Când vine vorba despre istoria Poliției Române, lucrurile care se spun în ziua aniversară, an de an, sunt legate domnitorul Dimitrie Ghica și de anul 1822, când a predat drapelul Marelui Agă Mihăiță Filipescu, șeful poliției din acele vremuri. Pe steag, alături de siglă, se afla o ghirlandă din aur, în interiorul căreia era prezentată Maica Domnului, înaintea Arhanghelului Gabriel, care îi aducea vestea cea bună (Buna Vestire).
De fapt, istoria poliţiei este mult mai veche, încă de când au apărut primii răufăcători, însă nu a funcționat ca o instituție organizată.
Aspectele mai puțin cunoscute și mai puțin vorbite din evoluția Poliției Române au fost aduse în atenția publică de comisarul Vitalie Josanu, doctor în istorie, ofițerul care se ocupă cu protejarea patrimoniului cultural al județului. El a cercetat Arhivele din Piatra Neamț, însă a găsit puține documente, lucru explicabil având în vedere confidențialitatea muncii de poliție.
Există, totuși, niște mențiuni din 1421, când un călător străin a fost prins de 4 răufăcători, legat de un copac şi tâlhărit, iar gărzile lui Alexandru cel Bun au reuşit să-i găsească și, după 3 zile, l-au ajuns din urmă pe cel jefuit, la Cetatea Albă, şi i-au restituit bunurile. Există, de asemenea, mențiuni despre Nicolae Costin, fratele cronicarului, care a fost căpetenie de ostaşi străjeri, mobilizaţi de domnie să curăţe ţara de răufăcători. Cel mai vechi document din Arhivele Statului din Piatra Neamţ este din 1870, o adresă către primar, căruia i se expune situaţia lucrătorilor de atunci: ”Fiindu că serjenții înstilați din primăriea pentru serviciulu Poliții și Raza Orașului suntu fără nici o formă pe ei sau armă, necesitatea cere ca Dumneavoastră să regulați faceria de forme și a li să da celu puținu câte un tesacu (o sabie – n.r.), dacă nu o altă armă mai mare spre a fi și ei cunoscuți de amploeați comunali, căci cu regula care stă până acumu, lipsiți de forma vorbită, adesea li se întâmplă a nu-i cunoaște publiculu de slujbași a bunei ordini de zi și noapte și a nu le da nici o ascultare”.
Prima reformă din Poliție este consemnată în 1904, când orașul era deja împărțit în 3 zone, fiecare având un comisar, un subcomisar clasa I și un subcomisar clasa a II-a. Paza era asigurată de ”un corp de serjenţi compus din: un Şef, un ajutor şi 50 de soldaţi, toţi plătiţi de comună, atât salarele cât şi îmbrăcămintea, costând în totul acest serviciu anual pe comună 50.428 lei 70 bani”. Înfiinţarea propriu-zisă a structurilor de poliţie s-a făcut, în baza unei legi, în1929, când a intervenit lărgirea competenţelor, iar Poliţia a căpătat statutul de principală instituţie care asigura ordinea şi liniştea publică.
Doi ani mai târziu, în 1931, deja apare un ordin al ministrului, prin care se încearcă îndepărtarea de sistem a principiului relațiilor și cunoștințelor:
”Legea pentru organizarea Poliției generale a Statului la art. 70 prevede condițiunile ce trebuie să îndeplinească un candidat la ocuparea unui post. Se constată însă că în majoritatea cazurilor, recomandările de numiri se fac fără respectarea condițiunilor legale din care cauză se aduce greutăți inutile bunului mers al serviciului.
Pentru curmarea acestui neajuns, vă rugăm ca toate recomandările să se facă numai în conformitate cu legea. În acest scop vă înaintăm un exemplar din legea pentru organizarea Poliției Generale a Statului cu toate modificările survenite până azi”. Dispoziția a fost trimisă tuturor prefecturilor.
”În acest context, putem spune că deja la nivel de 1940-1941 am avut un serviciu poliţienesc de înaltă calitate”, a menționat comisarul Vitalie Josanu. ”În Poliţia Română, până în 1944, am avut cadre cu foarte bună pregătire, studii superioare, dar au fost şi persoane cu doctorat în drept. În 1947, însă, s-a instaurat dictatura comunistă, în 30 decembrie s-a semnat actul de abdicare a Regelui Mihai. A fost o revoluţie a proletariatului, a clasei muncitoare care a trebuit automat să renunţe la tot ceea ce a fost vechi, perimat, la toată moștenirea burghezo-moşierească. S-a început epurarea, bineînțeles cu o serie întreagă de reforme, reforma în agricultură atunci când s-a început colectivizarea, reforma învăţământului și – un punct foarte important -, reforma justiţiei şi a întregului sistem de drept, tocmai pentru a aşeza lucrurile pe calea potrivită pentru instaurarea regimului comunist. Ce s-a întâmplat?
Pe 22 ianuarie 1948, se desființează Poliţia Română şi se înfiinţează Miliţia. Nivelul de educaţie a miliţienilor la înfiinţare: numai 1% din totalul cadrelor erau cu studii superioare, 55% – asta însemnând 9.500 de cadre – erau cu 4 clase sau mai puţin. Restul de 44%, adică 7.800 de cadre, erau cu 6-7 clase sau mai puţin.
Acesta a fost nivelul şi s-a mers pe o instabilitate a funcţiilor, cadrele vechi au fost înlăturate şi s-a făcut o infuzie foarte mare de personal nou, fără pregătire. Şi n-a avut doar Miliţia de suferit, ci întreaga societate. Au fost, la nivel de ministere, foarte mulţi analfabeţi la drept vorbind, cu 4 clase. Să nu uităm de Gheorghe Gheorghiu-Dej, care avea 4 clase şi era electrician”.
* Amintiri sinistre: Teohari Georgescu, Eugen Alimănescu și ”Îmbrățișarea fecioarei”
Capul răutăților și persoana care a dirijat ”reforma” din sistemul de ordine publică a fost ministrul de interne Teohari Georgescu. În noaptea de 26 spre 27 iulie 1948, orele 2, peste o mie de salariaţi excluşi din poliţie şi jandarmerie au fost arestaţi şi încarceraţi la Piteşti, apoi dispersaţi la Târgşor şi Craiova, iar, începând din septembrie 1950, la închisoarea special amenajată în cetatea medievală a Făgăraşului.
Şansa de supravieţuire la Făgăraş a fost una dintre cele mai mici. Toți cei arestați aufost ţinuţi închiși 2 ani fără judecată, iar în 1950 au fost judecaţi, în bloc, şi li s-au aplicat câte 8 ani pedeapsă, fără nicio vină. Pur şi simplu, pentru că au depus jurământ în faţa regelui, pentru protejarea anumitor valori ale societăţii, fapt pentru care noua ordine de drept n-a mai avut niciun fel de încredere în ei şi s-a mers pe ”prevenire”. ”În închisori n-au ajuns doar polițiști, ci și jandarmi, avocaţi, judectori, procurori, pe scurt floarea şi crema societăţii”, a precizat comisarul Vitalie Josanu.
Unul dintre locurile de tortură rămase în istorie este Cetatea Făgărașului, unde exista ”Îmbrățișarea fecioarei”: ”Îmbrățișarea fecioarei consta, practic, în nişte cuţite care se închideau. Prizonierul era ucis acolo, după care se deschidea o trapă şi cădea într-un angrenaj întreg de săbii, era ciopârţit, efectiv, trupul şi cădea, după aceea, în canalizarea cetăţii şi era aruncat în Olt, de nu mai rămânea nici numele din el. Și, în timp ce elitele erau exterminate, în sistem au intrat oameni noi, care reprezentau noua ordine, oameni fără scrupule, fără educaţie, fără minimă morală. Unul dintre ei este Eugen Alimănescu, o mână criminală a regimului comunist. Acest individ a constituit un grup de 22 de lucrători de miliţie, fără multă practică, și a început opera de epurare, pe care a întins-o în toată ţara.
El vorbea despre «curăţarea bandelor de criminali» – pentru că, după război, multă populaţie a rămas cu armele şi, bineînţeles, că erau şi destui răufăcători -, dar printre ei erau și acele grupe de rezistenţă anti-comunistă. Şi noi avem urme pe copaci în judeţul Neamţ, la Schitul Nifon, în apropiere de Mănăstirea Secu. Sunt imagini de ofiţeri de poliţie care trag cu pușca, unii luând ca țintă avioane. Multe sunt datate 1948. Alimănescu era certat cu tot ce înseamnă procedură şi nu respecta nimic. De multe ori ucidea tot ce prindea în flagrant sau făcea scăpaţi prizonierii ca să aibă motiv să-i execute pe loc”.
În prezentarea sa, comisarul Josanu a inclus și o imagine a Monumentului ”Aripi”, ridicat în București, în memoria rezistenţei anticomuniste. Printre martiri, sunt și polițiștii de elită de altădată, care, prin jertfa lor, au asigurat coloana vertebrală a Poliției Române de astăzi.
Pe 27 decembrie 1989, prin decretul lege 2, s-a înfiinţat Poliţia Română, fiind una din cele mai rapide măsuri ale revoluţiei, iar în anul 2002, prin Legea 360, s-a demilitarizat Poliţia Română. Sunt cele două evenimente importante care au așezat instituția de ordine publică în situația actuală. Jurământul pe care îl depun, astăzi, polițiștii la încadrarea în sistem, este unul pentru apărarea valorilor care au fost călcate în picioare în 1947: ”Jur să respect Constituția, drepturile și libertățile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect și fără părtinire legile țării, să-mi îndeplinesc cu răspundere și bună credință îndatoririle ce-mi revin potrivit funcției și să păstrez secretul profesional. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”. Cristina MIRCEA
