În Calendarul creștin-ortodox, pe 12 noiembrie sunt prăznuiți Sfântul Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei și Sfântul Cuvios Nil Pustnicul. În aceeași zi, Calendarul popular consemna o a doua etapă în calendarul Filipilor de Toamnă, numiți și Martini. Această perioadă era fixată între 12-14 noiembrie, având ca punct culminant ziua de 13 noiembrie, când se celebra Martinul Mare.
Și acești Mărtini, ca și cei de iarnă, se serbează cu nelucrare contra lupilor, ca aceștia să nu vatăme turmele de oi, de vite etc., dar să nu vatăme nici pe oameni.
Imediat, în ziua următoare, 13 noiembrie, se ținea sărbătoarea Sfântului Ioan Hrisostomul. Țăranii de altădată îl serbau pentru că a fost cu poporul, ca să fie numai zece bani liturghia. Cine o ține se zice că Dumnezeu se va învrednici spre a vorbi frumos, pentru a fi plăcut lui Dumnezeu și oamenilor.
”Nu-i bine de arat, e zi de odihnă pentru vite. Apărător de rele și durere. Ca să fie vitele ferite de mușcătură de șarpe și de lup. E rău de boale și izbituri. Cine lucrează în această zi îl prind frigurile tot anul. E rău de bătut piatra peste holde”, ziceau țăranii la gura focului cu un pahar de vin în mână.
* Zilele libere de altădată
Prin decret semnat de Mihail Comneanul, la 1166, erau fixate zilele în care este interzisă orice muncă: 13, 14, 16, 21 și 30 noiembrie; erau permise unele munci (fără a se menționa și care dintre ele, dar se poate presupune că este vorba de acele activități diurne de pe lângă gospodăria omului) în zilele de 1, 8 și 28 noiembrie.
Considerându-se că sunt prea multe sărbători și că românii mai mult beneficiază de zile de odihnă decât de zile de muncă productivă, din inițiativa Vienei, Ghedeon Nichitici, episcop ortodox de Sibiu, la 1786, emite o circulară, prin care fixează 21 noiembrie ca fiind singura zi nelucrătoare din această lună.
