TRADIȚII Sfintele Paști

În plină Săptămână a Patimilor, când vremea se poate strica de la o zi la alta, străbunicii noștri spuneau că acum e momentul când se întorc sufletele morților, se deschid mormintele, iar Mântuitorul este trădat, chinuit şi ucis. După trei zile de haos şi întuneric, se înfăptuiește miracolul Învierii Domnului, urmat de actele de purificare din Săptămâna Luminată. În toată această perioadă, românii pregătesc alimente rituale, aprind lumini, iar din bătrâni se crede că animalele vorbesc şi comorile ard.

Se spunea că, la Paște, este singurul moment din an când ”se aude toaca din cer”, sunet al înnoirii, al reînvierii şi al nemuririi. Toaca îndepărtează diavolul, alungă ispitele, purifică locul unde sălășluiește duhul lui Dumnezeu.

În Sfânta și Marea Joi, pe 5 aprilie anul acesta, creștinii ortodocși prăznuiesc patru evenimente importante din viața pământeană a Mântuitorului Iisus Hristos.

Spălarea picioarelor ucenicilor, prin care Iisus Hristos le-a oferit pildă de smerenie (Ioan 13,1-17).
Cina cea de Taină, adică așezarea Sfintei Cuminecături. (Matei 26,20-30; Marcu 14,17-31; Luca 22,14-38; Ioan 13). ”Și luând pâinea, mulțumind, a frânt și le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceți întru pomenirea Mea”.
Rugăciunea cea mai presus de fire, în Grădina Ghetsimani (Matei 26,36-46; Ioan 17).
Trădarea Domnului, de către Iuda (Matei 26, 47-56).

* Joia Paștelui

Prin multe sate, se spunea că, în Joia Paștelui, morții vin pe la vechile lor locuințe, unde stau până la Moși sau Sărbătoarea Moșilor, sâmbăta dinaintea Rusaliilor sau Duminica Mare. Atunci, familiile lor dau de pomană, iar sufletele o împart. Bătrânii spuneau că morții pleacă cu colacul și cu oala pe care le-au căpătat. În acest răstimp, morții se așează pe streașina casei, unde stau până la întoarcere.

Prin alte părți, în Joi-Mari se făceau focuri pentru morți în curți, ca sufletele plecate să se încălzească și să aibă lumină. Umbla și credința că, în Joia Mare se face foc, pentru că ”Domnul Christos, când fugea de jidani și de necuratul, de la foc la foc fugea, și numai așa a scăpat de Iuda necuratul, iar jidanii nu se puteau apropia de foc”.