În mentalul oamenilor de altădată, când tradițiile străvechi își disputau încă primul loc cu regulile creștinismului, instituirea postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel apărea ca o pedeapsă. În general, sărbătorile și posturile aferente sunt explicate ca venind în întâmpinarea oamenilor.
Postul Sfinților Apostoli mai este cunoscut și sub denumirea populară de Postul Sânpetru sau Postul Cinzecimii, rânduit de Biserica Creștin-Ortodoxă în cinstea Apostolilor Petru și Pavel, dar și în amintirea obiceiului acestora de a posti mereu înainte de a întreprinde acte importante.
Primele atestări ale Postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel datează din secolul IV d.H., fiind consemnate în Constituțiile Apostolice. Ulterior, informații referitoare la acest post apar și în scrierile Sfântului Atanasie cel Mare, ale lui Teodoret, episcopul Cirului, dar și la Leon cel Mare.
Conform teologilor, acest post obișnuia să se țină doar în cercurile monahale. Abia apoi a ajuns sa se extindă și în rândul credincioșilor mireni. Nu are o dată fixă, începutul acestuia stabilindu-se în funcție de data Sfintelor Paști.
Postul începe mereu în lunea de după Duminica Tuturor Sfinților, prima duminică după Rusalii, Pogorârea Sfântului Duh.
Pentru a putea determina durata acestui post, se aplică o regulă: numărul de zile de la data Învierii (inclusiv) și până la 3 mai. Atâtea zile are și postul lui Sânpetru.
Anul acesta, postul începe pe 4 iunie și se încheie pe 28 iunie. Vineri, 29 iunie, când Biserica Creștin-Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, este dezlegare la pește.
* Dezlegare la pește
În Postul Sânpetrului, anul acesta, este dezlegare la pește pe 4, 11, 19, 22, 29 iunie. Dezlegarea la pește e motivată de sărbătorirea unui sfânt cu doxologie mare, marcat cu cruce neagră în Calendarul creștin-ortodox. Dacă o astfel de sărbătoare cade în zi de miercuri sau vineri, se face dezlegare și la untdelemn și vin.
* Cum posteau oamenii altădată ca să le meargă bine
Pe lângă postul tradițional alimentar, în fiecare dimineață din acest post, străbunicii noștri se uitau la răsăritul constelației Cloșca. Ei credeau că, astfel, nu vor duce lipsă de nimic și-și vor putea săvârși toate treburile.
Prin multe sate, acest post se ținea pentru foamete, grindină și sănătate, la oameni și la vite.
Femeile nu lucrau mai nimic în casă, crezând că, în aceste zile, ”trec Frumoasele, cari ar strâmba trupul femeii găsite lucrând”. Femeile legau copilelor usturoi sau pelin la grumaz sau le puneau la tălpi aceste plante, ca, trecând Frumoasele, să nu le poată face nimic.
Nici predicțiile vremii nu erau uitate. Țăranii de altădată spuneau că ”gerul stă până în Postul Sâmpetrului pe ape și dă bruma, când sunt pe-atuncia brumi”. ”Apoi se ridică și se duce cu totul și tocmai între Sântă-Mării vine iar”, consemna etnologul T. Pamfile.
