Mistica Sărbătorii Muntelui Ceahlău

Despre Ceahlău, se spune că ar fi fost un munte sacru, numit Pion, care însemnă stâlp, ca un dublu al Kogaiononului, după cum afirma Dimitrie Cantemir. După mitologia tracă nord dunăreană a lui Nicolae Densușianu, în Carpați a fost localizată una din cele şapte coloane ale cerului, închipuită de mitografii antichității eline.

Munţii mirifici ai României – Godeanu, Retezat, Muntele Găina, Pietrele Doamnei, Ceahlăul, Bucegii, Parângul ș.a. – erau adesea considerați reședințe ale unor făpturi deosebite, malefice sau benefice. De cele mai multe ori, ființele rele erau, de fapt, paznici care îi supuneau la probe pe cei care doreau să escaladeze muntele și să-i afle tainele.

Dimitrie Cantemir se pare că a fost interesat de legenda mitică a Ceahlăului. El afirmă că numele de Ceahlău semnifică stâlp, coloană a cerului sau axis mundi.

Ceahlăul, cel mai înalt munte al Moldovei, are un vârf ”în formă de turn”. ”În vârful acestui turn se vede o statuie foarte veche, înaltă de cinci stânjeni, reprezentând o femeie bătrână, înconjurată, dacă nu mă înșel, de 20 de oi, iar în partea natură a acestei figuri femeiești curge un izvor nesecat de apă. Într-adevăr, este greu să decid dacă în acest monument şi-a arătat cumva natura jocurile sale sau dacii și-au demonstrat măiestria. Statuia aceasta nu este înfiptă în nici o bază, ci formează una şi aceeași masă compactă cu restul stâncii. Probabil că această statuie a servit odată ca loc de desfășurare a ritualurilor străvechi”.

La fel, au rămas în memoria populară culmile Ceahlăului considerate sfinte de tradiția dacă. Astfel, pe Muntele Găina, urcarea pe culme s-a axat, cu timpul, pe un aspect secundar, logodna sau căsătoria fetelor. Pe Muntele Ceahlău, obiceiurile oamenilor s-au axat pe cultul Sfintei Fecioare Maria, care, după unele surse, a început din secolul al X-lea sau al Xl-lea. Acum, credincioșii pot participa la Slujba Sfântă oficiată cu ocazia sărbătorii Schimbarea la Față la schitul de pe Muntele Ceahlău.

Obiceiurile muntenilor

Bătrânii din satele Ceahlăului spun că fetele erau nevoite să ţină sărbătoarea Dochiei ca să nu aibă soacre rele şi cicălitoare. Femeile sărbătoreau ziua Dochiei prin muncă multă, căci Dochia fusese foarte harnică.

Altele nu munceau, de frică să nu vină furtuni peste an, ci doar torceau, căci şi Dochia a tors când a urcat pe Ceahlău.

Mai exista o superstiție legată tot de această zi: se spunea că acela care nu-și vede umbra capului în dimineața de Probejenie va muri în cursul acelui an. Iar pe cine durea capul în această zi, avea să-l doară capul tot anul.