Dr. Vasile Diaconu, o nouă carte despre trecutul județului Neamț

Recent, dr. Vasile Diaconu, cercetător la Muzeul de Istorie și Etnografie din Târgu Neamț a publicat o nouă carte despre trecutul zonei Neamțului, dar a dobândit și două atestate profesionale deosebit de importante, despre care vom afla detalii din rândurile de mai jos.

-În vară ne-am întâlnit pe șantierul arheologic de la Răucești. Cu ce s-a îmbogățit activitatea dumneavoastră de atunci?

Șantierul arheologic de la Răucești a fost doar un segment al activității pe care am desfășurat-o la Muzeul din Târgu Neamț în ultima jumătate de an. Din fericire pentru noi și pentru tot ce înseamnă patrimoniul național, am avut un an bogat din punctul de vedere al activității de teren. În toamnă, tot la Târgu Neamț, împreună cu alți colegi de la Complexul Muzeal Județean Neamț am efectuat cercetări preventive în situl cucutenian de pe Dealul Pometea, din incinta parohiei Sf. Mihail și Gavriil. E absolut fascinant trecutul acestei zone și vestigiile care așteaptă să fie descoperite.

-Am văzut că ați publicat de curând o nouă carte. Ce ne puteți spune despre ea?

În esență, munca oricărui arheolog trebuie să aibă două coordonate principale: recuperarea vestigiilor și difuzarea informației științifice. Tocmai de aceea, pe lângă munca efectivă de cercetare arheologică, suntem nevoiți să desfășurăm și activitate publicistică, în sensul valorificării rezultatelor muncii noastre. Așa cum ați menționat, la sfârșitul anului trecut a ieși de la tipar un volum aflat sub coordonarea mea, intitulat ,,Izvoarele de apă sărată din microzona Agapia-Bălțătești-Ghindăoani”, apărut la Editura Constantin Matasă din Piatra Neamț.

-Care este legătura dintre arheologie și izvoarele de apă sărată?

Zona Neamțului dispune de o resursă remarcabilă, respectiv sarea, care apare în natură sub forma izvoarelor de slatină. În vecinătatea unor astfel de izvoare au fost identificate numeroase și consistente vestigii arheologice, unele cu o vechime considerabilă, de peste opt milenii. Încă din acele timpuri sarea a fost întrebuințată în scop alimentar, pentru dieta animalelor, dar și cu rol terapeutic. Toate aceste realități m-au determinat să realizez o cercetare microzonală, care corespunde teritoriului actual al comunelor Agapia, Bălțătești și Ghindăoani. În acest areal sunt cunoscute mai multe izvoare sărate, cele mai frecventate fiind cele de la Bălțătești, a căror utilizare în scop terapeutic este recunoscută de peste un secol și jumătate. Și ca să vă răspund pe deplin la întrebare, noi, arheologii, prin studierea vestigiilor legate de exploatarea sării, putem estima care a fost importanța acestui mineral în decursul timpului, de la valoarea simbolică sau de bun de prestigiu, până la întrebuințările comune.

-Deși sunteți tânăr, am înțeles că la sfârșitul anului trecut ați devenit arheolog expert. Cât e de ușor să ajungi la această etapă profesională?

Foarte multe lucruri nu sunt ușoare, dar dacă există determinare, unele dintre ele pot fi dobândite. E adevărat, în ultima ședință, din decembrie, a Comisiei Naționale de Arheologie, de pe lângă Ministerul Culturii, am fost validat ca arheolog expert, calitate care îmi permite să conduc diverse șantiere arheologice, fie că e vorba de cercetări preventive sau sistematice. Pentru a dobândi acest statut a fost nevoie să îndeplinesc anumite condiții, cele mai importante fiind activitatea de cercetare în teren și cea științifică (cărți, studii, articole).

-Tot de curând ați obținut și calitatea de expert pe bunuri de patrimoniu. Ce înseamnă acest fapt?

Ca o etapă firească a muncii de muzeu și a acumulării unei anumite experiențe profesionale am devenit și expert pe bunuri de patrimoniu mobil pentru perioada preistorică. Asta înseamnă că unele obiecte arheologice, pentru a fi incluse în patrimoniul național și implicit pentru a fi protejate, au nevoie de o validare a importanței lor, ori eu pot să fac tocmai acest lucru.

Dincolo de știință, istoria este o resursă, care, spre deosebire de altele, nu se epuizează, ci este într-o permanentă completare. Dar totul pleacă de la interes și conștientizare. Istorie nu înseamnă doar figuri legendare și fapte eroice. Orice obiect mărunt, orice ciob, constituie o parte a trecutului nostru. Este important să avem disponibilitatea să conștientizăm importanța acestor lucruri. Spre exemplu, nu vom înțelege niciodată cum se purtau marile războaie din vechime dacă nu vom cunoaște amănunte legate de modul de viață al oamenilor, de nevoile lor, de manifestările lor. Iar tot acest ansamblu îl putem percepe dacă analizăm micile fragmente de istorie, fie că sunt unelte de piatră, fie ca sunt monede, fie că sunt documente scrise.