai poate fi vorba de vândut niște bunuri din zona respectivă către cel care este proprietar!
Dacă așa au stat lucrurile, despre ce dare în plată vorbim acum? Subiectul acestor utilități a fost făcut public doar atunci când a început să se pună problema administrării pieței și a găsirii de argumente valabile ca ea să fie atribuită Urbanului.
Dacă ar fi existat o înțelegere unanimă pe subiectul administrării pieței, acesta nu ar fi fost pus pe tapet. Cum acest lucru nu a fost posibil, a fost pusă la încercare iscusința financiară a combinatorilor locali, care au încercat să dea credibilitate subiectului. Numai că, spuneam deja, terenul respectiv era liber de orice sarcini la momentul predării.
Acum, aflăm că investițiile respective s-ar fi făcut prin 2005 sau chiar înainte de 1989! Unde este adevărul și de ce a fost promovat un asemenea proiect? De ce acceptă Primăria un asemenea troc, în condițiile în care ar putea să nu ia în seamă pretențiile celor de la Urban și, cel mult, să forțeze un proces?
Este foarte simplu, pentru că primarul Chitic a folosit, chiar el, argumentul în perioada când avea interesul să treacă piața la Urban, iar acum nu se poate dezice de propriile afirmații făcute în public. Mai ales că, în caietul de sarcini al licitației, apare o frază care se referă la aceste utilități! Și pentru că, într-un proces corect, pot ieși la iveală multe lucruri neplăcute pentru diverse personaje, care acum se mai află la butoane.
* Cum s-a ajuns la valoarea de 1.184.975,82 lei? Evident, prin evaluare!
Trebuie să recunoaștem că au existat câțiva pași până să se ajungă la proiectul din Consiliul Local și la prețul cerut acum Primăriei. Pe 21 noiembrie 2017, deci cu 7 zile înainte de ședința de consiliu, Urban înainta către UAT Piatra Neamț un raport de evaluare și două propuneri. Prima: să închirieze utilitățile respective contra sumei de 20.000 lei fără TVA. A doua: să le vândă contra sumei de 1.184.975,82 lei, dar numai dacă i se virează societății suma necesară plății TVA-ului! În mod ciudat, pentru o societate în insolvență, care are interes de a acumula cât mai mulți bani ca să poată depăși greutățile financiare, nu se pune în niciun moment soluția de a scoate la licitație respectivele utilități, pentru a obține un preț cât mai bun. Mai ales că, în interviul acordat Mesagerului în 2016, Ștefan Vulpe vorbea despre o valoare de piață apropiată de 4 milioane!
De ce vânzare directă către primărie și nu licitație? Nu vrem să ne dăm cu părerea în avans, dar este puțin probabil că ar fi putut fi găsite argumente legale pentru a organiza o asemenea licitație, fără ca primăria, de data aceasta atinsă la interes, să o conteste.
Expertiza la care face trimitere Urban și pe care executivul Primăriei și-a însușit-o fără contraargumente este destul de interesantă. Expertul se numește Ilie Mișu Chiruc și s-a executat la cererea celor de la Urban. Inspecția pentru evaluare a fost făcută pe 16.11.2017 și, deja, pe 21 ea ajungea la Primărie.
De la început, evaluatorul ia distanță mare de eventualele probleme viitoare și delicate: documentele i-au fost puse la dispoziție de client, care poartă întreaga răspundere pentru verdicitatea lor, evaluatorul nu-și asumă nicio răspundere în cazul în care ele nu corespund realității; nu-și asumă nicio responsabilitate privind descrierea situație juridice, care se bazează pe documentele furnizate de Urban, evaluatorul nu dă nicio garanție asupra preciziei lor etc.
Din punct de vedere tehnic, ni se spune că, pentru proprietatea evaluată, a fost determinată valoarea de piață. În fraza imediat următoare din raport, aflăm că nu există o piață specifică pentru acest tip de mijloc fix (!) așa că a fost aleasă metoda ”costului de rconstrucție prin devizele de lucrări, reactualizate la prețurile zile și afectate de deprecierile fizice, economice și funcționale”. Alfel spus, se folosesc documente aflate în arhiva Urban, la care se adaugă niște coeficienți de actualizare.
Tabelele de mai jos explică cum s-a ajuns la niște sume privind utilitățile respective. Interesant este că, pe tabel, apare și un post de transformare despre care nu se spune nimic în cuprinsul proiectului de hotărâre, dar care este cuprins în preț.
Probabil că specialiștii din Primărie vor putea explica cum valoare devizului la nivelul anului 2005 ajunge să fie mai mare în 2017, ca, apoi, să poată fi depreciată cu un procent rezonabil și să se ajungă la suma deja amintită, de 1,28 milioane lei astăzi.
* Contraexpertiza Primăriei: o notă internă de 6 rânduri!
Exact în ziua când se înregistra raportul de evaluare la primărie, Serviciul Patrimoniu, Autorizări și Transporturi primește o notă internă, care dă greutate raportului de evaluare. Pentru acuratețe, trebuie să spunem că este semnată Mariana Gavril, de la Serviciul Gospodărire comunală și sună extrem de profesional: ”Referitor la obiectivul de investiții Piața Centrală Agro-alimentară Sfîntul Gheorghe din municipiul Piatra Neamț, vă transmitem că în cazul în care Municipiul Piatra Neamț ar contracta lucrările de execuție a Rețelelor exterioare de alimentare cu apă, canalizare menajeră și Canalizare pluvială la obiectivul sus-menționat, estimăm că valoarea lucrărilor este de 1.253.313,14 lei cu TVA”!
Evident, o asemenea estimare, la 14 bănuți, este extraordinară și ne face o imagine a preciziei cu care se lucrează în instituția publică. Interesant este că nici aici nu se vorbește despre postul de transformare, semn că a fost o proastă comunicare pe traseul Urban, serviciul patrimoniu și cel de gospodărire comunală! Noi remarcăm doar prețul, cu un pic mai mare decât cel stabilit în evaluare, fix cât este necesar să se poată justifica simulacrul de cumpărare!
Nu insinuăm că este vorba de o hârtie făcută la comandă, doar semnalăm coincidența de sume și date, plus inadvertențele pe obiective, unde nu apare postul de transformare.
* Un mister rezolvat: datoriile Urban
În anexele puse la dispoziția consilierilor locali, apare o adresă de la Direcția Taxe și Impozite Piatra Neamț, în care apare suma care cumulează datoriile Urban către muncipalitate: 10.764.817 lei! Baza datoriei (vezi tabelul cu datoriile Urban) o reprezintă veniturile din concesiuni, peste 95%!
Să ne reamintim o declarație a domnului Ștefan Vulpe cu privire la intrarea Urban în insolvență: ”Practic, această insolvență se datorează unor neînțelegeri și tărăgănări de evidență contabilă, deci nici măcar de analiză financiară și unor interpretări juridice anormale. Atâta timp cât primăria este datoare la Urban cu aproximativ 8 milioane de lei, începând cu lucrările de la Sala Polivalentă, cu cele din mall, cu iluminatul public, inclusiv cel de la Văleni, cu lifturile de nu știu unde…”
Scăzând milionul pentru utilitățile de la Piață și adăugând cele 8 milioane de care amintea dl. Vulpe, se poate trage linie și, fără teamă, se poate spune că Urban ar scăpa de probleme. Asta dacă se pun de acord cele două părți, așa cum au făcut de mai multe ori înainte.
Valentin BĂLĂNESCU
P.S.: În ședința Consiliului Local de marți, 28 noiembrie, care s-a desfășurat după redactarea acestui material, proiectul de hotărâre cu darea-n plată a picat, fiindcă nu a întrunit necesarul celor două treimi din voturile aleșilor.
