REPORTAJ Ce s-a ales de cele 11 școli din Bârgăuani

Întocmai ca în poezia ”Zece negri mititei”, în comuna Bârgăuani mai funcționează o singură școală. Din 11, câte erau până acum vreo 10 ani, aici, într-una din cele mai întinse comune din județ. Erau grădinițe și școli în 11 din cele 13 sate ale comunei. Acum, unele din fostele școli sunt doar secții de votare, în care se intră o dată la patru ani, cinci dacă alegerile sunt prezidențiale. Pe alte școli le folosesc localnicii ca prăznicare, cu aprobarea primăriei. Sau preotul din sat oficiază slujbe, iarna, pentru bătrânii care nu pot ajunge până la biserica din deal, tot cu acordul primăriei.

* Școala Hârtop – pata de pe obrazul Primăriei Bârgăuani

Fosta școală din Hârtop este cea mai degradată din toate. Satul Hârtop începe cam la 150 de metri în dreapta șoselei naționale spre Roman și se întinde de-a lungul câmpurilor, cu gospodării de-o parte și de alta a drumului pietruit. Câteva case sunt mai recent construite, semn că, și de aici, cei mai tineri și în putere au plecat să muncească în străinătate.

Școala se află la capătul drumului principal din sat, ultima clădire albă după șirul de case, pe deal. Silueta impunătoare a unei foste case boierești, ce a adăpostit odinioară generații de elevi din învățământul primar, a ajuns acum o ruină. Nimeni n-o folosește la nimic. De 10 ani.

Secția de votare din sat este amenajată într-un chioșc dezafectat pe care a rămas lipit un afiș. De pe deal, fosta școală se arată suplă, încă păstrând frumusețea arhitecturii vremurilor de odinioară și trăinicia lucrării. De la locul de cinste ce a fost rânduit dintotdeauna școlii în comunitate, cea din Hârtop apare acum părăsită și devastată: ferestrele sunt sparte sau nu mai există, ușile de la intrare și din interior au dispărut. Nici parchet nu mai este, în fostele săli de clasă tronând acum molozul, PET-urile, resturile de cărămizi. Bălăriile cresc nestingherite în curte și aproape acoperă ceea ce a fost, cândva, o mică livadă. O magazie din spatele școlii a căzut, și ea, pradă celor care rup din istorie pentru a-și cârpi pereții de-acasă: în locul cărămizilor, a apărut o gaură ce sigur se va mări cu timpul, până la dispariția structurii. Acoperișul fostei școli este ruginit, gardul care împrejmuia odată curtea aproape nu se mai vede, iar treptele care urcau spre intrarea în școală au fost acoperite de iarbă. Ploaia deasă care cade necontenit face ca imaginea să fie mai grăitoare decât cuvintele.

”A furat care cum a putut, tot! Nimic nu mai este, nici parchet, nimic! Când s-a închis școala, fata mea era în clasa a IV-a și atunci primarul a luat sobele și le-o dus în centru. Atât s-a mai salvat. Acum, copiii merg cu microbuzul la școala din centru. Sunt câțiva copii, mici, nu mai are cine să meargă la școală, că-s timpuri grele”, spune o femeie venită la fântână, după apă.

* Prăznicare, secții de votare sau adăpost civil

Cu imaginea școlii de la Hârtop în minte, mergem spre singura școală funcțională din comuna Bârgăuani. Este situată în centru, la vreo 300 de metri de Primărie și Poliție, aflate vizavi. Atrage atenția ușa de termopan de la intrarea în sediul poliției, aparent recent montată, după cum o arată tencuiala rămasă nefinisată.

Viceprimarul Virgil Martin, care a preluat și atribuțiile primarului Petrică Șchiopu, demis în vara lui 2017 după tranșarea în instanță a conflictului de integritate, spune că școlile dezafectate din comună sunt… în conservare, iar în unele se mai fac ceva activități sezoniere: ”La Hârtop, nu mai este de mult școală, de 10 ani e închisă. A rămas doar clădirea în sine. A fost o casă boierească, din păcate au mai tras de ea. La Dârloaia, este foarte șubrezită, este închisă de 8 ani.

Toate școlile sunt închise și din cauză că sunt tot mai puțini copii și fiindcă asta e politica ministerului, de a-i concentra într-o singură școală, pentru reducerea cheltuielilor.

La Breaza, școala este foarte bună, se folosește ca prăznicar de cetățenii satului și ca secție de votare. Este conservată foarte bine, are centrală termică, funcțională și acuma.

La Chilia, este o fostă casă boierească, au cerut-o foștii moștenitori, e mai complicată situația. E ca la Hârtop: clădirea e în picioare, că-s zidite bine, îs trainice. Restul e și mâna omului. La Talpa, avem școala pregătită pentru situații de urgență: 60 de paturi, cu saltele, cu perne, cu pături, avem boiler pentru apă caldă. Anul trecut, am avut acolo 60 de studenți olandezi, au stat o săptămână la noi, prin ADR Nord-Est, anul ăsta vin iarăși 60 studenți nemți, olandezi, pe 14 mai.

La Vlădiceni, școala este prinsă în renovare, anul ăsta, schimbare de acoperiș și ferestre. Pentru secție de votare va rămâne, deocamdată. Clădirea este mai veche, trebuie învelită, e prinsă în bugetul de anul ăsta, cu suma de 1,7 milioane lei. La Bălănești, deocamdată, este în conservare, de 4 ani, am o cerere printr-un ONG, dar suntem în cercetare pentru un centru de zi pentru bătrâni, suntem la început. O folosim ca secție de votare, mai depozităm diverse, tabla de pe acoperiș e bună… Ce nu trebuie la Bârgăuani depozităm acolo. La Certieni, este secție de votare, este închisă de mai mult timp. O mai folosesc cetățenii ca prăznicar pe perioada iernii. Chiar astă iarnă, părintele din sat a făcut slujbe acolo, fiindcă biserica din sat este sus, pe deal, oamenii sunt în vârstă și nu au mai putut ajunge”.

Dacă, de păzit, n-au putut fi păzite, se pare că nici măcar fructificate n-au putut fi. Edilul se plânge de birocrație, de lipsa ofertelor din partea vreunui investitor. Dar nici primăria nu le-a scos la licitație pentru vreun doritor. ”Primăria ce să facă?! În primul rând, e lipsa banilor. Al doilea, trebuie să ai o motivație pentru ce investi banii în clădire. Ce-aș putea face la Hârtop ca să meargă? În satele mici nu este forță de muncă, doar care nu vor să muncească. În rest, toți sunt plecați la muncă”, adaugă primarul delegat.

* Școala cu tot mai puțini elevi

După primărie, urcând drumul spre școală, la câteva zeci de metri, pe dreapta, este un prim corp, fostul internat, urmat de un magazin mixt, cu bar. Mai sus, tot pe deal, dar între case, este Școala Gimnazială cu clasele I-VIII Bârgăuani. În afară de gard – care necesită reparații, dar încă stă bine -, în curte sunt două corpuri de clădiri arătoase: una mai mică, în dreapta, una mai mare în stânga. Sunt despărțite de un teren străbătut de șuvoaie de apă scurse de pe dealul din spatele școlii și ușor învolburate de ploaia de primăvară.

Un profesor ce se îndreaptă grăbit la ore, cu harta în mână, ne îndrumă spre corpul din dreapta, unde este cabinetul directorului.

Nou în funcție, după concursul din 2016 la care niciunul din profesorii școlii de aici nu a vrut să participe, directorul Constantin Cira a venit la Bârgăuani după 18 ani la Războieni, din care 7 a fost director. Spune că nu sunt probleme la școala din Bârgăuani. Cel puțin nu mai mari ca în altă parte: instituția este bine dotată și întreținută, elevii au manuale, există material didactic păstrat de la școlile care s-au închis și nu s-a mai achiziționat nimic în ultimii ani, este centrală termică și lemnele sunt asigurate de primărie. ”Avem 3 microbuze, altfel ar fi greu de ajuns, sunt multe sate, la distanță mare de școală”.

Din cei 268 de elevi care mai sunt la învățământul preșcolar, primar și gimnazial, aproximativ 200 merg cu microbuzele, primăria asigurând șoferi și combustibilul necesar. Navetă fac și 15 din cele 22 de cadre didactice ale școlii, dar și secretara și contabila școlii, iar decontarea transportului este asigurată de la primărie.

Directorul Constantin Cira spune că elevii vin la cursuri, nu au absențe multe, dar ”la începerea sezonului agricol, unii mai lipsesc ca să-și ajute părinții la muncile câmpului, apoi recuperăm”.

Cât despre abandonul școlar, sunt ”cazuri izolate, situații aflate în stadiul de discuții cu părinții. Avem un astfel de caz, un elev de clasa a VII-a, am tot vorbit cu tatăl acestui elev”, mai spune directorul, în timp ce ne conduce prin școală.

În clase este cald, sobele sunt fierbinți, elevii au manuale, planșe pentru română, pentru biologie, mulaje ce arată interiorul corpului omenesc. De câte ori intrăm într-o clasă, copiii se ridică și ne salută, mirați de vizitatori, apoi, la îndemnul doamnelor, se așează în bănci. Holurile sunt frumos decorate cu tot felul de obiecte de artizanat, picturi, icoane, decupaje cu marii scriitori, decorațiuni făcute de generațiile de elevi.

Școala are apă curentă, are grupuri sanitare în interior. La ieșirea din cancelarie, unde sunt păstrate și hărțile școlii, directorul Cira spune că, din contribuția cadrelor didactice, au fost pregătite și vor fi oferite sacoșe cu alimente pentru 4 familii vârstnice și cu probleme de sănătate din Bârgăuani, de Ziua Gestului Frumos.

Ieșim din școala mare pe acordurile Gaudeamus, ce răzbat dintr-o clasă. În spatele școlii, este un teren pentru sport, dar neamenajat încă, terenul necesitând o investiție mai consistentă. Până atunci….

* ”Elevii fac sportul în laboratorul de chimie”, acolo unde ne conduce directorul Cira și unde, pe lângă dulapurile noi, pline cu tot felul de ustensile pentru experimentele de chimie și fizică, sunt bănci, dar și saltele rezemate de perete.

”Mai trebuie îmbunătățiri, dar se vor face, cu timpul. În corpul unde m-ați găsit pe mine, s-a făcut anul trecut reabilitare: s-au renovat pereții, s-a schimbat lambriul, parchetul, mai puțin cabinetul directorului, dar urmează. Sunt 3 săli de clasă aici, sunt două clase de-a VIII-a cu câte 16 elevi și o clasă de-a șasea cu 23 de elevi. Sistemul de supraveghere video a fost instalat după venirea mea aici, în urma unei adrese de la Inspectoratul de Poliție privind siguranța elevilor. Finanțarea a fost asigurată din banii școlii și de la Consiliul Local”, explică directorul.

Școala are și laborator de informatică. Calculatoarele sunt păstrate în biblioteca școlii, o sală cu 5.000 de volume, plus cele depozitate la fosta școală din Talpa. ”Calculatoarele au fost folosite ultima dată la simularea susținută de elevii clasei a VIII-a. N-a fost boicot la noi, au participat membrii comisiei stabilite inițial, pentru ca elevii să nu aibă de suferit”.

* Poliția Locală și Strategia de Dezvoltare Locală

În celălalt corp, în fostul internat, sunt clasele mici și cele două grupe de grădiniță, din care 22 la grupa mare, care vor forma clasa pregătitoare din toamnă. Acolo predă învățătorul Dănuț Onu, liderul de sindicat al școlii din Bârgăuani.

Este fiul al locului, născut la Talpa și cunoaște istoria învățământului din comună. ”E greu, acuma, fiindcă sunt tot mai puțini elevi, satele-s îmbătrânite. Școlile s-au tot comasat, a rămas numai una, iar acuma se vorbește că dispar norme din toamnă, pentru că nu-s elevi să faci clase”, spune dascălul. Nemulțumiri mari n-ar fi: ”Banii de navetă s-au dat din urmă. Boicot n-a fost, fiindcă mailul a venit în pripă. Noi am întrebat la secretariat de ce nu ne-a anunțat, dar a spus că n-a primit nimic. Am văzut târziu acel tabel, care trebuia semnat și nu s-a mai semnat. Dar oamenilor le e teamă să mai protesteze, se tot vorbește de restrângeri, de consorțiile astea care aduc toate școlile la oraș. Nu știm ce va fi și cu încadrarea în costurile per elev. Eu mai am doi ani până la pensie, dar colegii mai tineri nu știu ce vor face”.

De comasări și reduceri de posturi știe și viceprimarul, care nu pare foarte optimist față de viitor. ”E greu și cu transportul elevilor, că am 4 microbuze și trebuie să duc și să aduc copiii de la școală, chiar dacă sunt 3 de la Homiceni sau 35 de la Vlădiceni. Sunt trei curse dimineața și trei după ore. Am decontat și naveta profesorilor, trebuie să primească până la Paște banii pe primele trei luni ale anului școlar”, mai spune Virgil Martin.

Între școlile acum în conservare, sunt patru unități care, în 2008, au fost renovate cu bani de la Banca Mondială, Inspectoratul Școlar și Consiliul Local. Școlile primare din Talpa, Bălănești, Vlădiceni, dar și cea din Bârgăuani au fost temeinic reabilitate: s-a pus parchet, s-au montat termopane, centrală termică, s-au racordat la rețeaua de alimentare cu apă, s-a echipat un laborator IT. Acum, zece ani mai târziu, în afara de școala din Bârgăuani, toate sunt închise.

Și nici nu par a fi șanse prea multe pentru a li se da o utilitate, câtă vreme nu sunt fonduri la buget. Că, de proiectele europene, nu se mai aude nimic. Strategia de Dezvoltare Locală 2013-2020 a rămas la stadiul de proiect din 2015, n-a mai fost nici reorientată, nici reevaluată, nici implementată. Altminteri, dorința de înființare a Poliției Locale sau achiziționarea unui vehicul de poliție propriu n-ar fi rămas doar puncte prinse în SDL-ul comunității și inclusiv paza bunurilor de pe teritoriul comunei ar fi putut fi asigurată. Măcar paza.

Cristina IORDACHE

FOTO: Ștefan DAN