După Decembrie ’89, s-a spart conducta cu libertăți. Printre altele, românii au câștigat și dreptul de a întreba. Orice, pe oricine, indiferent de poziția politică pe care o are în societate. Așa s-au născut întrebările ”Ce ai făcut în ultimii cinci ani?”, ”Cum ai dori să arate Parlamentul țării?”, ”De ce 2017 a fost numit un an al încercărilor?”, ”Cum va fi anul care abia a început? Mai bun, mai rău?”…
La aceste întrebări, s-ar putea răspunde cu o nostimadă. Cică nea Ficat, bețivănelul cartierului Precista din Piatra Neamț, venea de la Revelion pe mai multe cărări, lălăind cât îl țineau bojogii. Garcea milițianul, omul legii, s-a dat la cetățeanul turmentat. L-a luat de guler. Voia să constate cât era de machit, dacă știe măcar în ce an trăiește. L-a întrebat prompt: ”Tovarășul, ia spune mata în ce an ne aflăm noi?”. ”Într-un an hotărâtor”, a răspuns bețivanul, profetic, că așa auzise el la televizor, pe la marii politicieni, șnapanii ăia carismatici, cu mașini bengoase, cu geamuri fumurii, cu girofar. Ei ne îmbrobodesc permanent în mesajele de Anul Nou. De aproape trei decenii, la Revelion, ne zic despre ”anul hotărâtor”, care începe cu prima zi a lui ianuarie, când tot românul încă e mahmur și la regim cu ciorbă de potroace.
Astfel de discursuri apoase, cu ”anul hotărâtor”, au rostit și cei trei foști președinți din dinastia ”-escu”, Iliescu, Constantinescu și Băsescu. Primul a umblat toată viața cu cravată roșie și cu pulover împletit de soția lui Gorbaciov. Al doilea, ”n-a lăsat nicio urmă în istorie”, iar matrozul a fost cel mai nociv președinte al României.
Nimeni n-a uitat Revelionul la care, pentru prima dată în istoria revoluționară, președintele țării și premierul au prezentat, amândoi, mesaje de Anul Nou. Nea Nelu a vorbit despre modificarea Constituției realizată de Iorgovan, iar cel mai mare vânător al țării a declarat că suferă laolaltă cu cei care n-au ce să le pună copiilor de mâncare pe masă. Că n-a fost crezut de toți românii, asta e altă problemă. Din ”spiciurile” celor doi, a reieșit că România se află într-un ”an hotărâtor”, deci pe drumul cel bun. N-a fost!
Cuvintele ”an hotărâtor” sunt permisive și neclare. Nu vestesc nici răul, nici binele. Oferă două posibilități: să te salvezi ieșind din groapă cu carul sau să te afunzi până la osie în terenul mlăștinos. Dacă 2018 va fi numit an ”hotărâtor” de experți, situația devine albastră. Românii sunt sastisiți de politică și politicieni. Consideră România locuită de două ”popoare”: bogații și săracii. Primii sunt puțini și ghiftuiți, cei mulți sunt lăsați în voia soartei. Aceeași poporeni amărâți, întrebați de analiști pe ce drum merge România, au răspuns, în proporție de 46%, ”pe calea cea proastă”. Datele oferite de mass-media îngrijorează pe orice cetățean conștient. Nici buletinul meteo nu ne încurajează: va fi secetă și în vara ce vine. Vai de capul agriculturii, probabil de aceea actualii guvernanți nici n-o mai pomenesc, au scos-o din ”grijile” lor.
În această conjunctură de neinvidiat, este normal ca investitorii străini să ocolească România. Sau, dacă vin, fac gheșefturi. Un exemplu?
Prof. Eugen Stănescu, directorul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, a dat publicității rezultatele unei cercetări de-a dreptul tulburătoare. Ne arată tuturor românilor cât aur s-a scos din România, începând cu 1425 până astăzi. Și, atenție!, cât aur se mistuie acum, sub acoperirea ”ingineriilor financiare ale multinaționalelor”. Cifrele, pur și simplu, înfioară!
Birurile plătite la Poartă au reprezentat 341 tone aur între anii 1415-1878. În ultimii 27 de ani, Imperiul Transnațional a scos din țara noastră o avere de 3,3 ori mai mare decât au scos din Moldova, Muntenia, Oltenia, Banat, Transilvania și Bucovina toate imperiile care ne-au înconjurat între anii 1415-1945, adică 530 de ani. Este că am avut o țară bogată? Este că turcii erau copii de țâță, comparativ cu profitorii mileniului III?
Cu cele 90 de miliarde scoase din țară doar anul trecut, în 2017, se puteau construi 9.000 km de autostradă. De ce nu s-au construit?
Ce spun guvernanții despre cele sesizate mai sus? Guvernul ne asigură că toate sunt bune și frumoase, că mergem pe calea cea dreaptă, că e bine și va fi și mai bine. Opoziția contrează… ne tot avertizează că lucrurile merg prost, că mergem pe un drum primejdios, că, la capătul lui, dacă se continuă așa… o vom da în bară. Noi pe cine să credem? Niciodată nu se știe ce surprize ne oferă viitorul. 
Un lucru e clar, 2018 va fi un an greu pentru politicienii cu dosare penale. Asta nu înseamnă că am întors spatele Europei. Nicidecum. Iubim Europa și suntem mândri că facem parte din acest ”club select”, care, din când în când, mai scârțâie (v. ”cazul” Marea Britanie). Cum vom trăi, noi, românii, în 2018? An greu pentru politicieni, vor cădea multe capete, an bun pentru amărășteni, că ăștia sunt obișnuiți cu nesiguranța zilei de mâine și dormitul în catacombele târgului.
Ni s-a dus buhul în lume. În ultimii ani ne-au vizitat țara foarte mulți străini. Unii din ”putredul” și ”decadentul” Occident. Nu-i rău. Ne cunoaștem reciproc. Turiștii au venit din curiozitate, de plăcere, pentru business sau șmecherii financiare, cu ajutoare pentru sinistrați, după fătuci, că sunt frumoase și focoase folcloristele. Au venit solo sau în gașcă. S-au simțit minunat, le-au plăcut și bucatele României. Au mâncat hulpav mămăliguța tăiată cu ață, șuncă, sarmale, mici, caltaboși… Dom’le, nu se mai săturau! Obsedați de captatio benevolentiae (obținerea bunăvoinței), dar și cu un tradițional simț al ospitalității, toți străinii au fost primiți cu pâine și sare, cu brațele deschise. Paradoxal, unii dintre ei au rămas total surprinși de ce au văzut pe pământul mioritic. I-am dezorientat. Credeau că trăim în peșteri și ne îmbrăcăm cu piei de animale proaspăt jupuite. Așa se explică de ce Bucureștiul a fost confundat cu Budapesta sau Sofia. Că România nu poate fi localizată cu acribie pe harta lumii, de către plimbăreți. La o recentă întâlnire la nivel înalt cu yankeii, aliații noștri au confundat tricolorul cu steagul din maica Rusia. Și ni l-au pus sub nas, pe masă. Să mori de râs, nu alta! Cu așa aliați, puteți dormi liniștiți? De unde atâta necunoaștere și indiferență față de noi? Dintotdeauna!
Recent, niște danezi au debarcat în municipiul Piatra Neamț. Au făcut ochii mari, cât cepele sârbești, când ne-au văzut urbea cochetă, frumoasă, cu prestanță, cu iz european, cum se spune. Că i-am plimbat și noi numai prin centru, asta e metodă veche, se practică și la casele mari.
Un grup de suedezi, spălăciți rău de tot, blonzi, ne-au scormonit curioși pădurile de sub Ceahlău. Au rămas ca la dentist când au văzut că ne batem joc de pădurile patriei. Patria lor, Suedia, are cele mai mari păduri din toate țările europene. Și, atenție!, importă lemn din România. Ei nu taie un copac! Se gândesc și la viitor, la generațiile care vin. Noi ”radem” tot, tot, tot. Nu avem nevoie de oxigen, noi vrem bani. Am golit țara de păduri, codrii de vânat, apele de pește. Mai avem uraniu la Grințieș, Neamț, aur la Roșia Montană, grâu pe ogoare. Pe astea când le înstrăinăm?
Revenind la ale noastre, știți ce fac judecătorii când se împotmolesc în redactarea unei hotărâri definitive? Amână procesul, stabilesc un alt termen, la calendele grecești. Așa fac și aleșii noștri care ocupă jilțuri decizionale. Când se încurcă ițele, spun poporenilor că ”anul viitor este hotărâtor” pentru țară. Și poporul, credul, tot crede, paradoxal de vreo trei decenii. Nu-i cam mult? Președintele Iohannis, de Revelion, ne-a transmis un mesaj încurajator: ”Uniți și solidari, avem puterea de a construi o Românie mai bună”. Discutabil.
Prof. Dumitru RUSU
FOTO: Pixabay
