Preziua Ajunului sau, mai bine spus, ajunul Ajunului, 23 decembrie, deschidea în satele de altădată un ciclu de trei zile de sărbătoare, între 23 și 25 decembrie, de o deosebită importanță pentru calendarul agricol.
Primele două zile abundau în practici prin care se încerca influențarea recoltei viitoare. Amintim de colindele pițărăilor, Semănatul etc., la care se adaugă cele privind sănătatea și sporul casei în anul ce vine.
”După miezul nopții, se servea Masa de Ajun, masă oferită de obicei de pomană pentru sufletele morților. Se serveau alimente de post, precum grâu fiert, turtă, pâine, fasole scăzută, prune fierte, vin ș.a., pentru ospătarea spiritelor morților. După sfințirea Mesei de Ajun, în dimineața zilei de 24 decembrie, alimentele erau împărțite membrilor familiei și vecinilor”, scria etnologul I. Ghinoiu.
În seara de 23 spre 24 decembrie, după miezul nopții și până la ziuă, se obișnuia să meargă cetele de copii cu colinda, Moș-Ajunul, bună-dimineața la Moș-Ajun, Neațaluș.
