Iulian Vîrlan are 30 de ani și multe visuri. Visuri de om cu principii simple, reguli de viață și o mare dragoste pentru locul unde s-a născut. Dincolo de a vedea exact unde trebuie să facă următorul pas, Iulian are o mare calitate: și-a asumat propriul drum, pe care merge înainte, cu convingere și hotărâre.
Povestea lui de viață este similară cu a miilor de copii ai căror părinți au plecat să-și caute mai binele în alte țări. Avea 11 ani când s-a stabilit cu familia în Italia, a urmat acolo un liceu științific și a început să muncească, de la 16 ani, în vacanțe, după ce a înțeles că teoria, singură, nu are valoare dacă nu se transpune în viață. Sunt aproape doi ani de când s-a întors acasă, la Piatra Neamț, cu multe idei de afaceri. Le construiește încet, nu doar din cauza birocrației, ci pentru că, mai înainte de profitul imediat, e important să consolideze încrederea. Și asta face, pas cu pas.
– Ai o afacere interesantă și unică în Piatra Neamț: faci cumpărături, te ocupi de plata facturilor pentru oamenii care nu au timp, spui tu, te oferi șofer de rezervă pentru cei care se întorc de la petreceri și nu mai pot conduce. Vinzi o serie de servicii aparent banale, dar ce stă, de fapt, în spatele acestei idei?
Am găsit această nișă aici, în Piatra Neamț, chiar m-am mirat că nu am concurență. În alte orașe mari din România, cumpărăturile la domiciliu sunt o afacere veche de câțiva ani. Afacerea mea are un an deja și, când am tras linie… nu că mă plâng, dar, deocamdată, sunt pe minus.
Cea mai mare problemă este mentalitatea oamenilor. Am pornit inițial cu toate cele trei servicii, dar, în scurt timp, am rămas să mă ocup doar de cumpărături. Nu am avut solicitări pentru plata facturilor. E și sistemul online, sunt și multe ghișee, orașul e mic. Pe partea de șofer SalvaBar, nu am avut solicitări. Asta pentru că oamenii nu-și pun problema că, dacă au consumat alcool și apelează la taxi pentru a ajunge acasă, a doua zi trebuie să-și recupereze mașina. Pe când, în varianta șoferului de rezervă, acesta te duce acasă cu propria ta mașină, la scară. Poate și fiindcă oamenii se feresc să-și asume un mic risc și să facă ceva nou…
– Vorbeai de mentalitate…
Da. Cumpărăturile la domiciliu – am avut surpriza să constat că oamenii își închipuie că vin la ușă, iau lista de cumpărături și banii și… continuarea se înțelege. Eu am gândit în felul următor: iau comanda și cumpăr produsele din banii mei, urmând ca, la livrare, clientul să-mi achite.
Pe formularul de comandă, îi spun clientului care mă contactează să menționeze cât mai detaliat, pe fiecare produs, exact ce anume dorește. Nu aleg eu nici marca, nici prețul, nici locul de unde îl cumpăr. Clientul precizează exact ce și de unde vrea. Eu iau lista transmisă pe mail, cumpăr din banii mei, apoi mă prezint acasă la client, confruntăm lista cu bonul fiscal și produsele din sacoșă, iar abia la urmă clientul îmi plătește. De regulă, fac cumpărături din același loc, dar, dacă un client dorește și ceva de la piață, mai vrea și medicamente, accept și astfel de comenzi, pentru că este vorba de o femeie în vârstă… Majoritatea clienților mei sunt femei, am și câteva familii tinere care, efectiv, nu au timp să stea la supermarket-uri câte 2-3 ore, preferă să iasă în parc cu copilul.
– ”Timp pentru Tine” are, în mod real, mai multe sensuri.
De asta spuneam de mentalitate: când merge la cumpărături, omul pleacă de-acasă cu o listă de 10 produse, dar ajunge la mall și acolo se lasă ”furat” de munții de produse, de oferte și ia, chiar dacă nu era pe listă. Și, astfel, cheltuiește mult mai mulți bani, pierde mult mai mult timp, timp pe care-l putea petrece la o sală de sport, la teatru, cu familia sau cu prietenii.
Eu sunt cumpărătorul ideal: respect lista clientului, îi dau timp din timpul meu, îl ajut să ofere cuiva drag o surpriză. Iar costul acestui serviciu este, spun eu, aproape modic. Am, pentru oraș, un tarif de 25 de lei la cumpărături de până în 300-400 de lei, fac și servicii în afara orașului, până la 30 km, cu un tarif ușor mai mare și pentru un volum mai mare de cumpărături.
– Ai avut și surpriza să rămâi cu produsele cumpărate pentru client?
Nu, pentru că am un sistem de verificare a comenzilor și elimin din start surprizele: comenzile fără număr de telefon, pe cele care nu dau foarte multe detalii, pe cele fără logică. Formularul de pe contul meu de Facebook este bine făcut, ca să elimine surprizele. Plus că, pe Facebook, îmi pot verifica și eu clienții. Iar când vorbesc la telefon cu omul, îmi pot da seama cât de serios este.
Până acum, în acest an de activitate, nu am avut surprize. Nici nu am foarte mulți clienți. Dar acest serviciu se adresează oamenilor care nu au timp, oamenilor care nu se pot deplasa. Chiar m-am gândit la un soi de abonament, pentru un număr de vârstnici care locuiesc într-un bloc și cărora, o dată sau de două ori pe lună, să le asigur cele necesare. Pentru ei ar fi avantajos să achite împreună 25 de lei și să primească acasă tot ce au nevoie, plus facturile achitate, dacă vor.
– Cât ai investit și cum vrei să continui?
Cred că în jur de 700-800 de euro, cu tot ce înseamnă deschis firma, publicitate – făceam flyere, mai fac și acum -, cu tot cu site-ul pe care l-am plătit și, apoi, mi l-am refăcut singur ,cap-coadă, așa cum vreau eu să fie. Site-ul n-a prea mers, decât pentru cei din afara orașului, care au aici părinții. M-au mai sunat din București și, apropo de mentalitate, au fost foarte surprinși când le-am spus să nu-mi dea bani în niciun cont, că eu lucrez pe banii mei, întâi.
Cel mai important, cred că în orice afacere, este credibilitatea. Oamenii, în zona noastră, sunt foarte închiși, obișnuiți să gândească la scară redusă, să complice… Extrem de mult le place să complice. Or, șansele să fii cunoscut sunt mai mari atunci când despre tine vorbesc clienții tăi mulțumiți. Și o familie care apelează la serviciul meu le spune colegilor de serviciu, vecinilor, prietenilor. Omul, când a primit ceva ce el consideră că-i satisface simple nevoi, chiar dacă nu e conștient, va vorbi despre acest lucru și altora.
Acest serviciu nu merge așa cum vreau, poate și fiindcă orașul e mic. Poate și din cauză că, la noi, oamenii sunt obișnuiți să complice totul: oamenii mă sună și în secunda doi întreabă cum fac plata, deși acest lucru ar trebui să mă preocupe pe mine. Observ că oamenii nu prea înțeleg acest serviciu, extrem de simplu, pe care îl ofer și sunt extrem de mirați când le spun că eu le fac cumpărăturile cu banii mei! Probabil se așteaptă ca eu să mă duc să le cer întâi banii… Există și temerea asta, pentru că oamenii sunt furați din toate părțile și sunt sceptici când vii cu chestii simple. Și, când spui că faci ceva corect, nu te crede nimeni. De aceea, ”Timp pentru Tine” este doar una din preocupările mele. Mă ocup singur de acest business, dar acum mă concentrez pe un alt proiect drag mie.
– Poți vorbi despre acest proiect?
Eu m-am întors acasă fiindcă îmi place foarte mult locul ăsta, unde m-am născut. Avem o zonă extraordinară, ne-a dat tot ce ne trebuie să putem trăi – știu că sună fără valoare acum, după atâtea încercări – doar din turism. Știu că e foarte greu, dar mie-mi place să fac lucrurile foarte bine. Chiar este o vorbă care spune că, dacă vrei să faci ceva bine, fă ceva greu, fiindcă ușor face toată lumea.
E greu și de bani, și de birocrație, și de mica corupție. Dar ne-am mișcat, am pășit unde ne-a spus sistemul că trebuie și, încet-încet, o punem pe picioare. Suntem doi asociați, vrem să amenajăm pe lacul Bicaz o mini-zonă de agrement, cu o cabană plutitoare, cu ski-jet-uri, cu bărci. Ne gândim ce alte surse de distracție și recreere putem să oferim, fiindcă zona este superbă, dar trebuie să oferi lucruri cât mai diverse turiștilor.
Mai am și alte proiecte, dar toate sunt la început, nu produce niciuna din afacerile pe care le-am construit. Eu am răbdare, știu că am nevoie de timp, am calculat riscurile și știu la ce să mă aștept. Sunt sigur că fiecare din afacerile mele va ajunge acolo unde vreau, pentru că eu muncesc de la 16 ani – munceam în vacanțe -, am trăit printre oameni diverși, am experiențe numeroase și am învățat că poți face exact ceea ce vrei dacă îți asumi, dacă ai răbdare și dacă investești ceea ce ai. Și, mai ales, dacă faci ce-ți place și o faci din inimă, fără să te gândești prea mult la profit.
Cristina IORDACHE
