Războiul cu inamic invizibil

După gripa aviară care a zguduit industria alimentară de la noi, actuala maladie care bântuie prin țara noastră tinde s-o depășească ca impact și consecințe economice. Despre cum a evoluat pesta porcină africană și, mai cu seamă, cum a fost posibil să se propage, nu s-a spus mare lucru, iar opiniile alternează între ceva pus cu mâna, ca să distrugă creșterea porcilor de la noi, și accident, la modul că ”vreun Dorel a scăpat vreun godac bolnav printr-o bătătură”. Înainte de toate, e bine de știut ce este această boală, ca să vă faceți idee cam cu ce ne confruntăm. Acest lucru a fost omis din comunicarea instituțională. Cine a vrut să știe, bine, cine nu… treaba lui. Ministrul Daea a comunicat Parlamentului, în termeni cosmetizați, amploarea epidemiei, cu cifre, grafice, după ce, anterior, a folosit termeni aspru criticați, comparând ampla acțiune de euthanasiere a porcilor din Dobrogea cu lagărele de concentrare. De fapt, a fost o reacție la cald și, într-un fel, nu era departe de adevăr.

Materialul de față este consecința unui dialog consistent cu unul dintre doctorii veterinari din prima linie a acestul război, care a reușit să clarifice cum stă treaba cu acest flagel care a lovit în plin agenții economici și gospodarii. Dorin Cotos, absolvent de Medicină veterinară în cadrul USAMV Iași, este medic veterinar concesionar cu liberă practică în comunele Topolog, Ciucurova și Ostrov, adică unde au apărut primele focare de pestă.

* De unde a apărut?

O întrebare firească și încă valabilă, chiar dacă prin diverse mijloace media s-au vehiculat drept vinovați tot soiul de factori. Sunt vreo doi ani de când, la nivel de structuri veterinare locale, au fost prelucrate potențiale focare de pestă porcină africană, încadrate în normalitatea funcționării unui organism care veghează la sănătatea animalelor. În plus, înainte de apariția în forță a epidemiei, crescătorii de animale și veterinarii s-au confruntat și cu un val de pestă – porcină, dar nu africană -, care, însă, n-a avut nici amploarea, nici efectele de acum. Pare-se că valul de focare ar fi explodat în Dobrogea după o invazie de mistreți din Ucraina. Cazuri similare s-au descoperit și-n țara vecină, iar acolo s-a acționat în forță, vânători și militari au deschis foc de voie asupra mistreților, și cu arme de vânătoare, dar și cu AKM-uri. Turmele de mistreți au fost înghesuite înspre Dunăre, unde se credea că ar fi un baraj și s-ar fi reușit exterminarea. Numai că, fără a fi experți în înot, mistreții împinși de groaza morții au trecut Dunărea. La noi.

Poliția de Frontieră ar trebui să dețină imaginile înregistrate ale acestei treceri frauduloase de frontieră, dar se pare că nu a informat și autoritatea care păstorește Delta Dunării, aceștia declarând, pe la începutul verii, că nu știu de existența decât a vreo 50 de exemplare, răspândite prin toată Delta. Absolut fals!

În momentul când leșuri de porci pluteau înspre mare, s-a recunoscut că nu există o informare aplicată despre acest lucru.

Invazia de mistreți a picat mănușă amatorilor de vânat ș,i o perioadă, chiar existau chilipiruri cu delicatese vânătorești, dar care erau purtătoare de viruși. Și de aici să ții…!

* De unde această dimensiune a epidemiei?

Ca idee, în Dobrogea, preventiv sau imperios necesar, au fost sacrificați cam 300.000 de porci. Primele focare au apărut la Ostrov și imediat s-a trecut la acțiune, în sensul izolării focarelor, eliminării purtătorilor, operațiuni deloc plăcute, dar necesare. De precizat că, în zonă, gospodarii cresc porcii în două moduri: fie la coteț, fie în semisălbăticie, ceea ce poate fi un vector de transmitere a bolii. Un altul, relatat de doctorul Cotos, sunt păsările care se înfruptă din cadavre.

Imaginați-vă un cârd de ciori care, după un raid din Deltă, unde sigur au dat peste stârvuri de mistreți răpuși de boală, se așează pe un câmp din apropierea unei ferme sau a unei gospodării. Acolo se poate declanșa un focar de pestă porcină africană.

Un alt exemplu ar fi sacrificarea unui porc atins de virus și împărțit mai multor pofticioși. Au dus carnea acasă, au dus și virușii, astfel că, în gospodăriile tuturor, a fost identificat virusul. Focar de infecție cum scrie la carte.

Vectorii naturali sunt oarecum necontrolabili, dar, în cazul epidemiei de anul acesta, omul pare să fi fost unul din agenții semnificativi în propagarea molimei. Nu atât prin imprudență, cât mai ales prin lipsă de instrucție și indolență. Dacă acum măsurile de biosecuritate au devenit prioritare, ele nu erau chiar ferme înainte de acest ”război”. Oameni care munceau în ferme de profil dețineau și-n gospodărie câțiva godaci, în virtutea tradiției locului, dar și ca o sursă importantă de carne la îndemână. Ori acest lucru nu este permis. Să mai precizăm că, în Dobrogea, este un agent economic de anvergură, al doilea ca mărime din țară, care a fost grav afectat.

* La război…

Nu există leac pentru această boală. Mai mult, ea se transmite extrem de rapid și pe căi nebănuite. De pildă, dacă primești de la un vânător o pulpă de mistreț, aparent neinfestat, recomandată ca fiind o trufanda de cinci stele, și o pui la frigider în perspectiva unui festin culinar, acesta este deja gazdă pentru virus. De aici până la infestarea propriei gospodării nu-i decât un pas și efectul nu-i vesel.

”Războiul” din teren e, de fapt, euthanasierea, adică uciderea în fizic a porcilor din focar. Și nu e ușor. Treaba asta se face cu un gen de pistol, care perforează cu o tijă craniul animalului și-i distruge masa cerebrală. Dacă tot mișcă, se intervine până la distrugerea competă a creierului și moartea animalului. Deci sânge, bucăți de creier și de oase, țipete de groază. Tacâmul complet pentru un film horror, care să alunge somnul din orice om întreg la cap. Aici?

Oamenii echipați în combinezoane, cu măști și ochelari la o căldură de 40 de grade, asistă la ”turnarea” acestui coșmar. ”Au fost colegi care au clacat, care au leșinat, pur și simplu. Oameni care credeau că pot rezista la astfel de scene s-au recunoscut depășiți. Gândește-te că au fost zeci de mii de ucideri în gospodării. Efortul a fost incredibil, iar noi, cei care suntem concesionari cu liberă practică, am participat benevol, fără să fim plătiți. La o astfel de situație, nu se discută. O situație de forță cere măsuri de forță”. Just.

Acțiunea în forță a veterinarilor a relevat și alte aspecte ale acestei bătălii, lupta cu omul. Au fost cazuri în care nu s-au declarat porcii din gospodărie. Unul era declarat și ucis, restul nu, fiind dosiți prin vecinătăți sau aiurea.

”Sunt lucruri de înțeles. E greu să asiști la eliminarea unei bune părți din hrana necesară, dar, când pui în balanță efectele, nu-i joacă. Oamenii credeau că pot să păcălească boala, dar n-au reușit. La câteva zile după prima vizită, am fost chemați să eliminăm încă două trei exemplare. Ce să le faci? Amenda e de circa 300 de milioane”…

* Și-acum ce?

”Acum este liniște. Oarecum. În comunele gestionate de mine, nu mai am focare”, spune dr. Cotos. ”Au fost uciși peste 300 de mii de exemplare în Dobrogea, dar pericolul nu a trecut. Sunt încă destui porci în semisălbăticie, sunt încă destui porci sacrificați în timpul dezvoltării focarelor, depozitați, care e posibil să fie purtători de virus. Cantități, nu neapărat semnificative, de carne de mistreț au plecat din Deltă și, la destinație, e posibil să se declanșeze boala. Deci…”

Calculând mulțimea de posibilități prin care se duce virusul, se poate anticipa apariția unui nou val în apropierea sărbătorilor. Adăugând comercializarea neautorizată, pericolul e departe de a fi trecut.

Opinia publică era, la un moment dat, îngrijorată de perspectiva interzicerii creșterii de porci la noi, iar ministrul Daea o cam băgase pe mânecă. L-am întrebat pe dl. doctor despre acest lucru: ”Se poate interzice pentru o perioadă această activitate. Este un precedent în Europa. Spania, Portugalia s-au confruntat cu așa ceva. Cu toate că este o măsură deosebit de dură, ne putem aștepta la o astfel de decizie. Și asta pentru că nu aveam alte măsuri de combatere a acestui virus. Apropo de măsuri extreme, bulgarii au pus garduri să nu intre mistreții la ei. Sigur, e o măsură bună pentru un vector, dar, dacă un nene de la ei a dus carne infestată de la noi, boala se poate semnala și la ei, deci nu gardul oprește boala”.

* De ce să ne temem?

Tabloul de coșmar de mai sus nu ar fi fost întreg fără factorul om. Realitatea din teren a arătat că aceia care cresc porci nu sunt conștienți de gravitatea bolii și cum se propagă. Mai mult, obstrucționează voit acțiunile ce se impun. Dacă e să facă o balanță, pentru ei, investiția în creșterea animalului primează, în dauna unor măsuri de biosecuritate severe. De aici nedeclararea completă ale efectivelor, încercările de ascunde exemplare și tot felul de tertipuri făcute în speranța că poate, poate…

Această boală nu iartă și multă lume nu înțelege asta. După cum nu pricepe nici necesitatea de a da cu var, de a dezinfecta gospodăria, de a respecta ce recomandă veterinarul care știe ce trebuie făcut. Sigur, acest virus nu afectează oamenii, dar efectele economice ale epidemiei de pestă porcină africană sunt cunoscute. (G.D. Patraucean)

* Pesta porcină africană, numită și febra porcină africană sau boala lui Montgomery, este o boală virală hemoragică febrilă extrem de contagioasă și foarte severă a porcilor domestici și mistreților, cauzată de un virus ADN dublu catenar din familia asfarviride, care se propagă foarte rapid în populația porcină, prin contact direct sau indirect. Boala se caracterizează, anatomopatologic, prin diateză hemoragică generalizată, leziuni degenerative și necrotice în diferite organe, iar, clinic, în formele acute a bolii prin hipertermie (40,5-42,2°C), leziuni cutanate (eritem, cianoza pielii, în special la urechi, coadă, membrele posterioare și pe abdomen, peteșii, echimoze), tulburări digestive (inapetență, vome, constipație, diaree mucoasă sau sanguinolentă), tulburările respiratorii (dispnee, tahipnee, respirație întreruptă, tuse, eliminare de spumă sanguinolentă din gură), tulburări nervoase (somnolență, apatie, adinamie, mers instabil, crampe, hiperexcitație, crize convulsive, pareze și paralizii, decubit lateral), conjunctivită, secreții nazale seroase, seromucoase sau mucopurulente sau epistaxis; la scroafele gestante, unul dintre primele simptome observate este avortul.

Mortalitatea este de 90-100% în cazul formelor supraacute și acute a bolii. Pesta porcină africană provoacă pierderi economice mari din cauza depopulării catastrofale a fermelor de porci în zonele afectate, prin decesul și sacrificare lor, punerea în aplicare a măsurilor sanitare și impunerea restricțiilor comerciale. Pesta porcină africană este o boală transfrontalieră, care se poate răspândi rapid de la o țară la alta și este una dintre cele mai periculoase boli ale porcinelor, fiind inclusă în lista A a Organizației mondiale pentru sănătate animală (OIE).