Tarele învățământului prin ochii laureaților de 10

Ediția din acest an a bacalaureatului, sesiunea de vară, s-a încheiat cu 10 pentru patru liceeni. Unul este absolvent al Liceului Teologic Ortodox ”Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Piatra Neamț, ceilalți trei au absolvit Colegiul Național ”Petru Rareș” din Piatra Neamț.

Performanța este blazonul rareșiștilor și prof. Grigoruță Oniciuc, directorul CN ”Petru Rareș”, spune că ”este de apreciat și urmat dăruirea profesorilor, dar în primul rând a copiilor, precum și susținerea părinților. Absolvenților noștri și în special celor trei eleve – Nicoleta Bălan, Anda Ciocoiu și Teofana Verșanu – le dorim succes în continuare”.

Pentru Liceul Teologic Ortodox din Piatra Neamț, reușita lui Antonio Andrei Mihai este o premieră.

Fiecare din cei patru a urmat specializări diferite. Trei dintre ei au făcut naveta zilnic până la școală, timp de patru ani. Nu dețin ”ingrediente” miraculoase, dar fiecare vorbește, acum, detașat despre echilibru, consecvență, dăruire, plăcerea de a învăța, de a citi. Și, cu experiența oferită de 12 ani în sistem, fiecare reușește să facă o analiză a Învățământului românesc, analiză pertinentă, deși dură, și, categoric, realistă.

* Teofana Verșanu renunță la Sorbona pentru România

Teofana este din comuna Borlești și a făcut naveta patru ani la Piatra Neamț, pentru a studia la cel mai bun liceu. A urmat științe sociale la Colegiul Național ”Petru Rareș” și a continuat să meargă la olimpiade, la disciplinele umane, de multe ori ajungând până la fazele naționale, ca și în gimnaziu.

Șefă de promoție, cu media 9,97, și absolventă cu 10 a bacalaureatului, Teofana este cu gândul la următoarea etapă a vieții ei și, nu doar din renumita ei modestie, acum nici măcar nu mai amintește de experiența din clasa a VIII-a.

Acum patru ani, Teofana a zdruncinat toate așteptările Școlii Gimnaziale Borlești și s-a calificat la olimpiadele naționale la 4 materii: istorie, matematică, limba franceză și geografie. A trebuit, însă, să aleagă două din ele, din cauza suprapunerii datelor de desfășurare. Chestiune organizatorică, aparent. Pe fond, reușita unui copil dintr-o școală rurală a României n-a impresionat, însă, Ministerul Educației, care, nici atunci, dar nici până astăzi, nu a găsit de cuviință să decidă o dispensă pentru copiii care vor și pot să fie pe cât de buni vor la mai mult decât materiile de examen.

Teofana consideră că reușita ei la bacalaureat se datorează motivației și artei de a face o plăcere din învățat: ”10 la bacalaureat a fost o bucurie şi o surpriză, în acelaşi timp. Nu aveam certitudinea acestui rezultat, dat fiind faptul că am tendinţa de a mă evalua mai drastic, dar şi din cauza posibilei subiectivităţi de la limba şi literatura română. Din punctul meu de vedere, efortul depus pentru a obţine aceste rezultate nu a fost sisific, totul depinzând de motivaţie, de modul în care mi-am organizat timpul, de fructificarea bagajului de cunoştinţe acumulate de-a lungul timpului. Nu am făcut nicio oră de meditaţie pentru bacalaureat, am preferat să-mi dezvolt abilităţile autodidactice, să asimilez toate informaţiile utile de la profesorii mei de română, istorie, logică şi din lecturile mele. Părinţii mei m-au sprijinit constant și necondiţionat. Dar nu mi-au impus nici să obţin rezultate şcolare remarcabile, nici alegerea carierei. Pentru că eu sunt animată de dorinţa de a-i ajuta efectiv pe oameni, doresc să urmez facultatea de medicină generală, ca și sora mea, Elena, care este studentă în anul IV la UMF Iași. Am şi alte alternative – istorie, litere, fiindcă, printre pasiunile mele, se numără istoria, lectura, pictura – mai ales anatomia artistică, greaca veche. Mi-am depus dosarul și în Franţa, am primit proposition d’admission din partea a două universităţi – Paris 1 Pantheon Sorbonne și Paris 8. În cele din urmă, nu cred că voi părăsi România, din considerente afective”.

Acum, când privește în urmă, la anii de școală în învățământul obligatoriu, Teofana consideră că abundența informațiilor teoretice nu poate fi completată decât de dăruirea dascălilor: ”Ca proaspăt absolvent şi şef de promoţie, văd învăţământul românesc în nuanţe atât sumbre, cât şi luminoase. Materiile stufoase şi lipsa posibilităţii de a dobândi cunoştinţe practice sunt nişte inconveniente. Totuşi, implicarea profesorilor poate fi de real ajutor în dezvoltarea intelectuală şi morală a elevilor. Le urez succes tuturor liceenilor, îi îndemn să preţuiască timpul, să mai renunţe la tehnologie, să nădăjduiască şi să muncească pentru a-şi atinge obiectivele!”.

* Nicoleta Elena Bălan: ”Prea multă teorie inhibă vocația”

Nicoleta este din Oanțu, comuna Pângărați. Părinții ei sunt silvicultori și are un frate mai mare, care a absolvit Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov, lucrează și se pregătește la master. Nicoleta este un copil obișnuit cu 10, medie pe care a avut-o și la Evaluarea națională din 2014, când numele ei, alături de cel al Școlii Gimnaziale Oanțu, a figurat printre cei unsprezece elevi din Neamț cu media maximă.

A fost admisă cu media 9,98 acolo unde și-a dorit și a absolvit matematică-informatică la Colegiul Național ”Petru Rareș”. Nu a locuit în Piatra Neamț, a făcut, și ea, naveta până la școală, în fiecare zi.

Perseverentă și pregătită pentru provocări, Nicoleta este și o tânără care știe ce vrea: în primăvară, a dat pretestarea la matematică și a fost admisă, cu 10!, la Facultatea de Matematică-Informatică a Universității ”Babeș Bolyai” Cluj.

Toate aceste reușite vin din plăcerea cu care a învățat, spune ea: ”Media 10 la bacalaureat a fost un vis, într-adevăr. Însă am lucrat constant, nu fiindcă mi-am propus media 10, ci fiindcă mi-a plăcut să lucrez, în special la matematică și fizică. Pe măsură ce mă pregăteam, mi-a venit mult mai ușor să învăț pentru admiterea la liceu, iar acum pentru bacalaureat. În timpul liceului, am participat doar în clasa a XI-a la concursul de matematică Mathesis, organizat de Centrul de Excelență din Piatra Neamț, unde am obținut premiul II la faza județeană. Părinții mei mi-au spus mereu să nu renunț la școală, oricât ar fi de greu. Așa m-au crescut, să fiu responsabilă pentru tot ceea ce fac. În liceu, am avut profesori buni, mai ales la materiile pentru examen, care au reușit să îmbine utilul cu plăcutul, lecțiile erau frumoase. Le mulțumesc tuturor profesorilor care au crezut în mine și care m-au ajutat să obțin aceste rezultate. M-am pregătit suplimentar, mai ales în ultimul an de liceu, când, la începutul clasei a XII-a, nu eram hotărâtă și voiam la Automatizări și Calculatoare din cadrul Politehnicii București. Apoi am decis mate-info la UBB Cluj, unde am fost admisă la pretestarea din luna martie, între primii 6 din țară. Am ales să urmez la Cluj, pentru că am avut și câteva probleme de sănătate și am preferat să elimin stresul unui nou examen. Mă atrage cariera de profesor universitar, dar am timp să mă decid până la sfârșitul facultății”.

Nicoleta le transmite tinerilor care se pregătesc pentru examene ”să învețe într-un ritm constant, indiferent la ce școală sunt și să nu se streseze mai mult decât este nevoie”. ”Eu însămi sunt o persoană timidă și asta mă face să fiu mai încordată în momentele când e nevoie să mă concentrez. Indiferent de rezultate, există întotdeauna o soluție, care poate veni din calm, din echilibru”.

Proaspăta absolventă crede că ”sistemul de învățământ încă are niște probleme mari, în sensul că se pune mult prea mult accent pe teorie, excluzând aproape în totalitate practica. Mai mult decât atât, copilul trebuie să învețe la toate materiile și îi e greu, astfel, să își găsească adevărata pasiune, care poate nu are nicio legătură cu ce se învață la școală. Sunt și profesori care sunt interesați și de dezvoltarea copilului, nu doar de nota la o anumită materie. Eu am avut șansa unor astfel de profesori în liceu, care depășeau bariera profesor-elev și încercau să ne devină prieteni. Bineînțeles că învățatul devenea o plăcere”.

* Anda Ciocoiu: ”Școala ar trebui centrată pe dezvoltarea abilităților”

Anda a terminat specializarea științe sociale la ”Petru Rareș”. Spune că media maximă la examenul maturității a venit la capătul unei munci constante și, mai ales, al efortului din ultimul an. A avut susținerea părinților, medici amândoi.

Fire veselă și sociabilă, a reușit, totuși, să aibă timp și pentru familie, pentru prieteni, pentru pasiuni – între care fotografia și machiajul artistic.

”Liceul, pentru mine, a reprezentat o perioadă de maturizare, căci am învățat foarte mult din experiențele pe care le-am avut în acești patru ani, iar Bacalaureatul a fost primul pas în viața de adult. Cel mai mult m-am pregătit pentru Bacalaureat de la începutul clasei a XII-a, învățând în mod constant, lucrând acasă în plus față de temele pentru școală. Tocmai din acest motiv nu cred că pregătirea a fost grea, căci, învățând câte puțin în fiecare zi, am putut să îmi fac timp și pentru mine, pentru pasiunile mele, pentru prieteni și pentru familie. Cred că nota pe care am obținut-o a reflectat munca depusă timp de patru ani, perseverența și dorința de a învăța. Mă consider norocoasă, deoarece, fiind singură la părinți, am avut toată susținerea familiei, care m-a ajutat să trec peste momentele în care îmi lipsea motivația sau eram indecisă în privința planurilor de viitor. Sunt recunoscătoare părinților, pentru că mă susțin în ceea ce îmi doresc să fac și că m-au lăsat să îmi aleg singură drumul. Mă bucur că am reușit să le răsplătesc eforturile și încrederea pe care au avut-o în mine. În final, am hotărât să urmez cursurile Facultății de Științe Politice, Administrative si ale Comunicării din Cluj-Napoca, specializarea Media Digitală. Admiterea la această facultate se face pe baza dosarului, iar acest lucru a reprezentat motivul principal pentru care mi-am dorit o notă mare la Bacalaureat. Acum îmi doresc să intru la buget, însă aș fi foarte fericită să urmez această specializare și în regimul cu taxă”.

Drumul până aici a fost unul din care, pe lângă învățat, n-au lipsit întâlnirile cu prietenii: ”Rare sunt weekend-urile pe care mi le petrec în casă. Am participat și la voluntariateîn primii doi ani de liceu, însă cel mai mult mi-a plăcut să îmi petrec timpul învățând lucruri noi, precum o limbă străină, sau cum să editez fotografii și filmări în format digital. Latura mea creativă s-a manifestat cu precădere în afara școlii, ocupându-mi timpul cu pictura, desenul și, mai recent, punând-mi imaginația în lumină cu ajutorul machiajului. În ce privește rezultatele academice, am obținut media generală pe liceu 9.75, am luat examenul Cambridge Advanced English cu calificativul A și am participat la olimpiada de limba engleză în clasa a IX-a și la multiple concursuri de traducere, proză și eseuri în limba engleză. În urma unei experiențe neplăcute, însă, am decis să nu mai particip la concursuri și olimpiade școlare, deoarece prefer să învăț și să acumulez noi cunoștințe din plăcere și pentru propriul beneficiu, decât să mă aflu în competiție cu alți elevi pentru un premiu simbolic”.

Anda spune că ar fi binevenită o doză mai consistentă de dedicație în învățământ: ”Din perspectiva unui proaspăt absolvent, cred că sistemul nostru de învățământ suferă mult din cauza lipsei dedicației. Elevii nu mai sunt interesați să învețe, iar profesorii rareori sunt pasionați de materia pe care o predau și mult prea puțini dintre ei au vocație de dascăl. Cred că întreaga programă este depășită, asemenea modalităților în care se face predarea. Sunt convinsă că elevii, de la cei de 7 ani și până la cei majori, ar fi mult mai curioși și mai dispuși să învețe dacă în sala de clasă s-ar folosi mijloace multimedia și dacă informațiile acumulate ar avea aplicabilitate în viața de zi cu zi. Învățământul românesc este foarte bun la nivel teoretic, însă are lipsuri în ceea ce privește practica și cred că ar trebui să ofere mai multă atenție dezvoltării unor abilități, decât acumulării de cunoștințe. Mi-ar plăcea să văd în viitor un curriculum în care să existe materii precum dezbaterea, argumentarea și oratoria, dar și educația financiară, sexuală și politică, cea din urmă menită să pregătească tinerii pentru a putea participa activ la viața politică începând cu vârsta de 18 ani, în cunoștință de cauză”.

* Antonio Andrei Mihai: ”Autocunoașterea deschide drumul autorealizării”

A ales liceul teologic pentru că a vrut să se cunoască și pentru a-l afla pe Dumnezeu. De-acasă, la Dumbrava Roșie, pleca foarte devreme pentru a ajunge la liceu. Ziua de curs începea înainte de ora 8, cu rugăciune. Așa a învățat să fie disciplinat, pentru sine, dar și să pună întrebări la ore, de câte ori nu înțelegea ceva. A terminat ultimul an de liceu cu medie peste 9 și bacalaureatul cu 10. Este absolventul de care tot seminarul e mândru: ”Avem absolvenți buni în fiecare an, dar cu 10 la bacalaureat n-am avut niciodată în istoria liceului! Este un băiat bun, provine dintr-o familie modestă și m-ar bucura să avem doar elevi la fel de buni”, a declarat părintele Constantin Bogdan, directorul liceului.

Antonio spune că a ales Litere și va studia la București, unde speră să reușească pe un loc la buget, fiindcă mai are acasă un frate de 15 ani și o soră de 5 ani, de care părinții trebuie să aibă grijă în aceeași măsură ca și de el.

Este conștient că, dacă a reușit până acum cu propriile eforturi, nu poate decât să continue la fel și, prin rezultatele lui, să răsplătească sprijinul părinților. Chiar dacă nu urmează teologia, așa cum și-ar fi dorit mama, în special.

”Liceul teologic a fost alegerea mea. În perioada aceea, aveam foarte mult zel religios, iar pe parcursul seminarului am avut parte de numeroase experiențe care m-au făcut să-mi schimb opțiunea. La seminar, e un regim de viață diferit. Mă trezeam dimineața la 5 pentru a ajunge la școală: mai întâi, era un program de rugăciune, apoi erau cursurile. Mai mult decât studiile, contează devotamentul și adeziunea pe care un tânăr le are față de ideile de credință prezentate nouă, asta contează foarte mult. Pentru bacalaureat, am ales întâi logica și, dacă la teorie lucrurile mergeau, când trebuia să fac probleme nu-mi ieșeau defel. Probabil eu nu am nicio treabă cu logica. Și am ales filosofia. Nu mi-am făcut un țel din a lua 10 la bacalaureat, nu a fost ceva obsesiv, dar am avut acest plan, iar rezultatul îmi place să cred că a venit firesc. M-a ajutat foarte mult, în liceu, faptul că eram atent la ore și orice nu înțelegeam întrebam. Am avut profesori deschiși, care îmi explicau. Am fost și la olimpiade la limba română și dogmatică, la câteva concursuri de creație literară și istorie. Acum, vreau să merg la Litere, la București, deși mă pasionează și filosofia, fiindcă se apropie oarecum de dogmatică, materia pe care am studiat-o. Sunt utile concursurile și olimpiadele, pentru că ne ajută să ne obișnuim cu un anumit ritm, pe lângă faptul că trebuie să învățăm la toate materiile, ești obligat să acorzi o atenție specială materiilor care te pasionează. În plus, afli lucruri inedite, pe care la orele obișnuite de curs nu le afli sau nu le poți aprofunda ori profesorul nu are timp. Aceste concursuri te ajută și să te organizezi, fiindcă ai nevoie de un plan, chiar dacă nu te ții de el, în final, dar te motivează. Eu, anul acesta, am citit foarte mult, și pentru dogmatică, și pentru istorie, pentru limba română, foarte divers, și asta m-a ajutat să-mi deschid mintea”.

Pentru Antonio, sistemul de învățământ are și părți bune: ”Am cunoscut oameni diverși, iar clasa mea a fost chiar o clasă specială, fiindcă proveneam din medii foarte diferite, veneam de la școli foarte diferite, dar toți aveam același gând: să-l cunoaștem pe Dumnezeu. Sunt absolut sigur că fiecare a reușit să-l găsească pe Dumnezeu. Eu nu am avut experiența lui Pavel pe drumul Damascului, mie mi s-a revelat prin lucruri simple. Pentru mine, Dumnezeu este în ceea ce fac cu plăcere, este în ceea ce mă face să fiu eu însumi. Este chiar și în mijlocul absurdului, e garantul absurdului”.

Ce crede Antonio că trage în jos sistemul de învățământ este ”lipsa de transparență și corupția, pentru că Școala este expresia societății în care trăim”. ”Iar cei care încearcă să facă mai mult, profesori și elevi, sunt excepții. Asta e părerea mea, mi-o asum. Corupția, de exemplu, înseamnă că acolo există și o putere absolută, iar asta limitează drepturile și libertățile celorlalți, lezează conștiința fiecăruia. Conduita noastră balcanică se reflectă și în școală, ne afectează ca elevi, pentru că nu poți intra în ritm, durează foarte mult până afli ce trebuie să faci, cum trebuie să pui în practică. Iar ca programă, sunt foarte multe obiecte la care trebuie să înveți, foarte multe”.

Mesajul lui Antonio pentru liceenii care se pregătesc de marile examene peste un an-doi este inspirat de Churchill: ”Succesul nu-i final și eșecul nu-i fatal. Contează curajul de a merge mai departe, iar, personal, îi îndemn să fie exact așa cum sunt ei înșiși, fiindcă autocunoașterea deschide drumul autorealizării”.

Cristina IORDACHE