• interviu cu vânătoreanca Oana Coșa (Checheriță)

– Decât consilier al unui parlamentar, nu mai degrabă la privat?
”Decât” consilier al unui parlamentar aş fi lucrat în privat, dacă acest sistem din România şi-ar fi demonstrat capacitatea de a valoriza şi stimula resursa umană. Din punct de vedere financiar, în ciuda speculaţiilor, nu există o remuneraţie corespunzătoare muncii, însă dorinţa de a avea un minim aport în procesul de adoptare a măsurilor aplicabile comunităţii şi satisfacţia de a fi contribuit la luarea unor decizii benefice conaţionalilor tăi, compensează alocarea financiară lunară. Mai mult decât atât, după finalizarea studiilor şi până în prezent, am activat doar în sectorul public, fie în domeniul comunicării, asistenţei sociale sau în scopul atragerii de fonduri europene nerambursabile, destinate dezvoltării regiunii Nord-Est.
– Cum ați ajuns în lumea asta, a politicii?
După finalizarea studiilor universitare, în anul 2003, am avut deosebita onoare, pentru un tânăr absolvent, de a o întâlni pe doamna prof. univ. dr. Daniela Bartoş, un OM minunat! Aş vrea să mă opresc puţin asupra acestei persoane deosebite pe care viaţa mi-a dat şansa să o întâlnesc. O femeie modestă, un caracter puternic, o doamnă care a lăsat o amprentă în viaţa tuturor celor care au interacţionat cu domnia sa. De la dumneaei am învăţat ce însemnă să fii TU însuţi, indiferent de poziţia pe care o ocupi, că semenii sunt prioritari şi că au uneori nevoie de ajutor. Şi, mai mult decât atât, că politica este doar o pârghie prin care poţi face ceva bun pentru cei din jur, dacă vrei cu adevărat. Acesta a fost startul meu în această viaţă tumultoasă, a politicii. La 23 de ani, credeam că toată lumea este precum şefa mea de atunci. Însă, în timp, am înţeles că nu este aşa. Am făcut multe proiecte împreună… o reabilitare de şcoală, o dotare la spital… etc. Sunt mult prea multe şi prea mulţi ani! Medicul Bartoş este şi astăzi prezent, cu toată fiinţa şi ştiinţa, alături de toţi pacienţii săi! Dacă nu întâlneam acest om minunat, poate nu aş fi ales acest parcurs profesional.
– La Prefectura Suceava, cum ați ajuns purtător de cuvânt? Ce amintiri aveți din acea perioadă?
Cum am ajuns acolo? Eram la Brăila şi, într-o bună seară, m-a sunat cea mai bună prietenă a mea din facultate, suceveancă. Prefectul de atunci, Ştefan Alexandru Băişanu, era în căutarea unui consilier de imagine. Ea m-a recomandat. Am plecat la Suceava şi aşa a început totul. Amintiri… inundaţiile din 2008, când 80% din judeţ era afectat, case distruse, oameni sinistraţi, vieţi pierdute! Haos şi deznădejde! Nopţi albe la birou, mii de oameni solidari cu cei aflaţi în nevoie! Groaznc şi extrem de frumos… coeziune umană! Deşi viaţa m-a îndreptat către alte zări, iubesc şi voi iubi mereu zona aceea cu oameni frumoşi la chip şi la suflet!
* Consilierul parlamentar este omul din umbră
– Ce faceți, practic, în calitate de consilier al deputatului Emilia Meiroşu? Care e rolul dvs.?
Ce face un consilier? Este, să zicem, ”omul din umbră”. Parlamentarul nu poate acoperi fizic tot ce se întâmplă în spaţiul public, drept urmare, eu, ca şi consilier, mă informez, îl informez, elaborez documente pe care parlamentarul le promovează şi susţine, organizez evenimente, dezbateri, etc. Nu trebuie omis faptul că un consilier poate veni cu propuneri argumentate pentru anumite acte normative menite să reglementeze activitatea din diverse domenii de activitate.
– Ce leafă aveți?
Minim pe economie pentru studii superioare.
– Ca om care stă în spatele unui parlamentar român, cum explicați neîncrederea românilor, cel puţin aşa arată sondajele, în Parlamentul României?
Din cauza deficienţelor de comunicare şi a lipsei de informare în rândul cetăţenilor. Promovarea dezechilibrului instituţional şi segregarea socială constituie factori esenţiali în destabilizarea naţională.
– Cum se vede România din Parlament? Dar comuna Vânători-Neamţ?
General vorbind, România este frumoasă, din orice parte am privi. La nivel de investiţii şi realizări, mai este mult de lucru. Comuna Vânători-Neamţ este văzută ca o zonă turistică deosebită, promovată mai mult sau mai puţin.
– Când ați plecat din Vânători şi de ce nu v-ați întors pentru o carieră în comuna natală?
Am plecat din Neamţ în 1999, la Bucureşti, la studii. Deşi sunt singurul copil al familiei, viaţa nu mi-a oferit şansa – sau poate nici eu nu am insistat – de a reveni în locurile natale altfel decât în vizită. Nu mă văd din nou acasă decât peste câţiva ani…
– Să facem un exerciţiu de imaginație. Dacă ați fi parlamentar, care ar fi criteriile pentru care ați alege pe cineva să vă fie consilier personal?
După experienţa pe care am dobândit-o în postura ”omului din umbră”, mi-aş dori un consilier foarte bine pregătit, onest, care să aibă curajul de a mă critica în mod direct şi de a-mi sublinia greşelile.
– Postura de consilier parlamentar poate fi o rampă de lansare în politică? Nu vă bate gândul să intrați în politică?
A lucra în echipa unui om politic înseamnă responsabilitate, provocare şi a fi ”în priză” 24 din 24 de ore! Incitant, aş zice eu! Mă regăsesc în tot ceea ce fac, fiecare zi înseamnă ceva nou. Am cunoscut mulţi oameni politici de-a lungul timpului, însă nu consider că am ajuns încă la maturitatea necesară unui om de stat. Dar… timpul va decide.


Ciprian Traian STURZU
GALERIE FOTO







