Sfinții de la Agapia

Pe 21 iulie, creștinii ortodocși îi prăznuiesc pe Sfinții Cuvioși Rafail şi Partenie de la Agapia.

Sf. Rafael s-a născut în anul 1560, în satul Bursucani, comuna Bălăbănești din Galați. Începând cu secolul al XVI-lea, mulți sihaștri s-au retras în ”codrii Adamului”, viețuind în asceză și neîncetată rugăciune. Urmând probabil acestor nevoitori, Sf. Rafail a luat și el drumul mănăstirii, oprindu-se în pădurile dese de la Agapia din Deal, cu aproximație între anii 1580-1585. A fost recunoscut ca sfânt încă din secolul al XVII-lea, mai ales în Moldova. Documente atestă că însuși Sf. Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, i-a cinstit moaștele. În vechile pomelnice monahale, sfântul apare ca ”fericitul stareț Rafail”.

Sf. Rafael a adormit întru Domnul, cândva între anii 1640-1645, la peste 80 de ani. La numai șapte ani de la înmormântare, când s-a desfăcut mormântul, trupul Sf. Rafael a fost găsit neputrezit și frumos mirositor. După rugăciuni îndelungate și dezlegări, trupul Sf. Rafael a fost așezat într-o raclă de lemn, în biserica schitului.

Sf. Cuv. Partenie este un alt nevoitor din obștea de la Agapia Veche, trăitor în secolul al XVII-lea. Despre el, Tradiția afirmă că a sihăstrit în locul numit ”muntele Scaunele”, la un kilometru mai sus de actuala mănăstire. Sf. Partenie a viețuit după modelul pustnicilor dinaintea lui, astfel: ziua se ruga în singurătate, mai ales cu Psaltirea, pe care o știa pe dinafară, iar la apusul soarelui gusta puțină pâine și legume fierte, după care toată noaptea rostea rugăciunea lui Iisus, împletind coșuri. Sf. Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, îl numără pe Cuviosul Partenie printre sfinții români cărora ”le-a văzut viața și traiul”. Sf. Cuv. Partenie a adormit cu pace în anul 1660. Când trupul i-a fost dezgropat după șapte ani, a fost găsit nestricat și frumos mirositor.

Despre cuvioșii Rafail și Partenie puteți citi mai multe aici.