Adio, dar ia-mă cu tine– film românesc fără Sergiu Nicolaescu (RIP)

Nu știm dacă vă mai aduceți aminte de Scrisoarea a treia a lui Eminescu, dar este acolo un pasaj în care Mircea Vodă face vorbire de Dariu a lui Istaspe, care s-o trezit că vrea pământ și apă de la noi, numai că a primit a treia cizmă și a trebuit să se lase păgubaș, fiind declarat absolut incompatibil cu spațiul mioritic. Peste secole bune, adică vremi contemporane, sunt mai mulți asemenea pomenitului din Scrisoare, care vor și pământ, și apă, și bani, și funcții. Ș-al dracului, că le și primesc. Ce mai contează că ești înginer, doftor sau felcer, când oricine, care are spate unde trebuie, poate fi ce vrea mușchiu lui, chit că-i dat afară cu șuturi dintr-un loc, în secunda doi îl găsești parcat pe un scaun și mai bimbaș. Ș-aici ne-am adus aminte de un nene de la noi, DVC – ul nostrum cel de toate zilele, declarat definitiv în conflict cu foncția de conselier dă județ, și pe cale de consecință trebe să nu mai vină la ședinți. Asta la prima vedere. La a doua, Devece-ul a fost introdus prin băgare într-o AGĂ a unei soțietăți a Cejeului, de unde numai cei de sus știu când o să-l scoată și cum, pentru că nu sunt semne că decizia asta lucrează și-n AGA cu pricina. Un fel de Darius Vâlcov, care deși a fost condamnat o dară, îl doare-n gumarii Armani, pen’că … știe el de ce, mai cu seamă că a fost declarat foarte compatibil cu tot ce mișcă prin govern. Dacă e să facem nazat na Cuejdi, DVC-ul este incompatibil cu funcția, dar foarte compatibil cu firfireii, mai cu seamă dacă-s de pleașcă. Așa că …

Du-m-acasă măi, … Măi, ce? Lift? Tramvai? Metrou? Gondolă?

Vine cumătru din stânga cu o damigeană de sus de coacăze și ne zice, până să dăm cep la prima monstră de rachiu dă bănăni tras de do’o ori, cum că e vorba ca liftu leneșilor care vor să se suie pe Pietricica să se ducă la dom Harpa-n cetate și la cetate. Că e mai de folos acolo, iar cei din municip să puie mâna să face mișcare, că o crescut colesteroalele și pântecii de zici că plouă cu drojdie. Bun. Și-i zic: Măi, cumetre, dar de ce nu–l fac un pic mai lunguț și nu pă verticală, ci mai creștinește, adică pe sol, dar să ducă până la Bacău. Mai exact până la poalele instituției cu trei litere, unde merg o seamă de concetățeni la dat extemporale de zici că face naveta. Ce zici? Nu tu gropi, nu tu trafic, aer condiționat, bașca te antrenezi și cu locul strâmt? Stă cumătru și cugetă și unde nu-mi scoate duma: Auzi, da-n cazu ăsta n-ar fi bun un metrou? Mai zi ceva!…