Poliţistul model de la Târgu Neamţ

Bogdan Ferestrăoariu are 27 de ani şi este agent principal la Poliţia Rutieră Târgu Neamţ. De loc din satul Lunca, comuna Vânători-Neamţ, Bogdan și-a făcut faima unui polițist din cei mai exigenţi de la Rutieră, din Târgu Neamţ, fiind faimos în rândul unor şoferi ca un poliţist dur. Poate această faimă vine şi de la faptul că, în ultimele luni, agentul principal Bogdan Ferestrăoariu a fost supus unor tentative de mituire din partea unor şoferi, care, în cele din urmă, au ajuns pe mâna justiţiei.

– De ce poliţist?

Am înclinat de mic spre meseria de poliţist, pentru că mi-a plăcut dintotdeauna să am o viaţă ordonată. Fiind singur la părinţi, întotdeauna am mers spre ordine şi disciplină. A nu se crede că, acasă, la părinţii mei am avut militărie. Mă trag dintr-o familie modestă. În general, mi-a plăcut uniforma, nu neapărat de poliţist. Uniforma de poliţist m-a atras mai mult pentru că îmi place să lucrez cu omul, indiferent dacă e bun sau rău. Îmi place să ajut.

– Când v-ați dat seama că vreți să vă faceți poliţist?

În clasa a V-a. Atunci am fost ferm convins că voi merge la liceul militar, apoi la Academia de Poliţie. Nu am reuşit să ajung la liceul militar, dar am încercat la Academia de Poliţie și nu am reuşit, chiar dacă am avut un punctaj foarte apropiat de cel de admitere. Am fost demoralizat. După jumătate de an, am mers la Facultatea de inginerie alimentară şi agroturism, din cadrul Universităţii ”Ştefan cel Mare” din Suceava, apoi am primit un telefon de la un prieten, care mi-a spus că s-au scos 1.400 de locuri la Şcoala de Agenţi de Poliţie din Câmpina. Nici părinţilor nu le-am spus ce aveam de gând. Am sunat-o pe bunica, să mă ajute cu 20 de milioane lei vechi, ca să mă înscriu la şcoala de poliţie, dar să nu ştie nimeni. După ce am luat examenul, am sunat-o pe mama şi i-am spus că sunt la Câmpina şi am intrat la şcoala de poliţie. Nu-i venea a crede. Doar tata ştia, că l-am rugat pe el să mă ducă cu maşina la examen, la Câmpina. El s-a întors acasă. Când l-am sunat şi pe el şi i-am spus că am luat examenul, în acel moment se afla la Peco şi a scăpat pompa din mână, de emoţie. Intenţionez să urmez cursurile Academiei de Poliţie, la frecvenţă redusă, sper să intru anul acesta. Tot ce mi-am dorit să realizez în viaţă s-a îndeplinit, cu ajutorul lui Dumnezeu. După ce am terminat şcoala la Câmpina, am ajuns la Iaşi, unde am lucrat la două posturi de poliţie comunale, timp de 6 luni – 3 luni la Cucuteni, o comună cu 3.000 de oameni, lângă Târgu-Frumos, iar datorită rezultatelor bune am fost mutat la o comună cu 8.000 de oameni, la Erbiceni. Apoi am ajuns la postul de poliţie din Timişeşti, Neamţ, unde pot spune că m-am şi format profesional, iar de doi ani lucrez la Poliţia Rutieră Târgu Neamţ.

– Folclorul urban şi rural din zona Târgu Neamţ spune că ați fi unul dintre cei mai exigenţi poliţişti de la Rutieră, printre cei mai al naibii. De unde credeți că vi se trage această faimă?

Poate pentru că aplicăm foarte multe sancţiuni. Eu nu prea stau la discuţii. Orice şofer are dreptul să primească un avertisment, dar, la a doua abatere, nu mai stau la discuţie şi îl sancţionez. Şi, în general, și eu şi colegii mei ţinem cont şi de comportamentul şoferului. De exemplu, dacă suntem într-o acţiune pe viteză şi vine un conducător auto cu o viteză peste limita legală, maşina de poliţie e parcată într-un loc unde să am o vizibilitate bună asupra drumului, dar cel pe care-l oprim ne reproşează că am stat la pândă. Nu se gândeşte ca a doua oară să nu mai circule cu viteză mare pe acelaşi tronson, că poate stă vreun nebun de poliţist iar la pândă şi primeşte amendă din nou. Nu mai bine laşi piciorul de pe pedala de acceleraţie, că poate în acel moment un copil traversează în fugă strada şi-i poţi salva viaţa? Eu consider că-mi fac meseria aşa cum ar trebui şi cum scrie la carte.

* ”Când vedem că unii şoferi insistă cu banii, ne acoperim cu telefonul”

– Puţini ştiu că, în ultimele luni, ați fost protagonistul unor încercări de mituire. Despre ce e vorba?

În octombrie anul trecut, a fost o desistare, aşa o numim noi, privind darea de mită unor poliţişti. Atunci am luat legătura cu ofiţeri din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie Neamţ, care m-au îndrumat spre nişte proceduri, pentru a surprinde exact momentul. Înainte de a urma procedurile, am încercat să explic şoferului că nu am intenţia de a face rău şi să-şi vadă de treaba lui. Din păcate, nu a înţeles, așa că s-au luat măsurile legale. Acum trei săptămâni, mă aflam în ultimele 15 minute de serviciu şi am observat un autocamion care circula haotic. L-am urmărit şi l-am oprit la o ieşire din Târgu Neamţ. Unul din colegi a mers să-i pună etilotestul şi a ieşit o valoare de contravenţie, nu de infracţiune. Şoferul a încercat toate modalităţile să scape. Și lui i-am explicat să stea liniştit, să nu mai insiste cu banii. Și eu, şi colegii mei ne punem telefoanele în buzunar, ne mai acoperim şi noi cu filmările. Că nu ştii ce-i mai trece şoferului prin cap să facă. Însă nu putem filma tot timpul cu telefonul. Dacă am fi dotaţi cum sunt colegii de la Bucureşti, am fi mult mai liniştiți. Și noi, dar şi şoferul, pentru că va vedea camera video şi nu va mai încerca să dea bani.

– Există și o poveste cum că l-ați fi amendat chiar pe tatăl dvs. Cum vine asta?

Și pe tata, şi pe preotul satului, părintele Ştefanache! Este un mit. Când eram elev la Câmpina şi făceam practică la Poliţia Târgu Neamţ, într-o dimineaţă, aflându-mă într-o acţiune la podul Ozana, a trecut tata cu maşina, iar eu, ca să fac o glumă de faţă cu băieţii de practică, l-am sunat şi i-am zis: ”Tată, vezi ce faci! Să porţi centura de siguranţă, că nu se vede că o ai pusă când treci pe lângă mine!”. Şi el, tot în glumă, îmi răspunde: ”Vezi tu cum ai să faci când ai să vii acasă şi ai să vezi poarta sudată! Ai să dormi în drum”. Povestind această întâmplare unui prieten apropiat, totul a căpătat o altă interpretare, exagerată. Povestea telefonului fără fir…

– Ce lipseşte poliţiştilor pentru a-şi face meseria ca la carte?

Lipsuri să ştiţi că avem foarte multe. Începând de la body-camere, foarte necesare, pentru că legislaţia care apără poliţiştii este foarte slabă. Orice cetăţean care se simte la înghesuială, a doua zi face plângere împotriva poliţistului şi te trezeşti cu o cercetare prealabilă. Avem nevoie de o legislaţie care să ne ajute în exercitarea profesiei. Apoi, armamentul din dotare datează din 1974: pistol Carpaţi model 1974. Urgent ar fi, însă, body-camerele. Să vă dau un exemplu.

În seara de Înviere, din acest an, am fost ultragiat la Târgu Neamţ. Martorii au stat pasivi, nu au intervenit. Se uitau la noi cum suntem traşi de haine şi cum se arunca în noi cu pietre. Am fost patru poliţişti, doi de la Rutieră şi doi de la Ordine publică. Am reuşit, până la urmă, să încătuşăm persoana de etnie romă pentru care am fost chemaţi prin 112. Erau vreo 15 romi, 5 dintre ei au fost mai răi. Pe unul am reuşit să-l prindem, dar alţi doi au aruncat cu pietre în noi şi ne-au tras de haine. De aceea sunt bune aceste body camere, pentru că poţi avea şi imagini cu incidentul în care eşti implicat. Carburant şi calculatoare avem. Ar mai trebui schimbate uniformele. Într-o eventuală acţiune de încătuşare, îţi poţi rupe cămaşa de strâmtă ce este. Poate ar fi indicat să avem uniforme mai largi, cum au jandarmii.

– Ce dezamăgiri, nemulţumiri aveți, ca poliţist?

Una din nemulţumiri ar fi plata orelor suplimentare, pe care noi, din lipsa personalului, chiar le facem. Cu toate că, din partea şefilor, avem tot sprijinul, începând de la dl comandant Vlad până la Inspectoratul Judeţean. Suntem plătiţi pentru orele suplimentare, dar nu aşa cum ar trebui. Stăm la accidente şi prin frig sau ploaie, în timpul când, practic, ar trebui să fiu în familie. Nu poţi fi la un accident şi să pleci, că ţi s-a terminat programul.

– Satisfacţii?

Sunt mulţumit de sprijinul colegilor şi şefilor. Iar cele mai mari satisfacţii le ai atunci când cetăţeanul este mulţumit de tine.

* Contravenienți VIP

– Ați oprit în trafic și ați sancționat persoane publice, primari, politicieni, parlamentari?

Da. De obicei, aceste persoane au şofer, iar şoferii au fost sancţionaţi. Şoferi de deputaţi, primari, consilieri judeţeni. Nu vă pot da nume, dar îi cunoaşteţi cu siguranţă. Unii din ei, evident, au încercat să mă intimideze. Unii au primit avertisment, alţii amendă. Cei care au primit doar avertisment s-au comportat civilizat, şi-au recunoscut greşeala şi şi-au cerut scuze. Unul s-a recomandat consilier judeţean din alt judeţ, că el e cutare, că nu ştiu ce… I-am zis că şi dl Iohannis, preşedintele României, când pune mâna pe volan, este conducător auto şi poate fi sancţionat contravenţional.

– Cum credeți că ar trebui să arate un poliţist model?

Să aibă o prezenţă impecabilă în stradă, să fie îngrijit şi să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu.

– În orice instituţie, sunt ”bisericuţe”. La Poliţia Târgu Neamţ există?

Sunt de doi ani la Poliţia Târgu Neamţ, dar, sincer, nu am văzut. Poate or fi, dar nu ştiu eu. Am văzut, însă, multă cooperare. Eu am sprijin de la toţi colegii. Sunt, însă, colegi din ţară care se plâng de această problemă, cu bisericuţele.

* ”Refuz mita, pentru că vreau să dorm noaptea liniştit”

– De ce credeți că unii poliţişti iau mită?

Salariile noastre nu sunt mari. Sunt la limita supravieţuirii, la ce timpuri trăim acum. Dar, dacă eşti chibzuit, te descurci, poţi trăi decent. Poate unii din ei au trăit alte vremuri… Mă refer la cei mai vechi, care au prins vremurile până în 2005, când s-a înfiinţat DGA. Poate alţii au probleme financiare mari. Salariul meu se învârte pe la 3.000 lei pe lună.

– Dvs. de ce nu luați mită?

Pentru că nu îmi trebuie. Pentru mine, este o infracţiune. Prefer să dorm noaptea liniştit, cu capul pe pernă. Cum am mers până acum în carieră, aşa vreau să continui până voi ieşi la pensie. Este un subiect delicat, care curmă familii şi cariere.

– Care ar trebui să fie relaţia dintre poliţist şi cetăţean?

Ar trebui să fie de colaborare, dar e greu de realizat. Mulţi nu înţeleg să colaboreze cu noi când avem nevoie de martori sau pot da declaraţii despre autorii unui furt. Nu au spirit civic. În Târgu Neamţ, cam 20-30% au spirit civic. Și birocraţia ne ocupă foarte mult timp, jumătate din munca pe care o facem este birocraţie curată! Numai hârtii…

– Am înţeles că vă pregătiți de nuntă.

Da. În vara aceasta, o să mă însor. Multe cheltuieli şi stres. Locuim împreună de ceva vreme, în Târgu Neamţ. Am făcut un credit, la ”Prima Casă”, şi ne-am luat un apartament. Şi ea trage mult de pe urma serviciului meu. Noi nu avem Paşte, nu avem Crăciun sau Revelion, dar am noroc că îmi acceptă munca. Sunt implicat în muncă, chiar şi când sunt acasă, pentru că mă gândesc la dosarele în lucru. Şi-mi spun să nu mai fiu aşa, să las problemele de serviciu când sunt acasă, cu familia. Dar aşa sunt eu, dornic de muncă. Dacă nu ies în stradă, nu mă consider poliţist. Munca de poliţist e în stradă, să discuţi cu oamenii, să faci prevenire şi combatere. Am avut oportunităţi să lucrez şi la Brigada Rutieră din Bucureşti, dar m-am gândit la părinţi, fiind şi singurul lor copil. Plus că nu pot sta mult fără această zonă, mă atrage zona asta. Nu pot să plec din Târgu Neamţ. Aici mă simt protejat.

Ciprian Traian STURZU