O vedetă populară

Ionela Loredana Brănişteanu are 30 de ani, este interpretă de muzică populară şi profesor de canto popular în cadrul Asociaţiei Culturale ”Ozana”. De loc din comuna Vânători-Neamţ, Ionela a devenit o prezenţă constantă şi apreciată la mai toate manifestările cultural-artistice, din zona Neamţului şi nu numai. Recent, a participat în celebra emisiune a lui Cătălin Măruţă de la Pro TV, alături de Ansamblul folcloric ”Ţinutul Zimbrului”. Căsătorită de doi ani, Ionela este şi mama unei fetiţe, acum în vârstă de 4 luni.

* ”Sunt un om simplu şi popular”

– Care e povestea Ionelei Brănişteanu?

Ionela Branișteanu – un om simplu și popular totodată. M-am născut în Vânători-Neamț, într-o familie frumoasă, cu părinți iubitori, respectuoși și cu frică de Dumnezeu. Am urmat cursurile Școlii Gimnaziale Nr. 1 Vânători-Neamț, astăzi Liceul Tehnologic ”Arhimandrit Chiriac Nicolau”, după care am continuat studiile cu clasele a IX-a și a X-a, la Liceul Tehnic ”Ion Creangă”, iar a XI-a și a XII-a la Liceul de Artă ”Victor Brauner” Piatra Neamț. Dragostea mea pentru muzică m-a purtat mai departe, spre Universitatea de Arte din Iași, unde am și încheiat, cu Master în Educație Muzicală.

– De ce muzica populară şi nu alt gen? Ce te-a atras spre folclor?

Pentru că, sincer, am simțit că este genul prin care mă pot exprima mai ușor, care mă reprezintă pe mine așa cum sunt și care mi-a fost insuflat de dascălii școlii unde am învățat. Am avut, în clasele I-IV, învățătoare pe doamna Maria Zaharia, un om excepțional, ce a știut să îmi călăuzească pașii spre muzică, iar mai apoi pe soții Angelica și Mihai Iațeșen, ce m-au îndrumat spre muzica populară. Alături de ei, în cadrul Ansamblului Folcloric ”Șezătoarea”, m-am format și eu. Acolo am învățat ce înseamnă să culegi cântece de la bătrânii din sat, ascultând pe Nea Ion Vâju cântând la fluier, pe doamna Elena Vlad cântând cu lacrimi în ochi balade și cântece din satul Vânători sau pe rapsodul popular Ion Tulan, din Nemțișor, interpretând cântece de război, de haiducie, de cătănie. De la el am învățat Cântecul Haiducului Coroi, care a trăit în Munții Neamțului, și cântecele vechi de război. Am simțit muzica populară ca parte din sufletul meu și nu am mai putut să renunț. Am știut că doar prin folclor îmi pot reprezenta zona la nivel național, îmbrăcând costumul popular autentic din Ținutul Neamțului și cântând ceea ce am învățat de la bătrânii satului.

* Folclorul românesc autentic este parte a istoriei poporului

– Cum decurge o zi din viaţa ta profesională?

E una plină de entuziasm! Am trei grupe de elevi la cursul de canto popular, asta însemnând 65 de copii, cu vârste cuprinse între 4 și 18 ani. Nu știu când trece timpul, din momentul în care intru în sala de curs. Spre exemplu, sezonul acesta, de iarnă, am pregătit cu copiii din grupa 1, care poarta numele de ”Urmașii lui Ștefan Vodă”, colinde din toate zonele folclorice. Lucrez cu ei la un repertoriu pliat pe toate evenimentele din cadrul unui an calendaristic. Din punct de vedere profesional, încerc să insuflu copiilor dragostea mea pentru cântecul popular, să mă cobor la nivelul lor de a înțelege, să mă fac explicită, ca, mai apoi, și ei să se ridice la nivelul cerințelor mele.

– Care e diferenţa între muzica populară şi folclorul românesc autentic?

Muzica populară este o manifestare artistică a gândirii și trăirii sufletești a omului, pe când folclorul românesc autentic este parte a istoriei poporului, ce a fost transmisp prin viu grai, din generație în generație. Prin definiția sa, folclorul reprezintă totalitatea creațiilor artistice, literare, muzicale și plastice, a obiceiurilor și tradițiilor populare dintr-o anumită regiune. În esență, foclorul este o știință cu un spectru mult mai larg. Muzica populară, însă, rămâne parte a folclorului. Continuitatea folclorului muzical românesc depinde astăzi de interpreții de muzică populară și de repertoriul pe care aceştia îl aleg pentru a fi transmis generaţiilor viitoare.

– Ai încercat să strângi date şi informaţii despre istoria folclorului românesc şi să le pui într-o culegere de folclor?

Nu am ajuns încă la performanța de a edita o culegere de folclor, dar am avut ocazia să valorific materialul cules din satul natal, în lucrarea mea de licență, care s-a intitulat ”Datini și Obiceiuri de Iarnă în comuna Vânători-Neamț în actualitate”. Așadar, am fost nevoită să cercetez în amănunt tot ceea ce ține de obiceiuri și tradiții de iarnă. Așa am ajuns să ascult de la bătrâni colinde vechi, urături, strigături… Să valorific fotografii alb-negru cu Banda lui Bujor, Capra, Ursul, Steaua… Să caut în arhiva de folclor a Moldovei și Bucovinei înregistrări vechi și să pun pe hârtie ceea ce este strict specific comunei Vânători-Neamț și împrejurimi.

* ”Eu şi elevii mei suntem o familie”

– Cum reuşeşti să strângi tineri în jurul tău, ţinând cont că tinerii de astăzi au alte preocupări?

Nu pot eticheta tinerii de astăzi ca având alte preocupări, dar pot spune că fiecare face ceea ce simte. Unii pasionați de IT, alții pasionați de dans, alții de sport, lectură, înot… Printre unii din ei, se regăsesc și pasionați de muzică. Cât despre strâns tinerii în jurul meu, nu este o problemă, ei vin singuri, mă caută, îmi spun că vor să urmeze cursurile atelierului de canto. Sunt atrași, probabil, de activitățile vizibile pe care eu le desfășor pe plan local, județean și național sau poate faptul că eu sunt un om deschis și discut cu ei ca între prieteni. Niciodată cursul meu nu a fost constrâns de relația profesor-elev și poate acesta a fost atuul meu. Colectivul de elevi care s-a format în jurul meu este astăzi ca o familie și asta mă face mândră de competențele mele.

– Cum ai ajuns în emisiunea lui Măruţă?

Pe lângă activitatea din cadrul atelierului de canto popular, am înființat, în cadrul Casei Culturii ”Ion Creangă”, un ansamblu nou de dansatori, intitulat ”Ținutul Zimbrului”, coordonat din punct de vedere coregrafic de Eduard Brînzei. Aflând de rubrica ”Duelul ansamblurilor”, din cadrul emisiunii ”La Măruță”, am hotărât să înscriu și ansamblul nostru. Am trimis către redacție un e-mail, la care mi s-a răspuns a doua zi, cerându-mi video cu ansamblul și date despre noi. Mi-au menționat că s-au înscris multe ansambluri și trebuie selectate. La vreo 3 zile, m-au sunat de la Pro TV, să îmi spună că am fost aleși să intrăm în duel pentru 21 noiembrie. A fost o bucurie enormă pentru mine să ajungem acolo! Faptul că ne-am reprezentat zona pe un post național de televiziune a fost o oportunitate pentru Ținutul Zimbrului. Am luat cu noi ce a fost mai bun, dansul popular din zona noastră, portul popular, bucatele tradiționale, dar și un meșter popular, pe doamna Ionela Lungu, care a avut traista plină cu personaje din poveștile lui Creangă. Costurile promovării unei zone turistice sunt foarte mari la un post de televiziune națională, iar noi am avut ocazia să facem asta gratuit. Doamne ajută să mai fie!

– Ce artişti ai folclorului românesc apreciezi?

Am o relație frumoasă de prietenie cu doamna Laura Lavric , care mi-a fost și mentor în ultima perioadă. De obicei, îndrăgesc acea paletă de artiști pur autentici, cum ar fi Sofia Vicoveanca, Mioara Velicu, Maria Pietraru, Maria Bararu ș.a.

– Se trăieşte în România zilelor de azi doar din cântat muzică populară? Cât percepi pentru a cânta la o nuntă, de exemplu?

Poate alții trăiesc doar din asta, eu, personal, nu. Cât despre onorariul perceput la o nuntă, nu cred că este atât de semnificativ, deoarece banii cum vin așa se duc, dar, dacă omul rămâne plăcut impresionat de prezența mea, mă va recomanda și altora.

Ai un repertoriu al tău sau cânţi doar melodii cântate de artişti consacraţi?

Ca orice om care a plecat de jos, am cântat și melodiile artiștilor consacrați, dar, recent, am imprimat și melodii personale. A apărut, în pragul Crăciunului, sub egida casei de Producție AnaSound, primul meu CD, intitulat ”Hai, nemțeni, la joc cu toții!”, realizat împreună cu Orchestra Mugurel din Chișinău, condusă de maestrul Ion Dascăl. Este un material autentic, în care am pus tot sufletul și cu care îmi doresc să sensibilizez inimile tuturor iubitorilor de folclor, din zona Neamțului și nu numai. Acest buchet, de 16 melodii, mă localizează pe harta folclorului popular românesc, prin titlul sugestiv pe care l-am dat albumului și prin evidențierea reperelor specifice zonei – Ozana, Cetatea, satul Nemțișor, Lunca și Vânători. Sper că voi face toți nemțenii să fie mândri de mine și de realizările mele. În încheiere, vreau să urez tuturor un sincer și călduros ”La mulți ani!”, cu sănătate, bucurii, împliniri sufletești și realizări mărețe în noul an! (Ciprian Traian STURZU)

FOTO: