Un Teatru, ”decât” un festival și niște scriituri comisionate

**”Cheltuielile de cazare pentru critici şi presă au fost de aproximativ 8.800 de lei, iar transportul acestora a totalizat 3.330 de lei”- din răspunsul conducerii TT către Mesagerul de Neamț**

Teatrul Tineretului din Piatra Neamț a intrat zodia tăcerii administrative. Nu că înainte de Gianina Cărbunariu ar fi existat o mare transparență în privința banilor cheltuiți, dar pe vremea aceea nu existau așteptări. De la noul manager, care a militat ferm – scuzați limbajul proletcultist și retrograd, precum presa nemțeană, care nu se ridică la nivelul noilor linii ideologice de la instituția de cultură nemțeană – pentru transparența cheltuielilor pe vremea când se tânjea după un post de director, așteptările sunt mult mai mari. Total surprinzător, un om care a declarat public că vrea transparență, a devenit, brusc, reticent și se ascunde sub prevederi îndoielnice ale legii, numai și numai pentru a nu spune cu cât a plătit unele servicii pe timpul festivalului de teatru desfășurat sub egida Teatrului Tineretului și înaltul patronaj cultural al Consiliului Județean Neamț. Instituție care a considerat oportun să acorde o subvenție de peste două ori mai mare decât în ultimii doi ani.

De ce această reticență în a face publice cheltuieli făcute din bani la fel de publici? De ce această încăpățânare, care deschide drum zvonurilor că banii au plecat spre apropiați ai noului manager, cu respectarea cutumelor legale, dar în niciun caz a celor morale?

După festival, o mare parte a presei nemțene, la care s-au aliniat și niște politicieni de factură locală în căutare de imagine, a criticat aspru decizii ale noii directoare. La fel a făcut-o și președintele Consiliului Județean Neamț. Brusc, după o serie de telefoane, venite pe fir scurt sau ocult – se știe cât de mult le place actorilor ocultismul -, s-a schimbat tonul la Consiliul Județean, iar presa publică, din nou, cuminte, comunicatele de la TT cu programul săptămânal.

* Un festival al criticilor de artă și al presei de casă

În ciuda repertoriului – am spune de doi bani, dar, din păcate, a costat mult mai mult -, festivalul de la Piatra Neamț a avut parte de o presă extrem de bună. De fapt, nu festivalul, nici piesele. De o presă bună a avut parte Gianina Cărbunariu, prezentată ca un descălecător luminat, venit să reformeze nu numai teatrul, ci și publicul cantonat în trecut.

Gianina a făcut o regie genială la spectacolul aniversar, cu un nene care e șofer sau mașinist și care a fost tare hâtru. Lucru important. Mai important decât faptul că și-a bătut joc de unii din foștii directori. Tot ea a adus pe scena TT-ului probleme existențiale, despre care clasicii teatrului românesc habar n-aveau, dar care au fost surprinse strălucit de promotorii pieselor selectate, tot de Gianina Cărbunariu, în festival. Cum asemenea probleme nu pot fi înțelese de oricine, accesul în sală a fost blocat pentru anumite categorii de spectatori – în primul rând, cei sub 16 ani -, dar și pentru anumite categorii de bolnavi. Că vorbim de un festival, nu de spații pentru încercări underground.

Potrivit celor care au scris după ce au fost cazați și au binemeritat pe banii de la festival, Gianina Cărbunariu a renunțat în mod genial la competiție în timpul festivalului – că așa se face și afară, numai că afară se fac și alte lucruri proaste, pe care ni le însușim conștiincioși – și a ales să plătească generos actorii care au prestat pe scenă. Cu 608 lei brut de spectacol. În condițiile în care un moderator – care, după spectacol, avea grija să explice ce a vrut actorul plătit să transmită publicului, public evident insuficient instruit, devreme ce trebuie să i se explice ce și cum a văzut pe scenă – pleacă acasă cu 5.300 lei. Motivația oficială: că a avut mai multe prestații. Neoficial, însă, fiind o bună prietenă și companioană de campanii diverse alături de Gianina Cărbunariu. În definitiv, și moderatorii sunt tineri, nemaivorbind despre genialitatea lor în a explica unor neaveniți mesajul unei piese de teatru. Și această găselniță e luată tot din afară, după cum ne-a spus directorul adjunct al TT, dar la noi arată mai mult ca o modalitate de a retribui/ recompensa niște oameni.

Tot din presa de mare amploare națională, care a scris despre rolul și locul Gianinei Cărbunariu în promovarea teatrului la Piatra Neamț, am aflat cât de benefice sunt contribuțiile la cultura teatrală locală ale unui Andrei Dăscălescu, și el tânăr, și el bine orientat din punct de vedere artistic, fapt pentru care și foarte bine plătit (vreo 4.800-5.000 de euro) pentru un film despre istoria TT-ului, care a necesitat o mulțime de lipituri complicate și salvate între declarații. Cam cât la un montaj mai complicat la o nuntă cu pretenții.

Ca să nu mai vorbim despre îndemnurile cultural-educative pe care trebuie să le asculți dacă mergi la teatru, despre cum trebuie să te comporți, venite pe filiera generatoare de diabet bugetar de la Bobo Burlăcianu, acționar la SC Fără Zahăr SRL, care a încasat peste 18.000 de lei, pentru că este și el tânăr, pentru că a mai colaborat cu Gianina Cărbunariu, pentru că știe și poate.

Din celelalte mesaje venite pe aceeași filieră, a ”criticițelor” care-au zis una-alta – ca să-l cităm pe Mircea Morariu -, care au scris doar obiectiv, pe decontul gazdelor, aflăm că presa locală habar n-are să scrie și că nu trebuie luată în seamă.

* ”În corurile generale de laude, mai nimeni nu îndrăznește să-și facă publice rezervele. Cel mai urât și dezarmant, în mediul nostru teatral, e când marele succes e o construcție artificală, a corului de adulări: ți-e și frică să mai șoptești vreo obiecție (cu toate că holurile și foaierele sunt pline de șoapte și strâmbături). Cine-i copilul ăla curajos care să strige că împăratul e gol, câtă vreme toată suflarea de critici și jurnaliști își exersează spinările ca să-i care statuia regizorului legendar, înc-o dată, și-nc-o dată?” – Miruna Runcan, ”Critica de teatru: încotro?”, Presa Universitară Clujeană, 2015.

Dincolo de site-ul TT-ului, care găzduiește toate scriiturile comisionate și-a ajuns un fel de gazetă de perete pro-Gianina, dincolo de lingușirea confortabilă, în definitiv ce importanță are dacă ai cheltuit bani aiurea și ești întrebat? Nu poți răspunde, pentru că, dacă răspunzi ”NU MAI VINE NIMENI SĂ COLABOREZE CU TT-UL!”.

Traducerea acestei fraze, administrată ca justificare a secretomaniei în privința cheltuielilor, ar trebui făcută cam așa: la Piatra Neamț, au venit unii cărora le e și rușine să recunoască public câți bani le-au luat retrograzilor de nemțeni, care, pe deasupra, mai vor și să știe unde s-au dus banii lor. Nu de alta, dar, dacă află alții, care au primit bani mai puțini la Piatra – sau, în general, prin țară -, începe scandalul între găștile așezate la masa banului public asezonat cu evenimente culturale.

* Studiu de caz

Este momentul să vedem de ce festivalul găzduit de clădirea Teatrului Tineretului poate fi considerat al criticilor de teatru și al presei chemate să relateze obiectiv cele petrecute la Piatra Neamț.

Potrivit datelor incomplete primite de la directoarea adjunctă a instituției, cazarea tuturor trupelor prezente la festival a costat 32.000 lei, preț promoțional, obținut prin bunăvoința celor de la Grand Hotel Ceahlău. Deci, pentru toți cei care au venit să presteze pe scena festivalului, plus oamenii de la tehnic, plus șoferii lor, s-au cheltuit 320 milioane lei vechi. O sumă frumușică, dar, oricum, mai mică decât în anii trecuți, pentru că nu am mai avut spectacole mari. Ba dimpotrivă. Și a se reține că nu vorbim despre calitate, ne limităm doar la cantitate.

Când trecem la ceilalți oaspeți, prestatori la festival și după, lucrurile stau cu totul altfel. Aici vorbim numai despre calitate. Este vorba despre criticii teatrali, dar și despre invitații din presă. Potrivit aceleiași surse, pentru cazarea acestora s-au cheltuit 8.800 lei, la care se mai pun 3.300 lei pentru transport! Trecem peste amănunte care țin de cheltuieli ce pot fi considerate frivole, de masă și tot ce mai ține de o bună vacanță lucrativă la Piatra Neamț. Raportul cheltuielilor critici/ presă versus actori este net de partea calității pe care ne-o impun oaspeții plătiți. Ba ar trebui chiar să zicem ”Bogdaproste” că nu au venit mai mulți critici decât actori, că abia atunci ne dădeam seama de limitele bugetului Consiliului Județean Neamț. Sau de larghețea sa pe linie culturală. Evident, lista invitaților cu cazare și transport plătite din bani publici este secret de teatru finanțat din bani publici.

Dacă, pe lângă aceștia, mai punem moderatorii discuțiilor cu publicul, cazați, plătiți și mâncați și ei – Cristina Modreanu, Pompilius Onofrei și Maria Cernat, aceștia din urmă cu mai puține prestații la moderare -, cheltuielile cresc și se apropie de cât s-a plătit pentru cazarea actorilor. Sigur, actorii nu s-au bucurat de serile de petrecere prin locante asociate, unde au fost nelipsiți prestatorii de servicii critice, dar este evident că motivele pentru asta au fost firești. Primii jucau și plecau acasă, ceilalți aveau de înțeles noul suflu teatral de la Piatra Neamț.

Într-un fel, situația aduce aminte de arbitrii de fotbal, care plecau de la Piatra Neamț cu portbagajele pline de pui de la Avicola, de carne de la abator, păstrăvi sau alte bunătățuri, menite să îi facă mai binevoitori când ”băieții” greșeau sau nu nimereau poarta decât de la 11 metri.

* Cortina căzută pe jumătate

Analizat doar din acest punct de vedere, festivalul pare mai mult un loc în care a fost atrasă bunăvoința oamenilor care dau direcții în zona teatrală actuală. S-au lansat cărți mai multe decât spectacole – lucru normal, mai mult se scrie despre teatru decât se joacă -, pe banii și timpul organizatorilor, s-au plătit cazări, transport, s-au făcut eforturi pentru realizarea unui sejur agreabil, iar rezultatele s-au văzut. Nu contează ce s-a jucat, contează că s-a jucat în festivalul Gianinei Cărbunariu, întâmplător la Piatra Neamț, un personaj care are (nevoie) presă bună.

Restul este #decât o poveste, nu revistă, pe bani publici, atent ascunși în hârtii, cu complicitatea binevoitoare a Consiliului Județean, care ar fi trebuit să facă el publică lista cheltuielilor. Evident, ar mai fi o întrebare, aproape de prost gust: dacă criticii și presa reprezintă instituții, au avut cumva delegații și au decontat cheltuieli peste obișnuita diurnă?

Valentin BĂLĂNESCU

FOTO: Facebook/ Gianina Cărbunariu