TRADIȚII Panteliile și Circovii de vară

Sărbătorile tradiționale ale Panteliilor erau ținute în cinstea Sfântului Pantelimon, prăznuit în calendarul creștin-ortodox pe 27 iulie. Totuși, în cinstea acestui mare sfânt, făcător de minuni și grabnic ajutător bolnavilor de cancer ce cu credință se roagă lui, pentru a mijloci rugăciunea către Sfânta Fecioară Maria, cinstirea lui începea în calendarul popular de pe 13 iulie, când se prăznuiesc Soborul Arhanghelului Gavriil și Cuviosul Ștefan Savaitul.

Nu întâmplător aceste zile de sărbătoare începeau odată cu Soborul Arhanghelului Gavriil, cel care a vestit Sfintei Fecioare Maria nașterea Mântuitorului lumii. Întâiul sobor al Sfântului Arhanghel Gavriil se prăznuiește a doua zi după Buna Vestire a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, adică la 26 martie.

* Protecția Panteliilor

În tradițiile țăranilor de altădată, Panteliile erau considerate surorile Sfântului Ilie. Aceste divinități erau serbate de moșii și strămoșii noștri șapte zile înainte și șapte după sărbătoarea Sfântului Ilie. În această perioadă, existau severe interdicții de lucru, toate având în vedere asigurarea unei bune stări a recoltelor, a protecției de fulgere și trăsnete. Denumirea este un compromis popular între numele sfinților Pantelimon și Ilie.

În tradițiile de altădată, respectarea acestor zile, ale lui Pantelie, îi apărau pe oameni de arsuri și de boli inflamatorii. Dacă nu sunt serbate cum se cuvine, surorile Sfântului Ilie pârjolesc, ard recoltele în luna lui Cuptor. Forța lor distrugătoare putea fi diminuată prin diferitele interdicții de muncă, instituite cu o săptămână înainte și una după ziua de celebrare a Sfântului Ilie.

* Circovii de vară sau Miezul verii

Circovii de vară cuprindeau intervalul 16-19 iulie, respectiv praznicul Sfinților Mucenici Antinoghen, Faust și Platon pe 16, a Sfintei Mucenițe Marina și a Sfântului Ierarh Eufrasie pe 17, a Sfinților Mucenici Emilian de la Durostor și Iachint pe 18 iulie și a Cuvioșilor Dia și Teodor și a Cuvioasei Macrina pe 19 iulie. Ei erau cunoscuți în popor și sub numele de Circovii Mărinei. Se crede că, în acest interval de timp, acționau mai puternic spiritele care erau invocate pentru apărarea casei, în înțelesul de spațiu ocrotitor al familiei.

Era sărbătoarea populară care, în anumite zone, includea și ziua de 15 iulie. Începea odată cu praznicul Sfinților Chiric și Iulița, căruia îi mai spuneau Ciurica. Alții îi ziceau celui din urmă, care e șchiop, Cirică Șchiopul.

Circovii cunosc în calendarul popular mai multe perioade de activare, în care personajul sau dăunătorul principal este lupul. Mai ales în zonele unde agricultura reprezenta ocupația principală, s-a realizat un transfer de credințe dinspre animalul dăunător, lupul, către dezlănțuirea stihiilor cerului, sub forma grindinei nimicitoare. De cele mai multe ori, apărea și preotul, ca personaj central, care era invariabil pedepsit crunt, deoarece a nesocotit tradițiile calendarului popular, atât de diferite de cel oficial. Încă o dată, se poate observa lupta dintre tradițiile de veacuri și introducerea destul de agresivă a creștinismului, cu obiceiurile sale.

* Superstiții de Circovi

Pe 17 iulie, este Circovul cel mai mare, de Mucenița Marina, socotită sora Sfântului Ilie. Mărina, Ciurica și Sfântul Ilie au, fiecare, câte trei Circovi.

Circovii erau păzitorii și îngrijitorii de hrană ai fiarelor sălbatice și, împreună cu Filipii, mai-mari peste fiarele sălbatice. Prin unele sate, mai izolate, exista credința conform căreia erau chiar trei rânduri de Circovi: trei zile vara, trei toamna și trei iarna.

Existau numeroase povestiri cu tâlc despre Circovi și lupta acestor credințe cu noul creștinism. Astfel, se zicea că ”un popă, făcându-se mai breaz ca noi și ca să ne facă și pe noi să muncim în aceste sfinte sărbători ținute din moși-strămoși cu multă sfințenie, s-a dus în aceste zile de sărbătoare să strângă niște fân cosit de curând. Țăranii nu voiau să iasă la câmp din respect și frică de Circovi. Preotul, că are să-i ciricăie el! Preotul a mers singur la adunat fânul, iar un trăsnet cade din cer senin, aprinde fânul și ne omoară pe bietul popă!”.

Povestirea se încheie moralizator, cum că ”așa vor păți toți cari n-ascultă de noi, ăștia, bătrânii, și de n-ai bătrân la casă trebuie să-l cumperi!”.

* Ciurica, Chiric Șchiopul sau Ziua femeilor

Ciurica era sărbătoarea ținută de frică, deoarece îi ”ciuruia” în bătaie pe cei ce lucrau în ziua ei. Este prima zi din cei trei Circovi ai Mărinei, în care își fac simțită prezența forțe feminine deosebit de puternice, care sancționează sever orice abatere de la sărbătoare. Era mereu pusă în legătură cu bătaia, deoarece se făcea frecvent trimitere la expresia ”a ciurui pe cineva în bătaie”, aspect ce reiese din viața Sfintei Iulița. Aceasta se trăgea din neam bun, din seminția împăraților Romei, și a devenit creștină, lucru de neiertat pentru autoritățile de atunci. Astfel, a fost arestată și bătută până la moarte. Cu toate acestea, ea nu simțea durerea rănilor pricinuite de călăi. Odată cu ea, a fost ucis și fiul ei, Chiric, care, la numai trei ani, era făcător de minuni.

Ziua Ciuricăi nu era doar pentru ca femeile să plătească polițe bărbaților, deși se considera că, în această zi, erau mai puternice decât bărbații, ci însemna și că sexul slab dobândește puteri magice, cu ajutorul cărora ”înjugau diavolul”.

* Superstiții de Ciurica

”Înainte cu două zile de Mărina, pe Ciurica au târnuit-o jidovii, iar Circovii au căznit-o prin roate și cercuri. Această sfântă a bătut pe dracu-n cap, cu ciomagul și cu un ciocan”.

”Cine va fi bătut în această zi, tot anul va fi ciuruit”, spuneau unele babe precupețe.

”Ciurica îi apără pe cei slabi de bătaia celor puternici”.

Ciurica este o zi a femeilor, o zi în care au dreptul să-și bată bărbații, în care ele au superioritate asupra bărbaților, în care sunt stăpâne pe bărbații lor, le pot porunci și, în caz de nesupunere, chiar îi bat: ”Dacă femeia își bate bărbatul în această zi, tot anul îl va putea bate”. De aceea, în această zi, bărbații o cam șterg de-acasă, de teamă ca nu cumva nevasta să-i ia la trei păzește din lucru de nimic, după cum scria etnologul Th. Speranția.

”Să te ferească Dumnezeu de bătaia chiorului și de dragostea șchiopului, ori de omul însemnat, să-ți tai poala și să fugi!”.

* Cum se protejau femeile de Ciurica

Se zicea că femeile nu prea știu când e Ciurica și că, în acea zi, ele au dreptul de a bate pe bărbați. Și ar face-o, dar li se punea o condiție cam grea: în acea zi, să facă un țest, să-l usuce până seara și să coacă în el o turtă, apoi, după ce va mânca din acea turtă cu toți ai casei, poate să ia la bătaie pe bărbat.

În ziua de Ciurica Tanasia, femeile ciuruiau boabe de porumb prin curte și îi luau de păr pe bărbați, apoi îi băteau, ca să le meargă bine tot anul.

În această zi, femeile nu lucrează absolut nimic, nu scot nici gunoiul din casă, nu împrumută nici foc, căci e ”o zi cu primejdie, rea de boală, de pagubă, mai ales pentru vite”.

”De Ciurică, dacă se ceartă femeia cu bărbatul, se vor certa tot anul”.

Se spunea că ”Ciurica aduce moarte grabnică și boale pentru cel care nu îi ține ziua. Ciurica se ține pentru ferire de vărsat și pentru a nu muri păsările de curte”.

Cei ce-l serbează pe Chirică Șchiopul sunt feriți de scrânteli în timpul anului.

FOTO: Adolph Chevallier